Vulnerabili şi stigmatizaţi în vremuri de COVID19

Am intrat în casă, mi-am spălat cu spirt mănuşile, mi-am scos masca şi m-am spălat zdravăn pe mâini cu apă şi săpun tocmai când – ce coincidenţă! – la radio se auzeau recomandările de protecţie anti COVID19, pe care le ştiu deja pe de rost…Până la urmă sunt nişte sfaturi banale, relativ simplu de respectat. #staiacasă în faţa computerului: lucrezi online, sporovăieşti via Skype sau Zoom, faci comenzi pentru cumpărături la emag, achiţi facturile prin Internet banking, navighezi după reţete, descarci e-bookuri, urmăreşti exerciţiile fizice sau faci lecţii cu copilul tău. #staiacasă şi găteşti în bucătărie, lucrezi prin casă sau grădină, având grijă să te speli la intervale regulate cu apă multă şi săpun. Reflectând puţin asupra acestei sintagme, am înţeles că în vremuri de pandemie distanţele (diferenţele, discrepaneţele) sociale sunt mult mai mari decât în vremurile normale şi se adâncesc foarte rapid. Pentru că regulile simple şi fireşti pentru unele categorii sociale sunt cu mult mai greu de respectat pentru cei defavorizaţi, marginalizaţi, care trăiesc în condiţii mizere, la limita subzistenţei şi, uneori, au efecte dăunătoare. De pildă locuitorii de pe rampa de gunoi sau din cartierele sărace de la marginea localităţilor. Cum să nu ieşi din casă dacă locuieşti într-un container, rulotă, baracă sau casă modulară dintr-o colonie de oameni năpăstuiţi? Cum să nu ieşi din casă dacă stai într-o încăpere strâmtă pe care o împarţi cu vreo şase persoane adulţi şi copii? Cum să te speli des pe mâini când nu ai acces la apă curentă? Read more…

Vaticanul și sionismul

Ideea unui stat evreu era în contradicție totală cu percepția creștină, după care poporul evreu a respins mesianismul lui Isus și l-a condamnat la moarte. Ca urmare acest popor a fost blestemat și condamnat la exil pe vecie, creștinii devenind „evrei în duh”. Înființarea statului evreu golește de conținut această idee, întrucât pune capăt „blestemului”şi exilului și odată cu ele și pedepsei evreilor pentru răstignirea lui Isus. Întâlnirea puțin cunoscută dintre Theodor Herzl și papa Pius X a avut loc în 23 ianuarie 1904, cu o jumătate de an înainte de moartea lui Herzl. El făcea eforturi uriașe pentru a găsi sprijin pentru ideea lui de a ajunge la un acord internațional pentru înființarea unui stat în Ereț Israel. Iată ce a scris Herzl în jurnalul lui, în 26 ianuarie. “El m-a primit în picioare și mi-a întins mâna. Nu am sărutat-o. Lipai [însoțitorul] mi-a spus că era de datoria mea, dar nu am făcut-o. Cred că acest gest a pecetluit soarta întrevederii, fiindcă oricine vine la el se închină și îi sărută mâna. Mi-am prezentat cererea înaintea papei. Dar el, poate pentru că nu i-am sărutat mâna, a răspuns hotărât: „Nu pot susține această mișcare. Nu-i vom putea împiedica pe evrei să meargă la Ierusalim – dar nu putem să-i susținem. Pământul Ierusalimului, chiar dacă nu a fost sfânt dintotdeauna, s-a sfințit prin viața lui Isus, Mesia al nostru. Eu ca suveran al Bisericii, nu-ți pot spune altceva. Evreii nu l-au recunoscut pe Domnul nostru și ca urmare noi nu putem recunoaște poporul evreu.”Read more…

Discurs despre pace la un festival de literatură

Între 29 iulie şi 1 august a.c. am participat la un concurs de poezie, în stațiunea maritimă Castellammare di Stabia, situată lângă Napoli. Concursul “Festival Internazionale Dei Due Mondi – Gabriela Verban”, a fost instituit în memoria scriitoarei și editoarei româno-italiene de anvergură internațională, decedată în urmă cu un an şi a avut trei secţiuni: proză, poezie și haiku, în limbile română, italiană, engleză și dialecte. Inițiativa organizării festivalului i-a aparținut poetei Mirela Duma, repatriată recent, după zece ani de ședere în Italia, consultant onorific, pentru România, al Editurii CentoVerba, condusă până nu demult de regretata Gabriela Verban. Patronul cultural și organizatoric al festivalului a fost renumitul poet napoletan Enrico del Gaudio. Participarea foarte numeroasă (câteva sute) de scriitori şi poeţi din mai multe ţări, a inclus şi un grup de câteva zeci de români, printre care m-am numărat şi eu, având bucuria de a fi distins cu premiul “Quarto classificato – ex aequo”, la secțiunea poezie, pentru poemul “Fum de mititei prin gaura de tricolor”.În acelaşi timp am fost invitat să rostesc un discurs pentru pace, pe care-l ( la rugămintea editorilor ) îl reproduc şi în Revista Baabel.Read more…

Visez

Cu ochii deschiși stau pe scaunul meu cel comod și visez. Casa familiei mele e un fel de colibă țigănească pe malul unui pârâu. Apa curge repede, cu un susur plăcut. În jur multă verdeață, flori. Nu vă atingeți de flori! Mai departe o pădure cu multe poteci și ici-colo colibe în care locuiesc oameni de toate vârstele. Ei vorbesc limbi diferite, dar se înțeleg prin semne și muzică. Uneori scene de teatru ne-rostite. Femeile au grijă de copii, bătrânii povestesc nepoților, bărbații construiesc colibe. Fiecare colibă are o grădină în jur, cu animale domestice și plante cultivate. Multe condimente. Pomi cu fructe. În apropiere este un oraș. La intrare în oraș este o lozincă pe care scrie: „Vă așteptăm cu drag pe toți!”Read more…