Stimată Eva Galambos,
Am recitit intervenţia mea şi nu am reușit să găsesc nicăieri că aceasta se referă la Rusofobia occidentală, cum susţineţi Dvoastră. Cred că faceţi eroarea de a-mi transfera gândurile Dvoastră…“Simpatia” occidentului la adresa Federaţiei Ruse este încă o dovadă a Rusofobiei acesteia. În perioada de după 1990-91 GDP-ul Federaţiei Ruse a scăzut cu 40%. Pentru a înţelege această cifră este interesant a menţiona că în perioada Marelui Război de Aparare a Patriei GDP-ul URSS s-a micşorat cu 25% În această perioadă 25 de milioane de etnici ruşi s-au gasit, peste noapte, în “străinatate”…
Publicația electronică Baabel, editată de – cred că nu se supără că-i spun astfel – prietena mea Eva Galambos împreună cu Andrea Ghiță și colaboratorii săi are pentru mine o însemnătate aparte. În peisajul mai mult sau mai puțin tabloidizatRead more…
O livadă imensă de meri tineri, bătrâni, răsuciți, cuprinși de mușchi și de licheni. Sus de tot, un leagăn suspendat între doi pini înalți. Și soare blând, cald. Câini care se aud lătrând în depărtare. Și mere care atârnă peste tot în copaci. Nimeresc unul pădureț și mi se face gura pungă. De parcă aș lua startul pentru o poză de profil pe Facebook și mă antrenez pentru un duck face reușit. Încă un gust de arhivat pe ziua de azi. Gust de pădure și de pământ și de umezeală.Read more…
Imperiul islamic se întindea pe trei continente, era atotputernic, aproape invincibil, deși spre sfârșitul secolulul XV, Spania se eliberase de prezența musulmană (și nu numai!!) și dăduse exemplu și altor țări interesate să se despartă de prezența și influența islamică. Dar mai există un aspect, nu mai puțin interesant: influența musulmană se făcea simțită nu numai prin cuceriri și ocupații, ci și prin progresul științei și tehnologiei…Cu alte cuvinte secolele de care pomeneam, islamul reprezenta religia pe care se baza toată civilizația și devoltarea culturală și economică a lumii în care trăim azi, motiv de mândrie ușor de explicat. Și acum un salt peste câteva sute de ani, un exercițiu foarte simplu pentru muritorii de azi, pentru că e vorba de lumea în care trăim în aceste momente. Unde e islamul și unde e lumea civilizată?! Organizația națiunilor cele mai dezvoltate (OECD) numără 32 țări, însă doar un stat musulman (Turcia) face parte din această grupă respectabilă. Pe lista producției pe cap de locuitor Egiptul e pe locul 157, Pakistanul ocupă locul 178, Yemenul 183 și Irakul 184. Da, Arabia Saudită, cea bogată, e deabia pe locul 58. Cauzele acestei degringolade de secole sunt multiple și unele foarte ușor de explicat, dar eu nu voi cădea în această periculoasă capcană.Read more…
În ultimii ani, moda a fost îndrăgostita – la limita obsesiei, aş putea spune – de pulovere. De la ultra-copiatele modele Givenchy cu Bambi şi Kenzo cu tigrul, până la rarele şi fantastic de bine vândutele pulovere Alberta Feretti cu zilele săptămânii şi Bella Freud cu simplul 1970, ele au fost articolul vestimentar cel mai recent ridicat la rangul de „piesa-cult”. Cu preţuri pe măsură. Anul acesta, trendurile şi-au mutat atenția către jachete şi cardigane, care au apărut la Miu Miu, Prada, Christopher Kane, Gucci, Tori Burch şamd, în variante stilistice care au denunțat orice conotație de retro, clasic, bătrânicios sau plictisitor.Read more…
Aș dori, de la bun început să evit o senzație de dezamăgire ce ar putea fi declanșată cititorilor din cauza titlului de mai sus. De aceea declar de la bun început: nu e vorba de o relatare cu iz de romantism! Ea nu cuprinde nimic din care ar putea reieși că e vorba de un personaj de sex femenin care m-a impresionat (dintr-un motiv sau altul) în asemenea măsură încât să-i dedic aceste rânduri. Ba mai mult, n-am idee cine era femeia din poveste și sunt convins mie la sută că nu am nici cea mai mică șansă de a o reîntâlni, cu atât mai mult cu cât nimic din ce aș fi putut deduce din simpla privire asupra ei nu m-a făcut curios să aflu amănunte suplimentare. Dar ea se afla în fața mea, absorbită de cele pe care le citea, fără să ridice privirea și fără să facă pauze în citire, așa, cam vreo 30 minute dacă nu mai mult.Read more…
În ultima vreme s-au succedat câteva evenimente care m-au îngrijorat și m-au descumpănit. Este vorba de inscripțiile antisemite şi de negare a Holocaustului, de pe zidul Templului Memorial al Deportaților din Cluj, apărute în luna iunie, vandalizarea cimitirelor evreiești din Șoseaua Giurgiului (București) și din orașul Reghin, iar de curând a fost descoperit mesajul „Juden Raus” pe peronul Gării din Cluj. În paralel asistăm la omagierea unor personalități care au participat din plin la mișcarea legionară și la aplicarea legislaţiei rasiale din România, precum Mircea Vulcănescu, Mihai, Manoilescu, Radu Gyr sau Miklós Bartha, unul dintre întemeietorii antisemitismului din Ungaria veacului XIX…Read more…
Liceul Nicolae Bălcescu, amplasat lângă asa-numita “Piaţă Anton”, era relativ departe de locuința noastră de pe str. Soarelui. Iarna mergeam adeseori prin zăpadă. Am urmat acolo primele două clase de liceu, terminand de fiecare dată cu premiul I, într-o concurenta aprigă cu Alexandru Pavel, viitorul meu coleg de facultate, care obținea sistematic premiul II. Componenta sociala a elevilor era ceva mai modestă decât la primele licee ale orașului. Mulți copii de la ţară, unii navetiști, minoritari, etc. Unul dintre colegi, Raul Zaharia m-a informat că este “evreu catolic” !Read more…
Aceasta este povestea a patru familii din Transilvania, Ezri și Ablakos (familia mea) și Grünfeld și Feldman (familia soției mele din partea tatei), originare din Marghita și Oradea, două orașe vecine din Transilvania. Istoria familiilor noastre continuă în sumbra perioadă a Holocaustului, apoi în Timișoara post-belică, unde ni s-au alăturat și familiile soției mele din partea mamei, Gömöri – Vásárhelyi și povestea continuă actualmente în Israel.Este o poveste atât de frecvent întâlnită la evrei în general și la evreii transilvăneni în particular, povestea evreilor care au trecut prin Holocaust și au supraviețuit.Read more…
Să presupunem că o navă de cercetare a vieţii în galaxia noastră, trimisă de o civilizaţie superioară nouă, inspectează planeta albastră, unde par să fie condiţii propice vieţii. OZN-urile pot fi asemenea sonde de cercetare. Pot să cred că ceva e real cu aceste farfurii zburătoare dacă guvernul american prin departamentul său militar, Pentagonul adică, a cheltuit în ultimi ani 20 de milioane de dolari pentru studierea fenomenului OZN. Chiar să arunce banii pe fereastră nu e în spiritul american.
După o analiză riguroasă piloţii stelari vor raporta că e o planetă a insectelor pe lângă care trăiesc şi ceva fiinţe antropoide. O observaţie corectă. Mai ales dacă datele au fost adunate prin anii 50 ai secolului trecut când erau 2.5 miliarde de oameni faţă de cele aproape 7 miliarde actualeRead more…
Anul acesta România modernă îşi sărbătoreşte Centenarul. Împlineşte 100 de ani… Mi se pare mai degrabă o vârstă umană decât una istorică şi de aceea mi-e mai uşor s-o privesc ca pe o zi de naştere. La noi, în România, cel aniversat – sărbătoritul – obișnuiește „să facă cinste” adică să-i omenească şi să-i onoreze pe invitaţii cu care doreşte să-şi împărtăşească bucuria zilei de naştere. Vrea ca aceştia – rude, prieteni, colegi, vecini – să se simtă cât mai bine în tovărăşia lui, după cum şi el îşi doreşte să se bucure de prezenţa invitaţilor. Aceştia aduc daruri alese, rostesc urări de sănătate şi viaţă lungă, deapănă amintiri comune şi cântă cu toţii, din suflet, „Mulţi ani să trăiască!” . Frumoasele aniversări memorabile jalonează viața unui om şi dau speranţa unui viitor mai bun.Read more…
