“Corona și noi: subiect periferic sau esenţial?

La început lucrurile îmi erau clare. De mai bine de patru ani legătura mea cu practica medicală a devenit una teoretică și după zeci de ani de meserie în cea mai acută specialitate, am oferit altora, mai tineri, mai dotați și mai bine puși la punct cu literatura, posibilitatea să continue de unde am lăsat eu lucrurile… Ceea ce nu înseamnă că nu citesc, nu mă informez, nu încerc să înțeleg niște noțiuni și date care nu existau ”pe vremea mea”, pentru că nu te poți rupe, așa deodată de ceea ce te-a preocupat atâta amar de timp.

După ce am citit cel de al treilea articol cu același subiect, mi-am zis că tema trebuie să fie foarte bine cunoscută confraților mei, mult mai bine puși la punct cu literatura decât mine. Dar pe parcurs am realizat că subiectul nicidecum nu aparține doar ”ghildei” medicale, el ar trebui să intereseze pe orice individ dornic să înțeleagă ce se petrece în jurul lui, fiind în același timp ușor (sau chiar mai mult!) timorat de ce i se poate întâmpla în aceste zile deloc simpatice.

Ba mai mult, am senzația (pentru că despre asta nu se prea scrie) că subiectul nu e nici pe departe teoretic, întrucât în anumite părți ale lumii el s-a făcut deja simțit, și încă  cum!

Este vorba de folosirea corectă a restrânselor mijloace terapeutice în vremuri de epi/pandemie, o temă de actualitate stringentă.

Iată, pe scurt, despre ce e vorba.

În toate țările, chiar și în cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, resursele terapeutice, mai ales cele necesare în caz de urgență, sunt limitate.

Numărul de paturi spitalicești în general, și de terapie intensivă (TI), sunt în cel mai bun caz suficiente pentru vremuri așa-zise normale.

Literatura de specialitate susține că numărul de paturi de TI ar trebui să fie în jur de 10% din totalul paturilor oricărui spital, dar în realitate acest procent este mult mai mic și asta aproape peste tot. Eforturile de a găsi un pat liber într-o secție de TI se soldează de multe ori cu un eșec dureros, iar pacientul în nevoie este tratat ”alternativ”, în condiții improvizate, după ce toate încercările de transfer într-un alt spital, sau de eliberare a unui pat într-o secție adecvată, au dat greș.

Dar nu este vorba numai despre paturi de TI. Aparatura medicală de TI e scumpă! Ventilatoarele, monitoarele, ca să nu mai vorbim de aparatele cord-plămân, așa numitele ECMO (extracorporeal membrane oxygenators), toate costă foarte mult, și de aici politica intuitivă a administrațiilor medicale ca în vremuri ”normale” să reducă procurarea lor la un minimum necesar.

După umila mea părere problema principală nu constă în aparatură, nici măcar în accesibilitatea unui pat de TI. Dificultatea majoră constă în lipsa personalului medical și paramedical adecvat! Peste tot, în toată lumea, spitalele duc lipsă de suficienți medici, asistente medicale și (poate nu știați!) tehnicieni de apartură medicală, care să întrețină multitudinea de aparate extrem de complicate și care necesită o înțelegere profundă a modului lor de funcționare.

Până aici lucrurile sunt clare și ele nu reprezintă nimic nou pentru mine, medic ATI pensionar, pentru că de toate cele de mai sus m-am lovit în lunga mea carieră.

Peste tot unde am lucrat, în Canada, în Statele Unite, în Olanda, ca să nu mai vorbim de Israel, această paucitate este una din ”bolile” majore ale medicinii moderne.

Dar iată că acum întregul mapamomd se află într-o situație complet diferită. Necesitatea unei infrastructuri suficient de dezvoltate a devenit imperioasă! Virusul Corona atacă pe toți și pe toate, ca orice virus gripal, dar spre deosebire de alți ”frați și surori”, se pare că pentru un anumit procent din cei afectați boala este mult mai gravă și necesită mult mai frecvent un tratament intensiv.

