Subiectul de mai sus are, în aparenţă, un interes strict religios. Practica circumciziei la bărbat e curentă la evrei şi la musulmani și deşi există diferenţe între prescripţiile celor două religii, ambele sunt obligaţii religioase clasice, provenind Vechiul Testament și respectiv din Coran.

Practica celei mai vechi intervenţii chirurgicale din istorie are aspecte medicale şi etice de primă importanţă, ea fiind până astăzi un subiect de discuții, uneori controversate, chiar și în literatura medicală.

O scurtă privire istorică.

Menţionam mai sus că circumcizia e considerată ca primul act chirurgical în istorie, deşi putem aminti excizia coastei lui Adam pentru a o crea pe Eva sau sursele istorice medicale care vorbesc despre trepanaţia craniană din antichitate, efectuată în scopul alungării duhurilor necurate.

Circumcizia la bărbat are, totuși, o vechime considerabilă. O eroare provenită din necunoaşterea izvoarelor istorice atribuie iudaismului premiera introducerii ei ca un act pur religios, pentru a diferenţia pe evreu de popoarele înconjurătoare, dar de fapt ea datează din secolul XXIII î.e.n. și aparţine Egiptului antic.

Acest fapt istoric fiind uitat demult, se poate spune că introducerea circumciziei la bărbat (brit mila) aparţine religiei mozaice. Procedeul e efectuat de un bărbat religios, numit mohel, cu o pregătire sumară, diferită de la un individ la altul. În Israel, Ministerul Sănătăţii eliberează certificate care atestă că individul a terminat un curs special în această direcţie.

Religia islamică a preluat această prescripţie, doar că în lumea musulmană ea se practică în primii ani ai vieţii băiatului, spre deosebire de circumcizia iudaică făcută în a opta zi a după naştere (cu excepţia unor contraindicaţii medicale, ca de exemplu icterul nou-născutului).

Practica circumciziei a fost preluată și de civilizaţia modernă, fără nicio legătură cu religia, așa încât la mijlocul secolului trecut cca 95% din nou-născuţii de sex masculin în SUA erau circumcişi! Se pare că aceasta era și realitatea din Canada.

În Europa de azi, practica circumciziei la bărbat e foarte controversată. În Suedia, procedura poate fi efectuată doar atunci când operatorul e însoțit de un medic anestezist sau de o asistentă medicală calificată. La începutul mileniului, Germania şi Danemarca au devenit scena unei polemici zgomotoase, legate de încercarea de a interzice circumcizia la minori, care ar încălca drepturile omului, minorul fiind incapabil de a-şi da consimţământul. Iar în Olanda circumcizia e socotită ne etică.

Numeroase articole medicale au pus sub semn de întrebare avantajele circumciziei. Prin urmare, subiectul nu poate fi limitat la aspectele sale religioase şi el se cere tratat într-un cadru mult mai larg.

Probleme medicale legate de circumcizie.

Precum am mai amintit, circumcizia la bărbat în lumea iudaică are o origine pur religioasă, dar pe parcursul istoriei ea a căpătat nuanţe complet diferite.

Literatura de specialitate amintește un amănunt anecdotic: celebrul medic Maimonide (Rambam) din Spania medievală presupunea că circumcizia reduce satisfacţia sexuală a bărbatului, diminuând astfel impusul sexual și tendinţa la acte violente şi nepermise de societate.

Nici literatura modernă nu duce lipsă de argumente în favoarea circumciziei la bărbat. Un articol din 2013 aducea elemente obiective în apărarea procedurii. Executată sub anestezie minimă (cum ar fi o cremă analgetică), circumcizia nu produce suferinţă nou-născutului.

În ceea ce priveşte efectele medicale, literatura menţionează că excizia prepuţului produce o scădere semnificativă a transmiterii maladiilor venerice, în special SIDA, scăderea frecvenței cancerului de col uterin la femeile care au ca parteneri sexuali bărbaţi circumcişi și eliminarea de facto a cancerului penian. Herpes genital și trichomonas vaginal apar mult mai rar la cuplurile care includ un bărbat circumcis. Literatura ultimilor ani precizează că circumcizia reduce de 10 ori(!) procentul de infecţii urinare la copii.

