Inteligența artificială și prostia naturală

Săptămâna trecută s-a încheiat la Davos Forumul Economic Mondial, aflat deja la a 56-a ediție. și după ce am consultat buletinele de știri și am întrebat și inteligența artificială, am înțeles că, fără îndoială, ziua a doua a conferinței a fost cea mai interesantă. Ea a fost dedicată chiar acestui subiect arzător care ne înconjoară și poate că deja ne stăpânește – Inteligența Artificială. Cele mai interesante prelegeri din acea zi au fost ținute de două personalități care au strălucit și strălucesc încă prin viziune și care provin fiecare dintr-o țară mică din Asia: taiwanezul devenit american Jensen Huang, fondatorul și președintele companiei NVidia, cotată astăzi la 5 trilioane de dolari și israelianul rămas (sper) tot israelian, Yuval Noach Harari, autorul câtorva cărți despre evoluția omenirii, cărți care au fost traduse în 65 de limbi și s-au vândut în tiraj de peste 50 de milioane de exemplare. Fiecare a oferit viziunea sa despre viața alături de IA, viziuni care pleacă de la aceleași date, dar trag concluzii oarecum contradictorii. În vreme ce Huang vede IA ca pe o unealtă digitală, Harari o vede altfel. Un cuțit este o unealtă, spune el. Un cuțit poate fi folosit pentru a tăia pâine sau pentru a ucide un om – dar asta nu e decizia cuțitului. Cuțitul nu ia decizii. Spre deosebire de cuțit, IA poate lua decizii. IA nu este o unealtă pasivă, precum cuțitul, ci un agent autonom care poate lua hotărâri în locul nostru.Read more…

NAZA în Gaza

Niciun film nu a stârnit vreodată atâtea emoții aici, în Israel, precum documentarul NAZA. Filmul se bazează pe mărturiile unor ofițeri de informații despre utilizarea sistemului de inteligență artificială Lavender care estimează numărul de victime colaterale în cazul lichidării teroriștilor Hamas. Filmul a fost aplaudat timp de 25 de minute (record mondial!) la Festivalul de la Veneția. Trebuie să recunosc că pe mine nu m-a impresionat nici durata și nici intensitatea aplauzelor. Și Ceaușescu a fost aplaudat minute în șir la ultima sa Plenară, cu o lună înainte de a fi executat. În filmul NAZA există însă o dihotomie între două narațiuni care se bat cap în cap și, din păcate, ambele sunt adevărate. Pe de o parte, documentarul – din care am văzut doar câteva secvențe-pirat – va fi exploatat din plin de antisemiți. Majoritatea celor care astăzi îl ridică în slăvi, în Europa, nu o fac din dragoste pentru Sion și nici din apreciere pentru autorii israelieni. Pentru mulți dintre cei care comentează (și care, bineînțeles, nu l-au văzut nici ei) este doar încă un pretext de a-și revărsa veninul asupra Israelului. Pe de altă parte, filmul deschide și un subiect despre care aici s-a vorbit foarte puțin. Niciun canal de televiziune din Israel (și aici includ și canalele de stânga pe care suporterii lui Netanyahu le numesc tendențios „Al Jazeera”) nu au arătat ce se întâmplă dincolo de gard, în Gaza.Read more…