Mă opresc o clipă pentru a oferi un răspuns la o întrebare care se poate naște în mintea cititorului: de ce suntem bătuți la cap cu o problemă care aparține în întregime serviciilor medicale și nicidecum nu interesează marele public. Situația trebuie cunoscută de cei în cauză, și ei și numai ei trebuie să caute și să găsească căile de rezolvare.

Ei bine, dragi prieteni și cititori, situația descrisă pe scurt mai sus ar trebui să vă intreseze pe toți! Și încă ceva: cu cât dumneata ești mai în vârstă, cu cât suferi de mai multe boli cronice, cu atât ar trebui să știi mai mult despre ce se poate petrece, ferească Cel de Sus, cu dumneata, în orice moment!

Dar să ne reîntoarcem la situația actuală.

În prezența paucității de mijloace terapeutice necesare îngrijirii cazurilor celor mai grave, se ridică problema priorității. Iată un aspect care ar trebui să îngrijoreze pe mulți, indiferent unde se află ei pe harta lumii.

O paranteză. Am servit ani de zile în armata israeliană ca medic militar și am luat parte la anumite conflagrații care s-au soldat cu victime care aveau nevoie stringentă de ajutorul meu imediat. Și iată o situație departe de a fi imaginară: doi soldați răniți, unul cu un traumatism cranian grav, aflat în comă, altul cu un glonț în abdomen, sângerând serios. Elicopterul are un singur loc liber! Pe cine din cei doi trimiți la spital?! Logica ar spune: pe cel mai grav, cel cu creierul lovit. Ei bine, nu! Acela din păcate are foarte puține șanse de supraviețuire. În lipsa a două locuri în elicopter, îl transferi pe cel cu plagă abdominală, care în mod normal are toate șansele de vindecare.

Această soluție, deloc ipotetică, nu se aplică numai pe câmpul de luptă. Lupta împotriva virusului Corona este un adevărat război. Dușmanul e invizibil, dar teribil de periculos și apar cazuri, nu multe, în care nu poți trata în același timp pe toți cei în situație gravă.

Și atunci, ce e de făcut?

Vorbeam de priorități, și de fapt aceasta e situația: judeci fiecare caz în parte și (da!) împarți viață și moarte în jurul tău.

Nu voi intra în amănunte care aparțin celor în mâna cărora se află deciziile.

Voi aminti un precept care se vântură în toată lumea în aceste zile: maximalizarea beneficiului terapeutic, adică oferirea de ajutor medical celui care are cele mai mari șanse de supraviețuire!

Să mai spună cineva că nu ne aflăm în plin război?!

Se mai vorbește de obligativitatea de a oferi ajutor imediat personalului medical care a căzut victimă virusului. Explicația este nu numai etică (medicii, asistentele și toți ceilalți aparținând echipei medicale s-au îmbolnăvit, și se mai îmbolnăvesc, în timp ce tratau alți pacienți) dar și pragmatică: de acești oameni e nevoie în continuare, pentru că așa cum am amintit deja, lipsa de personal medical e evidentă chiar și în ”timp de pace”, darămite în aceste zile grele?

Și încă un aspect, nu mai puțin grav. Cunoscutul precept folosit în mai toate împrejurările, first come, first served, se pare că nu-și are loc în această pandemie. Pentru că dacă primul sosit în camera de gardă e un pacient cu ceea ce numim noi medicii, o gravă comorbiditate, adică e afectat de o multitudine de boli cronice care prin ele însele îi pun în pericol viața, un asemenea pacient nu va fi transferat în secția de TI pentru a ocupa singurul pat liber în acel moment.

Departe de mine gândul de a plictisi / enerva / îngrijora cititorul cu amănunte suplimentare. Dar nu mă pot opri gândindu-mă la o ipoteză cumplit de simplă și în acelaș timp tragică: oare îmi dau seama că mâine sau poimâine sau săptămâna viitoare s-ar putea să fiu eu în situația în care nu mi se vor acorda îngrijirile necesare pentru că sunt în vârstă, pensionar și cu anumite maladii cronice, iar ”contracandidatul” meu la singurul pat liber de TI e un medic tânăr, aflat într-o situație la fel de grea ca a mea, dar de care e nevoie urgentă după ce se va însănătoși?!

Și acum ultima întrebare: a quoi ca sert? Cui folosesc cele de mai sus, dacă soluția pare a fi inexistentă?

Răspunsul vine de la sine: un om avertizat este mult mai bine pregătit de a face față soartei. Soluția nu e simplă și de aceea nu mă pot aventura să o descriu.

Dar am senzația că mi-am făcut datoria față de cei care obișnuiesc să urmărească cele apărute în revista noastră și nu se tem când li se pun în față adevăruri, chiar triste și îngrijorătoare.

Și nimic mai mult.

Nu-mi rămâne decât să urez tuturor sănătate și voie bună și continuarea existenței departe de pericolul de zi cu zi.

Gabriel Ben Meron

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

23 Comments

  • Peter Dr. Singer commented on September 6, 2020 Reply

    Va multumesc anticipat pentru o explicatie: cum se poate ca Israelul a fost la inceputul pandemiei tara cea mai bine situata in lume cu un minimum de infectii si acum este pe ultimul loc: 199Imbolnaviri/1 milion de locuitori? O adevarata catasrofa si se pare ca devine din ce in ce mai rau…

    • gabriel gurm commented on September 7, 2020 Reply

      Exista doua explicatii:
      1.numarul de analize a crescut simtitor si ele au decelat ff multe cazuri asimptomatice, care altfel treceau neobservate
      2.dupa primul val, lumea a crezut ca totul e pe terminate, si in anumite grupuri (habotnici si arabi) evenimentele festive se tzin lantz…..
      Dar avem si un punct pozitiv: numarul f mic de decese, care reflecta nivelul inalt al medicinii de aici
      GBM

  • Veronica Rozenberg commented on September 4, 2020 Reply

    Dle GBM,

    Pot doar să vă urez ca niciuna dintre situaţiile atât de problematice pe care le prezentaţi în articolul dvs, să nu vă pună la încercare.

    Ceea ce aţi scris este deosebit de clar şi de pătrunzător, pentru că dezvăluie o realitate tristă a unui accident, sau poate o tragedie universală, pe care omenirea, ca un tot, nu a mai trecut-o de timp îndelungat.
    Şi ceea ce s-a întâmplat a generat o situaţie relativ identică în organizare şi luptă împotriva “duşmanului invizibil”. Acest lucru se întâmplă în întreaga lume, doar că unele popoare sunt mai disciplinate, altele nu. Iar diferenţele par a fi vizibile.

    Pe de-altă parte, neputinţa omenească, în cazul acesta, în special cea medicală precum spuneţi,,se dovedeşte a fi pusă în faţa unei întrebări aş zice shakespeariene, pe care am crezut-o, ca fiind o sintagmă filozofică, mai puţin una reală, cotidiană, precum se întâmplă acum.

    Am avut momente în care am citit articolul facandu-mi-se pielea găină, aşa se spune, dar apreciez în mod deosebit cele scrise, pertinent şi clar, iar concluzia cea mai relevantă o spuneţi în cuvintele de mai jos:

    “Și acum ultima întrebare: a quoi ca sert? Cui folosesc cele de mai sus, dacă soluția pare a fi inexistentă?

    Răspunsul vine de la sine: un om avertizat este mult mai bine pregătit de a face față soartei.”

    Sunt categoric de acord cu ceea ce scrieţi mai sus.

    Probabil că nu prea există momentan soluţii, poate nu există deloc soluţii pentru anii următori, astfel că, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi devine din ce în ce mai conştient, că este supus hazardului. Nu ar fi pentru prima oară, doar că acum pericolul este mult mai iminent.

    • gabriel gurm commented on September 5, 2020 Reply

      Daca asi fi naiv, as spune ca autoritatile in toate tzarile au invatzat lectia si asa cum se pregatesc de razboi (soldati, arme, avioane, etc) vor sti sa investeasca intr-un sistem medical care sa faca fatza epidemiilor, ca razboaiele vin mai rar, dar epidemiile….
      Dar intrucat sunt realist, doresc sa ”liniștesc” pe cei care citesc aceste rânduri: nimic nu se va schimba, sau cum spune francezul: plus ca change, plus c’est la meme chose…..
      GBM

  • Marica Lewin commented on September 4, 2020 Reply

    Va mulțumim pentru un articol atit de interesant ce dezbate o preocupare majora a zilelor noastre, mai ales pentru cei de virsta a treia.
    Îngrijorător ca in Israel situația a fost mai buna in prima faza a pandemiei, acum s-a agravat; logic,e o tara cu o suprafata mica, populatii f diverse, central iudaismului mondial.
    Nu- mi dau seama de ce Corona este socotita o boala mai periculoasa decit gripele de inainte, Mers , Sars.
    Sa avem sanatate si noroc cu totii.

