No, Sir, when a man is tired of London, he is tired of life!

(În traducere liberă: Nu domnule, când un om s-a plictisit de Londra, înseamnă că s-a plictisit de viață.)

Este replica pe care i-a dat-o marele cărturar englez Dr Samuel Johnson prietenului și biografului său James Boswell în 1777, în timp ce discutau dacă, mutându-se din Scoția la Londra, Boswell nu s-ar putea plictisi la un moment dat de tot ceea ce avea de oferit orașul.

Întâlnind din nou fraza, acum câteva zile, mi-am reamintit cea mai vie și mai pertinentă exemplificare a ei pe care mi-a fost dat să o cunosc în cei peste 50 de ani de când locuiesc la Londra.

S-a întâmplat în urmă cu vreo douăzeci de ani la Royal Opera House Covent Garden, unde mă aflam împreună cu soția mea, la o reprezentație a operei La Bohème de Puccini. După primul act, am luat de la bar două pahare cu vin alb și ne-am așezat la o masă pe una din terasele Operei. La un moment dat, s-a apropiat de noi un bărbat în vârstă, îngrijit îmbrăcat, care ne-a cerut permisiunea să se așeze la masa noastră, deoarece nu se mai găseau nicăieri locuri libere. Evident, l-am poftit să ia loc.

A sorbit din paharul său, după care ne-a întrebat dacă venim des la Covent Garden.

– Ocazional, am răspuns. Ne place mult opera, dar nu aș spune că suntem pasionați.

– Eu sunt, a declarat interlocutorul nostru. Aici la Covent Garden am cunoscut-o cu mulți ani în urmă pe femeia cu care aveam să mă căsătoresc și cu care am conviețuit 40 de ani. Și ea e mare amatoare de operă. Am venit la Covent Garden toată viața noastră împreună, cel puțin odată pe săptămână. Toți banii noștri destinați pentru distracții și cultură au fost cheltuiți aici. După accentul dvs trebuie să fiți italieni, nu?

– Soția mea este englezoaică, iar eu m-am născut în România, i-am răspuns.

– Aaa, România! Angela Gheorghiu, Nelly Miricioiu, Ileana Cotrubaș, știu multe despre carierele marilor cântăreți și cântărețe de operă din România, i-am văzut și ascultat pe toți care au cântat la Londra. România are o bună tradiție în acest domeniu. Știu toate astea pentru că, așa cum spuneam, opera a fost și este viața mea. Din păcate, soția mea a murit în urmă cu zece ani. Doi ani mai târziu, am ieșit la pensie de la ministerul unde lucram. ’Acum poți să-ți vinzi locuința din Londra, să-ți cumperi o casă undeva la țară, să te ocupi de grădinărit, să citești, în general să te odihnești și să te bucuri de anii vârstei a treia, așa cum fac foarte mulți pensionari’ mi-au spus prietenii. După cum puteți bănui, nu le-am urmat sfatul, bine intenționat de altfel. M-au trecut fiori reci numai la gândul că aș putea trăi departe de Covent Garden, care pentru mine este fântâna cu apă vie. Și cum să părăsesc Londra tocmai acum când am mai mult timp liber să merg la nenumăratele ei muzee, să mă plimb prin sutele de parcuri, pe malurile Tamisei sau pe străzile cu case și clădiri vechi de secole etc., dar în primul rând să continui să vin aici la Covent Garden și să ascult operă? Nici prin minte nu mi-a trecut! Locuiesc mai departe la Londra și nu mă satur de tot ce oferă acest oraș. Dacă îmi permiteți să vă dau un sfat, profitați și dvs din plin. După părerea mea, it is the greatest city in the world.” (Am lăsat ultimele sale cuvinte în original pentru că nu am găsit în românește echivalentul sensului de aici al adjectivului great. Sper că înțelegeți ce vreau să spun.)

După ce ne-a mulțumit, marele pasionat de operă s-a ridicat și și-a luat rămas bun. L-am căutat de atunci din ochi de fiecare dată când ne-am dus la Covent Garden, dar nu l-am mai întâlnit. Nu ar fi exclus însă să continue să se ducă săptămânal la operă chiar dacă, după calculele mele, ar avea acum în jur de 90 de ani. Am constatat că multe din persoanele care au o strânsă legătură cu muzica, fie că este vorba de compozitori, dirijori, muzicieni, cântăreți sau oameni pasionați de muzică, au o viață mai lungă. S-ar putea ca eroul nostru să fi avut dreptate descriind Opera Covent Garden drept o fântână cu apă vie.

Dorian Galbinski

August 2021

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

3 Comments

  • Marina Zaharopol commented on August 16, 2021 Reply

    M-a încântat aceasta odă dedicată Londrei, un oraş fermecător şi inepuizabil în resursele pe care ţi le oferă..

  • Veronica Rozenberg commented on August 12, 2021 Reply

    Mi a placut amintirea pe care o purtati si nu pot sa nu mi amintesc de batranelul meu vecin de scaun de la sala de concerte din Haifa, cu care schimbam la fiecare concert cateva propozitii despre muzica. Era un mare amator de opera si mi povestea cum calatorea cu prietena sa din Tel Aviv, la toate marile festivaluri de opera din Europa. Israelienii sunt si mari calatori. Deci nimic nu era mai natural, mai ales ca traditia operei in Israel e relativ noua. Acum cativa ani mi a povestit ca prietena “l-a lasat”, iar anii i au ingreunat escapadele.

    Cu doi ani aprox inaintea Coronei n a mai venit. Locul a ramas cel putin un sezon liber. Nu stiu daca am dorit sa stiu ce s a intamplat, ceea ce se intampla din ce in ce mai mult imprejur.

    I took a ride on your charming story..

  • Anca Laslo commented on August 12, 2021 Reply

    Ce frumoasa evocare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *