Insule grecești. Zakynthos

Aug 21, 2025By

Grecia are cca 1.400 de insule, dintre care 227 sunt locuite. După Creta, a doua insulă pe care am vizitat-o, în 2014, a fost Zakynthos, cea mai sudică din Insulele Ioniene, numite și Heptanes pentru că sunt șapte: Corfu, Ithaka, Paxos, Lefkada, Kefalonia, Zakynthos și Cythera. Zakynthos, numită și Zante, se află la vreo 37 km de peninsula Pelopones, de care este legată prin curse de feribot. Lungimea insulei nu întrece 40 km, poate fi parcursă dintr-un capăt în altul într-o jumătate de oră și are cca 40.000 de locuitori. Capitala este Zante Town. M-aș muta acolo definitiv în orice moment, cel puțin așa ”gândesc” cu inima, probabil rațiunea mi-ar sta totuși în cale. Natura este o îmbinare perfectă între apele calme ale mării Ioniene și munții, nu prea înalți, e adevărat, dar acoperiți de păduri de pin marin și de plantații de măslini cu frunze argintii. Aveam impresia că pe fiecare palmă de pământ, oricât de abruptă, era plantat un măslin. Apa mării are culori neverosimile și plajele sunt chiar desprinse din vise. Apa este caldă, puțin adâncă la țărmul cu nisip fin al celor mai multe plaje și nuanțele ei de verde, albastru și violet la orizont o fac să pară din smarald topit, transparent. Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments

Curţile copilăriei

Aug 21, 2025By

Vederea pieselor de mobilier depozitate pe trotuar, chiar dacă pentru scurtul răstimp înainte de a fi încărcate într-un camion, îmi stârneşte întotdeauna un sentiment de milă: mi se par dezrădăcinate, dezorientate şi oricât ar fi de frumoase, par ponosite, toate defectele fiind expuse privirilor indiscrete ale trecătorilor. De obicei îmi întorc capul ca să nu fiu părtaşă la umilinţa lor. Îmi displace să privesc interiorul unei locuinţe care are uşa deschisă. Niciodată nu am fost curioasă să aflu ce au oamenii în casa lor şi mă sfiesc să văd femei în capot sau bărbaţi în pijama, paturi nefăcute sau oale pe foc. În schimb, îmi place să iscodesc curţile care se dezvăluie prin porţile deschise sau întredeschise, ba chiar şi prin ulucii gardurilor. Sunt asemeni unui explorator care nădăjduieşte să regăsească, sub pomii umbroşi, printre florile multicolore sau chiar într-o curte golaşă, împrejmuită de locuinţe, un petec din minunatul tărâm pierdut al copilăriei. Magia copilăriei mele s-a risipit când ne-am mutat „la bloc”, unde nu mai era curte, copiii se jucau pe stradă. Nu vreau să spun că aş fi fost nefericită. Mi-am făcut mulţi prieteni, jocul de-a v-aţi ascunselea se desfăşura pe un spaţiu mai mare şi era mai palpitant, dar îmi lipsea curtea, pentru că până atunci avusesem norocul să locuiesc în case cu curte. Prima curte pe care mi-o amintesc era cea a casei de pe strada Şincai nr. 4. Era o curte mică şi betonată. Nu aveam gard, ci intrând prin poarta casei ajungeam direct în curticica înghesuită, ca o gură de aer, între zidurile clădirilor de pe această stradă centrală.Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments

Paris 13

Aug 21, 2025By

Nu e după cum vrea omul, ci după cum vrea Domnul! Am ajuns să reconfirm adevărul acestui crâmpei de filosofie a vieții. Am petrecut patru săptămâni de vacanță în Franța: una la Paris și trei la Dinan, în Bretania. La Paris ghidul nostru a fost unul din nepoți… Eram doi bunici fără griji, fără stres. La Vie en Rose, vorba cântecului, iar eu eram din nou îndrăgostită de Paris. Dar Vine o zi, vorba unui cântec de pe meleagurile noastre, 19 iulie 2025, când ne propunem să vizităm, fără ghid, celebrul cimitir Père-Lachaise. Am promis să ne descurcăm, aveam telefoane mobile unde țineam toată știința de pe Pământ, de la origini până în prezent, și ceva chiar din viitor. Harta tipărită pe hârtie și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul! Am luat metroul, linia 6. Fiind sâmbătă, nu era aglomerat. A fost o încântare să admirăm zone întinse din Paris, traversate de metrou pe distanțe generoase și la suprafață, nu numai în subteran, ca la București. Vagoanele sunt noi, moderne, nu ca cele pe care le știam și care acum se văd prin muzee. La trecerea spre linia 2, unde doream să ajungem, drumul era labirintic și plin de călători, fiecare cu treburile lui. Am găsit o garnitură de metrou chiar în stația liniei 2 și, printr-un salt tineresc, am pășit în vagon. Îmi voi aminti mereu acel salt! Am găsit două locuri libere alăturate și mi-am strâns în mână gentuța unde aveam biletele de metrou, cartea de identitate, un portofel mic pentru mărunțiș și… și… Telefonul! Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments

Mie nu mi s-a cerut părerea…

Aug 21, 2025By

Sunt convins că cei care vor citi primele rânduri ale acestui text vor ajunge la concluzia că doamna Demență și-a găsit deja locul în mintea mea. E ca și cum aș declara că lumina apare odată cu răsăritul soarelui și dispare noaptea… De fapt, voiam să declar altceva, la fel de prostesc, și anume că părinții nu m-au întrebat ce nume să-mi dea. Dacă m-ar fi întrebat, aș fi acceptat, pentru simplul motiv că nici ei nu prea aveau de ales. Iată de ce. Străbunicul meu a avut șase copii, patru băieți și două fete. Toți au avut, la rândul lor, 2-4 copii, în afară de unchiul (tio) Gabriel, care a lăsat mai puțin de zece moștenitori. Cu excepția bunicului meu, toți au emigrat în Argentina în primul deceniu a secolului trecut și, cel puțin în primii ani, cu toții trăiau în aceeași urbe, Basavilbaso. Trăiau bine, dar unchiul Gabriel trăia și mai bine, în sensul că făcuse mulți bani (n-am idee din ce). Deci, având zece copii și bani, el a devenit capul (neîncoronat) al familiei, i-a ajutat pe toți care aveau nevoie, inclusiv pe răposatul meu părinte, aflat la studii medicale la Praga. Străbunicul a fost pus deoparte, tio Gabriel a devenit șeful ”tribului” și în cele două generații următoare, numele cel mai frecvent al noilor-născuți a fost Gabriel sau Gabriela.Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments

Gazul ilariant: analgezic, dar și drog recreațional

Aug 21, 2025By

Practicăm anestezia de peste 40 de ani şi nu credem să fi fost o singură zi în această lungă perioadă în care noi sau colegii noștri de breaslă să nu fi folosit această substanță. Cele două gaze, protoxidul de azot (N2O) și oxigenul (O2), au fost descoperite în secolul al XVIII-lea de către englezul Joseph Priestley. În 1800, englezul Humphry Davy și-a publicat rezultatele experimentelor în legătură cu efectele psihotrope ale protoxidului de azot. Însă cel care a folosit pentru prima oară acest gaz ca anestezic, de fapt ca analgezic, a fost americanul Horace Wells care i-a dat și numele de gaz ilariant. Începând din 1799, englezii înstăriți organizau chiar petreceri cu gaz ilariant, precum se vede în caricatura de mai sus. Aceasta este prima mențiune a faptului că protoxidul de azot are potențialul de a deveni un gaz recreațional. Nu cunoaștem urmările acestei „mode”, nu știm câte persoane au inhalat drogul, cât timp și dacă era inhalat împreună cu aerul înconjurător sau nu, dar foarte probabil că au fost victime din cauza supradozării și a lipsei de oxigen.  Începând din 1844, Wells și apoi Colton au folosit substanța cu mare succes la extracții dentare: pacienți rămâneau conștienți, dar nu simțeau dureri. Însă pentru operații mai mari, protoxidul de azot s-a dovedit insuficient, pacientul rămânea treaz. Pentru a demonstra efectul analgezic al acestui gaz, Wells și-a extras cu succes propriul dinte în fața unui public. Dintre pacienții care erau tratați cu protoxid de azot, unii deveneau euforici și chiar izbucneau în râs. Precum spuneam, protoxidul de azot, considerat un anestezic și analgezic slab, este folosit și astăzi ca adjuvant analgezic la alte anestezice mult mai potente… Dar principalul subiect al acestui articol este aspectul negativ și uneori chiar fatal al protoxidului de azot folosit ca gaz recreațional.Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments

Portarul și poștașul

Aug 21, 2025By

Sandu, portar la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj, era una dintre persoanele cele mai importante ale clinicii. Era decanul de vârstă al portarilor acestei instituţii, lucra acolo de peste două decenii. Era un om bine făcut, cu nasul roșu-vinețiu din cauza consumului de alcool. Nu era un secret, lui Sandu îi plăcea să bea, dar niciodată în timpul serviciului. Întotdeauna era la curent cu tot ce se întâmpla în spital. Într-o duminică diamineaţa, când am intrat în gardă, Sandu era foarte agitat: Domnule doctor, mergeți repede la Terapia Intensivă, acuma s-a internat o vrabie! – De ce vrabie vorbești, măi omule? – Un pacient cu o vrabie severă, mi-a răspuns Sandu. – Poate rabie, turbare? – Ăsta e cuvântul, mi-a dat dreptate portarul.Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments

1988. La Moscova şi nu numai

Aug 21, 2025By

Fiind inginer-șef la o firmă modestă din New Jersey, mă tot jucam cu ideea de a pleca la o companie mai mare, cu vizibilitate mai bună și șansa de a participa la proiecte mai prestigioase. Deși am făcut pasul mult mai târziu, ani la rând m-a ținut pe loc un avantaj irezistibil: călătoriile în străinătate, pe cheltuiala companiei. Pentru cineva care își petrecuse jumătate de viață dincolo de Cortina de Fier, perspectiva era prea bună ca să o ratez. Dintre numeroasele călătorii pe care le-am făcut, una e mai deosebită. În 1988, cu pașaportul în mână, am pornit spre Uniunea Sovietică (va rămâne „Uniune” încă patru ani). Compania mea obținuse un contract pentru livrarea unuia dintre produsele mele, iar eu mă alăturam unei echipe de ingineri de la firma principală contractantă. Cunoscând varianta românească de comunism, eram dornic să văd, în sfârșit, modelul original și nu am fost dezamăgit.Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments

    Evreii ca victime ale comunismului 3

Aug 21, 2025By

Continui ciclul de articole cu informaţii despre  liderii și activiștii evrei (sioniști), arestați de regimul comunist în România între 1950–1954. – Chifa (Chaim) Orenștein (cca. 1900 – 1955). Rol: membru al Comitetului Democratic Evreiesc (CDE) – garda pro-comunistă a comunității; fost profesor – considerat influent în rândul tinerilor evrei. Arestat: în 1949, implicat în mișcări sioniste subversive,  închis în penitenciarele de la Sighet, Pitești, Jilava. Tortură și moarte: torturat, apoi deces în închisoare în 1955, posibil sub influența experimentelor de “reeducare”. – Edgar (Bady) Menahem H. Bretler (n. cca. 1920). Rol: jurist și ziarist, activ în mișcarea sionistă din Roman. Arestare: în 1950, condamnat pentru activitate sionistă. Detenție la Jilava și Caransebeș (durată necunoscută).Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments

Purificarea argintului în textul biblic

Aug 21, 2025By

În articolul anterior am amintit procedeul numit cupelaţie, prin care patriarhul Avraam a obținut argintul pentru achiziționarea Criptei Patriarhilor din Hebron. Denumirea ”cupelație” nu apare ca atare în textul biblic, însă Biblia face referire la procesul metalurgic de rafinare. Iar un profesionist în piro-metalurgie poate descoperi existența acestui procedeu în textul biblic. Fraza anterioară nu trebuie să fie o noutate: textul biblic redă ”culoarea locală” a societății de atunci și, printre altele, cupelaţia nu putea trece neobservată. Desigur, descrierea procedeului este metaforică, însă aceasta a permis autorului biblic să redea cu mult mai multă intensitate profunzimea mesajului Său. Procedeul era utilizat pentru obținerea argintului prin topirea minereului de plumb, care conținea și argint (galenă argentiferă). Doar că minereul conținea și alte elemente nedorite, ”parazite”, care trebuiau îndepărtate. Procedeul se bazează pe proprietatea metalelor nobile de a nu rugini. Amestecul este încălzit în cuptoare la cca 1000oC, astfel că toate componentele, inclusiv argintul se topesc.Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments

Patruzeci și nouă (49)

Aug 21, 2025By

Conform statisticilor oficiale, acesta este numărul de soldați israelieni activi sau rezerviști care și-au luat viața de la începutul acțiunii militare din Gaza. Patruzeci și nouă (49) de dosare la care pe ultimul paragraf, la cauza morții, sunt trecute aceleași patru litere: PTSD. În limbaj medical, PTSD înseamnă post traumatic stress disorder. Fiecare militar care a servit chiar și o singură zi în Gaza știe ce înseamnă sindromul de stres posttraumatic. Cazul lui Roi Wasserstein a fost cronica unei sinucideri anunțate. Avea 28 de ani și era din Natania. Un băiat sensibil, crescut în spiritul valorilor morale, prețuia adevărul și își iubea familia. Roi Wasserstein era paramedic la o unitate care în anul trecut făcuse 300 de zile de concentrare în Gaza. La fiecare permisie venea acasă tot mai abătut și se închidea ore întregi în camera lui…Read more…

Aug 21, 2025 0 Comments