(La 80 de ani după eliberarea lagărelor naziste și 36 după căderea cortinei de fier)

Am mai scris cândva pentru Baabel un articol cu iz politic https://baabel.ro/2024/10/alegeri-intre-bine-si-rau-sau-raul-mai-mic/, menționând și atunci că nu sunt politolog, doar un simplu cetățean…

Dreptul la vot este unul pe care nu toți știu să-l aprecieze, mai ales cei din lumea așa-numită liberă. Nici nu își pot imagina ce înseamnă să nu ai acest drept. Odată ce votul este o obligație, cum era în România ceaușistă și în blocul de est, nu se mai poate avea încredere în rezultatul alegerilor, căci votul este o alegere, la fel cum și ne-votul este una.

Când am avut pentru prima oară dreptul să aleg între mai multe partide, împlinisem „frageda” vârstă de 37 de ani! Nu cunoșteam bine scena politică din Germania Federală. Nu știam suficient de bine limba germană pentru a citi programele partidelor politice care candidau, nu aveam nici răbdare. Și apoi aveam doi copii, unul de zece ani și unul de doi ani, care îmi ocupau timpul așa-numit liber. Așa că m-am orientat după numele partidelor și după promisiunile pe care le făceau în clipurile de la televiziune, după renumele unor membri, după mutrele lor de pe afișe… ca omul prost, adică simplu.

Era o duminică ploioasă de ianuarie. Oficiul de vot era într-o clasă a școlii primare a fiului meu. Eram pătrunsă de emoția evenimentului. Nu cu mult înainte căpătasem cetățenia. În retrospectivă, din cele două voturi, pe unul l-am irosit, pentru că nu aveam experiența necesară.

De atunci au trecut 35 de ani. M-am împământenit în Germania, dar nu sunt chiar „acasă” decât la mine acasă. Am învățat să descifrez mesajele concurenților la putere. Mi-am pierdut naivitatea, mai bine zis credulitatea începuturilor, ba chiar am devenit foarte sceptică.

Alegerile din anul acesta au venit peste rând, au fost organizate în pripă, dar nemțește – și mi-au dat dureri de cap. Dacă nu voiam să îmi risipesc voturile (pentru viitorul cancelar și pentru reprezentantul partidului în parlament) alegând vreun partid mic, dar curajos, trebuia să renunț la referințe. Cred că am votat corect. Nu mi-am trădat prea tare convingerile. Mai mult ca sigur vom avea o coaliție mare, adică Uniunea Creștin Democrată împreună cu sora ei bavareză, Uniunea Social Creștină, vor coaliza cu Partidul Social Democrat. Ambele sunt partide mari, populare și tradiționale.

Dar acum vine marea durere: de fapt, astăzi în Germania, locul doi în opţiunile de la urne a fost un partid cu grave tendințe de extremă dreaptă, instigator la ură față de străini, o grupare care neagă Holocaustul. Mai deunăzi, în 2018, fostul șef de partid, Alexander Gauland, spunea într-o cuvântare publică, fără urmă de rușine, că „stăpânirea nazistă ar fi fost doar cât un căcat de pasăre în cursul istoriei.” Acest partid, care își spune AfD, Alternativa pentru Germania, a câștigat 20,8 la sută din voturi! În orașul meu, dar și în multe landuri din est a depăşit 25 la sută! Ei vor ocupa 152 din cele 630 de locuri în parlament. Au ieșit pe locul doi la alegeri, a doua fracțiune parlamentară ca mărime! Faptul că deocamdată nimeni nu intră cu ei în coaliție nu este o garanție și pentru viitor. De acum încolo mă voi uita precaut la adulții din jurul meu, la cinema, la teatru, la concert, la coadă la casierie… În orașul meu, fiecare al patrulea a votat extrema dreaptă!

Deci am ajuns din lac în puț: de la alegeri obligatorii din RSR, fără partide alternative, la alegeri libere, democratice, unde un partid populist, extremist, xenofob a luat locul Partidului Social Democrat, al doilea mare partid tradițional din Germania de după al Doilea Război Mondial. Dacă AfD va ajunge cândva la putere, una ca mine și familia mea se poate aștepta să fie „remigrată” (deportată). O treime din populația Germaniei de astăzi are antecesori care nu sunt germani! Oare cine va munci în țara asta? Cine va plăti impozite? Cine va umple casele de asigurare socială? Da, „remigrație”. Acesta a fost unul din cuvintele-cheie cu care AfD și-a câștigat imensa popularitate. Germania pentru germani. Parcă îmi sună cunoscută lozinca.
Vai de nepoții noștri!

P.S. La nici o săptămână după alegerile din Germania, lumea începe să se zguduie din temelii. Forțele destructive se află atât în est cât și în vest. Europa, noi, prinși ca într-o menghină între ele. Cea mai mare și puternică democrație, Statele Unite ale Americii, s-au unit ieri cu agresorul, distrugătorul, batjocoritorul democrației, cu dictatura rusă. S-au dat de partea agresorului, au încercat să umilească un erou în fața întregii lumi. Au comparat situația tragică a Ucrainei agresate de Putin și acoliții lui cu un joc de poker în care cărțile lui Zelensky ar fi proaste. Trump, Vance și Putin au așii în mânecă! Unde am ajuns dacă viitorul omenirii civilizate e în mâinile unor cartofori? Viitorul cancelar al Germaniei împreună cu Uniunea Europeană și Marea Britanie fac cinste idealului libertății, democrației. Oare au și mijloacele să stăvilească răul? Oare ne putem culca liniștiți neștiind unde se află cel mai apropiat adăpost? Acum lumea înțelege mai bine ce înseamnă solidaritatea, ce valoare de neprețuit are viața în pace? Repet: vai de nepoții noștri, dar vai și de noi!
Vera Medrea