Întotdeauna am admirat echipajele de la Ambulanţă (Salvare, cum îi spunem noi, în Ardeal) care sosesc rapid şi se apucă de îndată de treabă. Ştiu exact ce să întreprindă şi o fac cu calm şi dedicaţie, dar – în paralel – încurajează pacientul (sau accidentatul), calmează aparţinătorii şi degajă optimism. Mi-am pus încrederea în profesionalismul salvamarilor atunci când intram în apele mării şi al salvamontiştilor atunci când soţul meu făcea alpinism. Am fost foarte onorată când, la summitul jurnaliştilor evrei de la Ierusalim, am fost primită la sediul Hatzalah (https://en.wikipedia.org/wiki/Hatzalah ). Am fost cucerită de spiritul de echipă şi eficienţa acestei formaţiuni unice care funcţionează voluntar, pe principiul… ”lanţului pionierilor”.

Dar în aceeaşi măsură am admirat depanatorii de la IIRUC (din preistoria informaticii) pe care-i aşteptam înfriguraţi la CTCE (Centrul Teritorial de Calcul Electronic) din Cluj, când computerul Felix 256 – care ocupa o sală întreagă şi avea o mulţime de unităţi – se încăpăţâna să dea rateuri tocmai când aveam termen de predare şi beneficiarul ţipa la telefon. Chiar dacă pe atunci, la CTCE, la întrebarea „Ce face IIRUC cu pana de calculator?” răspunsul era „ O suflă mai încolo”, îndeobşte pana se rezolva şi Felix 256 lucra voios, imprimantele răpăiau, aducând liniştea atât în tagma programatorilor, cât şi a beneficiarilor. Ce vremuri!

Am schimbat deceniile, secolul şi mileniul şi acum, dependenţi fiind de computer, laptop şi toate accesoriile smart, intervenţia salvatorilor IT este imperios necesară, iar competitivitatea pretinde ca operaţiunea de salvare să aibă loc în timp… real. Un salvator eficient trebuie să fie la zi cu toate actualizările softului şi permanent în poziţia de „start”, gata să răspundă la SOS-ul lansat de beneficiarul disperat – în general o întreprindere, o companie, o instituţie. Şi pentru că salvatori IT de top sunt puţini, iar strigătele de ajutor sunt tot mai multe, pe bună dreptate se pune întrebarea ce şanse are o revistă precum Baabel – bazată în totalitate pe voluntariat şi adresată unei nişe (de elită, spunem noi, dar totuşi nişă) – să beneficieze de servicii de salvare prompte şi de cea mai înaltă calificare? Cred că vă daţi seama că sunt minime.

Totuşi, Baabel se bucură de ajutorul echipajului de Hatzalah virtuală – alcătuită din fraţii Horatziu şi Silviu Cenuşă. Ori de câte ori apare o problemă accesez contul lor de pe Messenger (creat special pentru Baabel) şi în cel mai scurt timp primesc un răspuns liniştitor, o promisiune onorată cu promptitudine maximă şi cu profesionalism desăvârşit.

M-au cucerit prin calităţile lor de salvatori şi doresc să le creionez portretele în cuvinte, cu toate că abia dacă ştiu ceva despre ei. Le-am propus să se descrie reciproc, dar răstimpul dintre două ediţii Baabel s-a dovedit total insuficient pentru acest demers pentru că – în mod interesant – Horatziu şi Silviu îşi găsesc timp în secunda doi după un apel de ajutor IT, dar sunt mereu ocupaţi atunci când ar trebui să povestească despre ei înşişi. Pe Horatziu l-am întâlnit odată fugitiv, la Braşov, la o sesiune de lucru a Asociaţiei Sioniste şi mi-a făcut impresia unui tânăr de încredere, rezervat şi (aproape) sobru. Silviu mi-a fost recomandat de către Horatziu astfel „Când ai o problemă cu Baabel poţi să apelezi la mine şi la frate-meu. Suntem tot timpul în legătură şi unul dintre noi preia problema”. Aşa s-a şi întâmplat. Pe Silviu nu-l cunosc decât de pe Mesenger şi din timpul… vizitelor sale în computerul meu (via Teamviewer).

Astfel, cele câteva informaţii prin care am încercat să schiţez portretele tandemului le-am aflat mai ales din indiciile din spaţiul virtual. Amândoi mi-au dat accept pe Linkedin. De acolo nu am aflat decât că Horatziu e Country IT Manager la o firmă importantă şi este Cofondator şi Secretar General al Asociaţiei Noul Spital Braşov care are drept scop realizarea unui Smart Medical City în Braşov. În acelaşi timp Horatziu este creatorul brandului “Braşov, Oraş Magic”, brand sub care au fost tipărite mai multe numere de ziar (aici numarul 1 de la lansare). Din această informaţie coroborată cu prezenţa sa la lucrările Asociaţiei Sioniste am dedus că este un tânăr implicat în acţiunile civice şi de caritate. Printr-o trimitere la pagina de Facebook Experimente personale în artă am găsit desene semnate de Horatziu, pe vremea când cocheta cu grafica.

Tot de pe Linkedin am luat la cunoşitnţă că Silviu este „concept developer” şi apoi, googlând am aflat că este pictor şi că-şi promovează tablourile aici https://www.facebook.com/pg/SaschPaintings/photos/?tab=album&album_id=740043396057839 .

Dacă accesaţi pagina veţi vedea că unul dintre leit-motivele lucrărilor sale este fluturele, cel despre care se ştie că dacă bate din aripile sale diafane într-un colţ al lumii, poate declanşa un uragan într-un altul…

Din frânturile de dialog de pe Messenger am mai aflat că amândoi „reuşesc să se culce după fusul orar de la New York” şi mai tot timpul sunt în „meeting” sau „afară”, adică – am înţeles eu – sunt mai mereu în misiune.

Totuşi, în toiul penuriei de timp, au reuşit să-mi trimită o frază care – decodificată şi tâlcuită – spune foarte mult despre Tandemul Cenuşă: „Pe cât de diferiţi, pe atât de asemănători. Chiar dacă suntem pe IT, în preferinţe de sisteme de operare şi platforme suntem complet diferiți. Dar la masă, când ne punem la vreun restaurant, avem farfurii identice”.

Andrea Ghiţă