Argumentele împotriva circumciziei la bărbaţi se pot împărţi în trei categorii.

1. Circumcizia este o intervenție inutilă, care poate avea o influență nefastă asupra activității sexuale a cuplului și care nu este lipsită de pericole și complicații.

Însă literatura de specialitate tinde să demonstreze contrarul. Circumcizia nu reduce satisfacţia sexuală a cuplului și după unele păreri, neverificate ştiinţific, aceasta contribuie la prelungirea actului sexual.

Datele legate de complicaţii şi accidente demonstrează că denigrarea circumciziei la bărbați nu are baze obiective. Doar 10 din 200.000 proceduri necesită intervenţii chirurgicale ulterioare. Un studiu israelian indică un procent de complicaţii de doar 0.34% la nou-născuţii circumcişi, în special hemoragie. Mortalitatea post-circumcizie e de 1 la 500.000, fiind provocată de ignorarea contraindicaţiilor acestei proceduri. Incidenţa complicaţiilor creşte pe măsura înaintării în vârstă, accentuând importanţa efectuării procedurii în primele zile după naştere.

În 1994 am publicat, împreună cu un grup de clinicieni, o statistică bazată pe aproape 2.900 de circumcizii efectuate în majoritatea cazurilor pe imigranţi, în cadrul procesului de trecere la iudaism. Procentul complicaţiilor postoperatorii în acest grup (care cuprindea pacienţi de vârste diferite, până la 64 ani!) a fost de 1.75%, peste jumătate dintre ele fiind hemoragii care nu au necesitat reintervenţie chirurgicală.

2. Circumcizia la bărbat este incompatibilă cu egalitatea între sexe, întrucât nu există o indicaţie similară pentru copiii de sex feminin. Absurditatea aceste teze e evidentă. Ea poate aduce în discuţie inegalitatea dintre sexe provocată de absenţa menstruaţiei la bărbaţi (la care oponenţii circumciziei răspund cu argumentul corect că ciclul menstrual e un fenomen natural, pe când circumcizia se bazează pe o decizie umană). Dar, considerând avantajele medicale ale circumciziei masculine pentru ambele sexe, argumentul inegalităţii sociale pare deajuns de şubred.

În plus, aşa-zisa circumcizie la femei din lumea musulmană și din anumite comunităţi africane, pe lângă abuzul etic și modul în care e practicată, e extrem de periculoasă, duce la infirmităţi ireversibile și are la origine interesul bărbatului de a micşora satisfacţia sexuală a partenerei sale. De aceea, din acest punct de vedere, orice încercare de simetrie între cele două sexe e sortită eşecului.

3. A treia categorie de argumente împotriva circumciziei la bărbaţi se referă la drepturile fundamentale ale omului. Aceasta este cea mai subtilă și mai interesantă și necesită o discuţie mai largă.

Integritatea corporală face parte din principiul autonomiei individuale, iar circumcizia e un act ireversibil bazat pe consimţământul părinţilor, fără că minorul să-şi poată spune părerea.

Acest argument ar avea o bază serioasă, dacă ar fi numai un act estetic, fără semnificaţie medicală. Dar, aşa cum am arătat mai sus, circumcizia e benefică pentru cel în cauză, reduce morbiditatea și mortalitatea ulterioară şi implică și o influenţă pozitivă asupra partenerei sexuale în viitor. Apărătorii principiului circumciziei ca un act pozitiv aduc argumentul că în societatea modernă părinţii iniţiază diverse intervenţii pur estetice asupra copiilor lor: proceduri cosmetice și ortodontice, administrarea de hormon de creştere, extirparea degetelor supranumerare, etc. În toate aceste cazuri e vorba de pacienţi minori care, chiar dacă înțeleg indicaţia actului invaziv, nu au dreptul legal de a accepta sau nu. Responsabilitatea este a părinţilor. Și circumcizia poate fi încadrată în categoria intervenţiilor indicate spre folosul minorului, făcute fără accepţiunea sa formală.