Reîntors în țară de la Bruxelles, unde am participat la reuniunea Parlamentului European și a Congresului European Evreiesc dedicată Zilei Internaționale de Comemorare a Holocaustului, am aflat știrea atât de tristă a despărțirii definitive de omul de excepție care a fost Neagu Djuvara. Am avut numeroase ocazii să îl întâlnesc și de fiecare dată am memorat și rememorat multe din spusele sale. Cu un glas unic și cu o sinceritate desăvârșită, referindu-se la probleme de o mare varietate, orice informație istorică pe care o prezenta prof. Djuvara era plină de substanță și mai ales de adevăr.Read more…
Nu cred că omul s-a născut bun, nu cred că bunătatea există în genele noastre, dar ea se poate forma prin educație, exemplul personal, circumstanțe, o anume etică ce a evoluat la rândul său de-a lungul veacurilor și toate acestea îi fac pe oameni să devină civilizați, înțelegători, poate chiar atenți la nevole celuilalt. Și cu toate că, ceea ce vedem în jurul nostru ar trebui să ne dezamăgească, să ne creeze o viziune pesimistă cu privire la viitor, eu cred în progres, în perfectibilitatea omului, în capacitatea lui de a dirija spre o direcție mai bună dezvoltarea lumii și a speciei noastre. Știu că este o credință naivă, dar fără ea cum am putea să trăim pe acest pământ? Și totuși, recent, această convingere a mea, a fost puternic zdruncinată de două lucrări extrem de provocatoare despre prezentul și viitorul omenirii. Este vorba de volumele lui Ygal Noah Harari – ”Sapiens” și ”Homo Deus”.Read more…
. Au fost în ultima perioadă câteva evenimente care prin consecințele lor afectează Israelul pe plan extern și intern. Vin din diferite direcții dar nu sunt de bun augur chiar dacă, la prima vedere, unele ți-ar da satisfacții. Și în această enumerare vreau să încep cu mutarea Ambasadei americane la Ierusalim. Am mai scris despre subiect atunci când președintele Trump şi-a anunțat decizia. Am scris atunci ce l-a îndemnat să o facă – nu atât marea dragoste față de Israel (deși recunosc, se declară un prieten al Israelului și încearcă să apere până la un punct interesele țării), ci motive de politică internă și anume respectarea unei promisiuni făcute în campania electorală care a atras voturile a sute de mii de alegători…creștini. Adevărul este că argumentele, pe baza cărora președintele american a decis să modifice atitudinea de 20 de ani a administrației americane, au fost destul de convingătoare. Numai că Trump nu s-a gândit sau, mai bine zis, nu a ținut cont de consecințe. Ele s-au și concretizat, pe de-o parte prin condamnarea Statelor Unite la ONU, pe de-altă parte, prin protestele palestinienilor. Lucrurile s-au mai liniștit după aceea, deoarece perspectiva era pe termen lung. Am revenit la subiect deoarece și Donald Trump…a revenit, anunțând mutarea iminentă (în luna mai) a ambasadei…Read more…
Alegerile prezidențiale din Rusia s-au încheiat cu o victorie copleșitoare a lui Vladimir Putin. În principiu, nimeni nu se îndoia că va câștiga alegerile, în pofida unui număr mare de contracandidați președintele rus nu avea un concurent viabil. Chiar dacă lui Alexei Navalnîi, personalitate a opoziției, i s-ar fi permis să participe, rezultatul nu s-ar fi modificat, probabil, decât cu câteva procente. Vladimir Putin a câștigat cu 76.7 la sută, un scor pe care nici el, nici alți candidați la președinție de după 1990 nu au mai înregistrat, la o rată de participare de 67,4 la sută. Procentul celorlalți candidați este neglijabil, totuși este interesant de remarcat că pe locul doi, cu aproximativ 10 la sută, s-a situat cel al Partidului Comunist, cu peste opt milioane de voturi. Sigur, comparativ cu Putin nu este o cifră mare, dar este un indiciu semnificativ –10 la sută din alegători s-au pronunțat pentru un regim comunist și nu unul democratic, pe locul trei situându-se veșnicul Vladimir Jirinovski, cu un mesaj naționalist.Read more…