    • gabriel gurm commented on September 5, 2020 Reply

      Corona se deosebeste de celelalte virusuri gripale prin doua aspecte:
      1.molipsirea e mai usoara
      2.sechelele sunt mai grave.
      In rest se pare ca nu exista deosebiri, dar nimeni nu poate trage concluzii pentru ca in nicio tazra (oare gresesc?!) nu s-au pus la dispozitia publicului date despre epidemiile anuale de gripa. Dece? Eu sunt pentru teoria conspiratiei, dar nu am pe ce sa ma bazez, in afara de bunul simtz si tendintza mea paranoida.
      GBM

      • Marica Lewin commented on September 10, 2020 Reply

        Va Multumesc

  • PAul Leibovici commented on September 4, 2020 Reply

    Lecturez cu interes /Materilele pe care vi le expediez ,nu sunt publicate de dvs.????

    • gabriel gurm commented on September 4, 2020 Reply

      Nu prea inteleg intrebarea…..
      GBM

  • Simona Fuchs commented on September 4, 2020 Reply

    Au fost luni de cosmar pentru intregul personal medical, din fericire, in Austria, eu nu am trait drama colegilor mei din Franta si Italia. Nu am fost pusa in situatia triajarii pacientilor si nici nu am lucrat in containere in curtea spitalului, in conditii improvizate cu aparte de anestezie in loc de aparate de ventilatie mecanica. Insa, cum ati subliniat in articol, problema acum este personalul medical redus numeric, epuizat fizic si psihic.
    Imi doresc sa nu traiesc niciodata experienta prietenilor mei din Franta.
    Multa sanatate!

    • gabriel gurm commented on September 4, 2020 Reply

      Aveti perfecta dreptate….
      Problema e ca nu se intrevede sfarsitul, si nimeni nu poate exclude un nou val….
      In plus, acus vine iarna, cu gripa ei!
      Deci , sperantza si sanatate!
      GBM

  • Tiberiu Roth commented on September 3, 2020 Reply

    Nu sunt decât vag atașat domeniului.Doar în calitate de potențial pacient și fost investitor în “industria” sănătății. Va felicit pentru analiza interesantă și lucidă a mult discutatului și discutabilului caz “COViD-19”.Eu ca “neinițiat” am formulat lapidar problema acestei pandemii : ” nu câți, doar cine?”

    • gabriel gurm commented on September 3, 2020 Reply

      Fara discutie ca aveti dreptate, si sper cel putin ca la noi (avem 760 paturi de TI) nu va fi nevoie de aplicat acele prioritati de care pomeneam in articol.
      Multumesc
      GBM

  • Andrea Ghiţă commented on September 3, 2020 Reply

    Un subiect arzător tratat cu luciditate. În momentul de faţă România suportă consecinţele subfinanţării sistemului medical. Numărul mare de decese reflectă şi lipsa de preocupare pentru medicina preventivă. Avem multe persoane vârstnice şi mai puţin vârstnice care suferă de boli cronice. Peste asta se suprapune lipsa dotărilor şi, mai ales, a medicilor specialişti ATI: Cei care astăzi lucrează în secţiile de anestezie şi terapie intensivă sunt suprasolicitaţi şi riscă să clacheze. Nu ştiu cum vom face faţă unui nou val stârnit de redeschiderea şcolilor!

    • gabriel gurm commented on September 3, 2020 Reply

      Din cate stiu eu numarul de medici ATI in Romania e mult sub cel dorit sau intalnit in alte tzari ale Comunitatii Europene. Multi au parasit Romania in toti acesti ani….
      GBM

  • Tiberiu Ezri commented on September 3, 2020 Reply

    Articol foarte instructiv pentru cei care nu lucreaza in medicina. Noi, medicii, profesorii si specialistii care spar.zilnic pe ecranul TV stim totul dar nu cunoastem doar un singur lucru – virusul in sine.