O întoarcere la religie și filozofie.

În multitudinea de argumente şi contraargumente medicale şi etice, am putea cu uşurinţă ignora că originea circumciziei, aşa cum o percepem noi azi, e pur religioasă. De aceea proponenţii democraţiei liberale aduc în discuţie dreptul guvernelor naţionale de a accepta sau de a interzice practici invazive cu caracter religios.

Isaiah Berlin, cunoscutul teoretician social şi politic (1909-1997), defineşte două poziţii filozofice opuse:

Monismul delegitimează credinţele şi practicile care nu au drept scop augmentarea dreptului la alegere liberă şi care nu promovează egalitatea.

Pluralismul tolerează practicile aşa-zise non liberale, de tip religios şi cultural, în virtutea diferenţelor dintre diverse grupuri etnice, religioase, culturale şi sociale.

De aici provine dicotomia asupra circumciziei la nou-născuţi şi la copii de vârstă fragedă, conflictul dintre dreptul individului de a-şi manifesta apartenenţa religioasă, și obligaţia societăţii de a-şi apăra membrii de pericolul impunerii unei practici cu care individul ar putea să nu fie de acord, dar se simte obligat să se supună normelor grupului din care face parte.

Curentul liberal democratic susţine că societatea trebuie să se supună hotărârii individului – sau a părinţilor, în cazul circumciziei rituale.

Limita pluralismului este preţul pe care trebuie să-l plătească societatea în cazul acceptării deciziei individului. De exemplu, refuzul părinţilor de a-şi vaccina copiii încalcă limitele pluralismului, întrucât ea poate afecta sănătatea întregii societăţi.

Rolul medicului în decizia de a efectua circumcizia rituală.

În imensa majoritate a cazurilor circumcizia nu are legătură cu practica medicală. Dar uneori medicul zilelor noastre este pus în faţa unui fapt împlinit: decizia părinţilor de a circumcide tânărul vlăstar din motive religioase, etice, medicale sau chiar estetice. În aceste condiţii, medicul trebuie să respecte legislaţia locală și să ofere ajutorul necesar în cazul în care actul e legal și părinţii au nevoie de sprijin.

Care sunt principiile care stau la baza atitudinii medicului? În primul rând este aspectul etic și moral al acestei intervenţii. Datorită poziţiei sale speciale în societate şi în faţa pacientului, medicul e dator să discute, la nevoie, aspectele etice care pot influenţa decizia părinţilor, plecând de la preceptul după care decizia părinţilor e luată în purul interes al copilului. Rolul său principal este de a descrie pe larg şi pe înţelesul laicului avantajele și pericolele circumciziei, oferind părinţilor informaţiile necesare pentru luarea unei decizii corecte.

Datele din literatură arată că circumcizia efectuată de un medic calificat are mult mai puține complicații decât cea efectuată de o persoană fără studii medicale. Doar un medic poate stabili cu certitudine o contraindicaţie şi numai el poate rezolva o complicaţie ca hemoragia, cel mai frecvent incident legat de această procedură.

În sfârşit, medicul contactat pentru a oferi o opinie trebuie să se asigure că ambii părinţi sunt de acord cu efectuarea circumciziei. În caz contrar, el e obligat să expună cazul în faţa unei comisii de etică.

Da, medicina poate avea un rol în procesul de educare a maselor privind circumcizia, avantajele și dezavantajele ei, oferind publicului posibilitatea de a lua o decizie bazată pe fapte, nu pe precepte religioase sau de altă natură.

Nu, rolul medicului este extrem de limitat, pentru că în marea majoritate a cazurilor circumcizia este efectuată de indivizi aflați în afara profesiunii medicale, ceea nu înseamnă că subiectul nu merită a fi pus pe tapet.

Gabriel Ben Meron