„Galbenul generatiei Z” este termenul prin care e descris noul „roz milenial” sau, cum s-ar spune, „yellow is the new pink”. Nuanța care, pentru absolut oricine lasă snobismul deoparte, este un galben obișnuit (plus că nu mă prind de ce este neapărat asociat cu milenialii, dar whatever…). Este culoarea zilelor însorite, a narciselor înflorite, a puişorilor de găină şi a canarilor, a gălbenușului de ou şi a bananelor, a taxiurilor şi minionilor… Este şi una dintre cele mai întâlnite culori „la ofertă” în colectiile primăverii 2018, ceea ce înseamnă că, (aproape) inevitabil, veți sfârși prin a o adaugă garderobelor voastre.Read more…
Nu mai port ciorapi lungi de câteva săptămâni. Nu „forțez” vara, cum mi-a spus cineva, ci pur şi simplu nu mai suportam să mă știu acoperită atât de mult, îmbrăcată literalmente din cap până-n picioare. Am avut parte inițial de câteva zile cu soare, lumina de miere şi căldură, apoi vremea ne-a cadorisit cu un nou şir de dimineți întunecate, gri, răcoroase. Oricât de mult declar că nu mă deranjează capriciile vremii şi temperaturile scăzute, respectivele zile gri nu erau potrivite pentru haine subțiri, fuste vaporoase şi sandale. Drept urmare, mi-am făcut curaj şi am făcut, pentru a doua oara – prima a avut loc în primăvara trecută -, o manevra stilistică ce stă la limita zonei mele de confort. Am îmbrăcat o rochie peste pantaloni, mai concret o rochie cu buline peste o pereche de jeanşi slim țigareta, la care am adăugat o pereche nouă de sandaleRead more…
Zilele trecute am primit un email. În dreptul subiectului stătea scris: „Help! Criza existențială, declanșată de pantofi.” Mesajul venea de la Teo, o veche clientă cu mult simţ al umorului, care îmi explica cum în ultimele săptămâni nu se mai descurca cu alegerea pantofilor potriviți. „Irina, am trecut prin câteva magazine în weekend, am simțit că cedez nervos! Mi-am dat seama că a venit momentul să renunț la botinele mele preferate, că nu mai vreau să port nici pantofii mei clasici cu toc de 9, şi jur că nu îmi place nimic din ce am văzut! Pur şi simplu, nu ştiu cu ce să mă încalţ…” E şi acesta un mod de a-ţi pierde identitatea. E inversul Cenușăresei pe care o identificam, înainte de orice, prin potrivirea cu pantoful ei de cleștar. Read more…
Întrăm în Principatul Monaco, împărţit în mai multe cartiere: Monaco-Ville, unde se află conducerea statului, La Condamine, asociat cu portul Hercules, în care este ancorat iahtul princiar, Fontvieille, unde se află stadionul, universitatea şi celebrul club sportiv AS Monaco FC şi desigur Monte-Carlo cu renumitul Casino. În următoarele minute am pătruns în Monte Carlo şi am introdus cu abilitate Mazda în parcarea subterană din centrul neobişnuitei aşezări. Traversăm încântătorul parc cu statui şi fântâni şi realizăm cu emoţie că ne aflam în Place du Casino, inima oraşului. În fine, oarecum coplesiţi de evenimente, ne aşezăm să bem ceva la o masă în aer liber, de unde admirăm exterioarele cazinoului şi ale nu mai puţin celebrului Hotel de Paris. Clădirile din faţa noastră sunt fără îndoială un succes al arhitecturii din secolul 19. În partea frontală a pieţei tronează clădirea în stil baroc a cazinoului, creată în anul 1878 de Charles Garnier, autorul Operei din ParisRead more…
Pe Mordechai l-am cunoscut când avea 88 de ani. L-am consultat în vederea unei intervenții chirurgicale (operație de cataractă). A treia generație de ”sabres”(născuți în Israel), avea un trecut bogat, atât în ce privește Curriculum Vitae cât și în privința bolilor asociate. Era kibuțnik, a luptat în trei războaie ale Israelului și avea o listă de boli care amintea de cuprinsul faimosului manual de medicină internă cunoscut sub numele de “Harrison“, din care învață studenții de medicină din toată lumea. Era complet lucid și mai lucra în kibuț pe cât îl țineau puterile. După ce l-am consultat și am văzut rezultatele tuturor testelor de laborator, i-am spus:Read more…
Site-ul baabel.ro foloseste cookies pentru a oferi un maxim de performanta experientei tale aici. Cookie-urile sunt pentru autentificare, statistici trafic Pentru a continua te rugam sa dai click pe ACCEPT, in caz negativ pe REFUZ
