Număr vizualizări 14 ori

Mi-a ajuns în mâini un obiect extraordinar, foarte, foarte rar și cu atât mai deosebit, cu cât nu l-am întâlnit într-un anticariat, un muzeu sau o arhivă, ci a fost păstrat cu grijă de cineva timp de aproape un secol. Legată în carton cenușiu (poate că inițial avea altă culoare) se află o colecție de reviste intitulate Oglinda Lumii din anul 1928, săptămânal ilustrat care a apărut la București între anii 1923 și 1933.

Numerele revistei Oglinda lumii, apărute în fiecare sâmbătă, au fost cusute împreună și apoi au primit o copertă, dar lucrul cel mai ieşit din comun este că această colecție a fost păstrată din 1928 până în anno domini 2026. Încă puțin și se împlinește veacul, ceea ce se vede în fragilitatea hârtiei îngălbenite și subțiate, în culorile estompate ale caricaturilor și în cerneala decolorată a literelor.

Este pentru mine o bucurie și un privilegiu de nedescris să pot citi articolele acestui magazin ilustrat care cuprindea articole din actualitatea vremii, foarte multe cu caracter inedit, ușor senzațional, despre întâmplări și fapte din întreaga lume, însoțite de multe fotografii din zona mondenului european, american și a celui românesc, simpatice glume și caricaturi pline de o satiră ușor copilărească, câteva reclame la produsele cosmetice ale vremii și leacuri diverse. Oglinda lumii avea 15 pagini în format A3 și, lucru absolut particular, majoritatea articolelor erau publicate în română, germană și franceză. De altfel, revista avea pe frontispiciu numele ei și în celelalte două limbi: Weltspiegel și Miroir du Monde. Prețul era 7 lei, abonamentul anual costa 350 de lei, iar numere mai vechi se puteau obține la un preț ceva mai ridicat, 8 lei.

În 1928 trecuseră abia zece ani de când țara noastră devenise România Mare, Primului Război Mondial i se spunea Marele Război și încă își făcea simțită umbra îngrozitoare peste viețile oamenilor, gripa spaniolă făcuse la rândul ei milioane de victime și izbucnirea acesteia în lume era de dată relativ recentă. În 1928 nimeni nu prevedea amploarea nenorocirilor pe care frământatul secol XX avea să le aducă. În Rusia, revoluția bolșevică încă nu se terminase, în România, Constituția din 1923 nu acorda încă drept de vot femeilor. Abia 1929, legea administrativă a țării va acorda femeilor „știutoare de carte” posibilitatea de a vota și de a fi alese.

La București automobilele erau rare.  La Hollywood și la Berlin se făceau încă mai ales filme mute – primul film vorbit, intitulat Cântărețul de jazz, a apărut abia la sfârșitul anului 1927, producție a studiourilor fraților Warner.

Revista era bogat ilustrată. Avea și o rubrică „Actualitatea în caricatură”. La „Pagina femeilor” regăsim ultima modă la coafuri, pălării și rochiile epocii, desigur variantele cele mai extravagante. Găsim și bucăți literare, povestiri, multe glume și chiar jocuri de logică. Printre colaboratori se număra, de exemplu, dramaturgul și eseistul Victor Eftimiu. De remarcat că reclamele erau destul de puține și mai degrabă discrete, semn că revista se susținea din vânzări sau poate sponsorizări.

Răsfoind cu mare grijă paginile îngălbenite de trecerea vremii, constat destul de multe reclame la cărți sau alte gazete (de exemplu Gazeta Sporturilor), titluri care sunt tributare senzaționalului, prezentări ale unor invenții sau inovații ale vremii care presupun modernizarea diferitelor unelte sau aparate, scurte articole cu caracter de actualitate politică. În general sunt prezentate fapte fără o analiză prea aplicată, iar subiectele sunt foarte diverse.

Iată câteva exemple de titluri, pentru ca să vă faceți o idee despre temele cuprinse în paginile acestui document al unor vremuri îndepărtate, al unei epoci cu un aer ce ne este acum străin: „Fantezii acrobatice pe gheață la St. Moritz”, „Căsătoria unui ex-maharadja”, „Scene din viața regelui Afganistanului – fotoreportaj”, „Prima femeie potcovar din Franța”, „Cutii poștale la apartamente”, „Reuniunea de sporturi de iarnă de la Sinaia”, „Raidul hipic feminin Paris – Cannes”, „O șampioană de tenis – actriță de film”, „Un prinț negustor”. În acest ultim articol este vorba despre prințul rus Jussupoff (păstrez grafia din articol) care l-a ucis pe Rasputin, refugiat la Paris, unde conducea un salon de mode.

Și pentru că această vară care e pe sfârșite a avut perioade de caniculă greu de suportat, iată sfaturi cu privire la rezistența la temperaturi prea înalte valabile acum un veac dar, evident, și în prezent:

Cele 10 porunci ale căldurii

Un profesor de higienă a stabilit următoarele zece porunci pentru a se putea suporta arșița soarelui:

1. Spală-te dimineața cât se poate de bine.
2. Îmbracă-te cu haine albe, ușoare.
3. Plimbă-te încet la umbră.
4. Nu mânca bucate stricate, nici crude.
5. Nu bea apă nefiltrată, oricâtă sete ai avea.
6. Bea puțin ca să nu asuzi mult.
7. Ține ziua ferestrele ermetic închise.
8. Deschide-le noaptea cât mai larg.
9. Să te acoperi în pat numai cu un cearceaf.
10. Citește aceste porunci de cinci sute de ori.

Și toate acestea nu ne vor împiedica să transpirăm pe căldură mare.

Întreaga colecție digitalizată a revistei este disponibilă pe site-ul https://oglindalumii.ro pentru cititorii care au curiozitatea și nostalgia de a face o „baie” de presă tabloidă, de divertisment, caracteristică perioadei interbelice. Să reflectăm cât de mult, cât de fundamental s-a schimbat lumea, tehnologia, mentalitățile în secolul care a trecut de când cineva aidoma mie răsfoia într-o duminică paginile revistei Oglinda Lumii!

Oare cum va fi privită presa vremii noastre peste un veac??

Ilustraţii: credit Anca Laslo

Anca Laslo