  • Eva Grosz commented on September 3, 2020 Reply

    Mă întreb cum vor face față cadrele sanitare fizic și psihic. Mă întreb de ce de atâția ani se spune în Israel că spitalele trebuie finanțate, create posturi pentru medici, surori și specialiști de laborator, clădite noi spitale care să satisfacă creșterea continuă a populației ? Pentru că altfel nu vor face față .
    La ce urechi ajung repetatele cerințe, aproape implorări ? Numai bine tuturor !

    • gabriel gurm commented on September 3, 2020 Reply

      Imi pare ff rau sa va dezamgesc!! In momentul de față nu exista in Israel medici sau asistente medicale șomeri!!
      Așa ca, in legatura cu medicii, nu ajută posturi noi ci numai creșterea substanțială a numărului de studenți la medicina!! Problema e ca Ministerul sănatății, cel mai impotent minister al țării, a ”descoperit” cu o întârziere de 10 ani faptul ca nu mai există emigrație de medici! În urmă cu ani pentru fiecare absolvent al unei facultăți de medicină israeliană, veneau 4-5 emigranți, și de aceea timp de 50 ani nu era nevoie de multi studenți, nota de acceptare a testului psihometric era minimum 740 (!), și numărul de absolvenți anual era sub 500.
      Intre timp s-a deschis facultatea de medicina la Zefat și cea de la Ariel, dar nici asta nu e suficient.
      Se iese la pensie, și minune: și medicii mor din când în când!!!
      Ca sa maresti numarul de studenti ai nevoie de baza clinice, adică de secții clinice suficiente. Spitalele israeliene nu au suficiente sectii pentru scopuri didactice. Solutia UNICĂ e de a preda medicina si dupa amiaza. Dupa orele obișnuite spitalul are si pacienti, si medici, si laboratoare, si Rontgen si de toate….Ce lipsește pentru învățământul de după amiază?! Banii!!!
      Imi pare rau, dar despre cum se poate rezolva penuria de asistente medicale nu am o părere clară, nu e domeniul meu
      GBM

      • Eva Grosz commented on September 4, 2020 Reply

        Mulțumesc pentru explicație.Desigur cunoașteți bine problema .Eu, numai ce aud din știri. Așa cum spuneți sunt multe de făcut, multe de schimbat și mult de învestit.

  • Hava Oren commented on September 3, 2020 Reply

    Sper să nu ajungem în această situație, nici ca pacienți, nici ca medici!
    Singura rază de speranță: la radio s-a anunțat că la sfârșitul lui octombrie vor începe vaccinările personalului sanitar din SUA. Să vedem
    1. dacă promisiunea se va adeveri
    2. dacă vaccinul va fi într-adevăr eficient
    3. când vom putea beneficia de el.

    • gabriel gurm commented on September 3, 2020 Reply

      Se pare că vaccinul va fi la dispoziția cetățeanului de rând doar peste vreo doi ani……
      Si ce ne facem pana atunci??!!
      GBM

    • Virgil Duncan commented on September 10, 2020 Reply

      Dna Hava – traiesc in New York si Octombrie este mult prea devreme plus ca vaccinul la inceput nu va fi 100% de succes. Vaccinurile vor trebui sa fie perfectionate asa ca doi ani sunt rezonabili. Daca ati auzit cineva s-a imbolnavit de Corona in timpul testarii vaccinului la compania Astra-Zeneca. Asta inseamna ca persoana s-a imbolnavit sau de la vaccin sau vaccinul experimental nu a fost eficace, contagiunea venind din alta sursa. Problema este foarte complexa. Uitati-va numai la vaccinul de flu, trebuie sa il ghicesti in fiecare an ca sa fie eficace.

      • gabriel gurm commented on September 11, 2020 Reply

        Zvonurile din ultima vreme sustzin cum ca noul vaccin antigripal va fi eficace impotriva tuturor tipurilor de virus gripal!!
        Sa vedem….
        GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *