Număr vizualizări 24 ori

Străbunicul meu din partea tatălui, Moișe Zwecker, era cunoscut ca Moișe Arelitzer, după târgul Arelitz din Galiția de unde era originar.  https://baabel.ro/2016/09/amintirile-bunicului-meu-moses-zwecker/  În imaginația mea acel târg a fost dintotdeauna un loc mitic.  Timp de ani de zile acest lucru mi s-a părut absolut normal, dar de la o vreme a început să mă roadă curiozitatea.

Întâi de toate ce e Galiția?  Aveam o vagă idee despre o fostă provincie a Imperiului Austriac, dar unde era?  În zilele noastre ea nu mai apare pe nicio hartă, dar cine caută găsește!  Este un teritoriu din vestul Ucrainei și sud-estul Poloniei.

Privit pe o hartă modernă, el pare aruncat cam la întâmplare, dar nu este deloc așa, de vină este numai geografia simplistă pe care am învățat-o la școală.  Pentru noi, Carpații Orientali (numărul 3 pe harta următoare, cu maro) se întindeau din Maramureș și până la Valea Prahovei, dar în realitate ei ajung mult mai departe, prin Ucraina și sudul Poloniei, iar arcul Carpaților Orientali împreună cu dealurile și câmpia din afara lui formează Moldova, apoi Bucovina și în continuare Galiția.

Și întemeierea Galiției este paralelă cu a Moldovei: Cnezatul de Halîci (Halych) a fost întemeiat pe la 1100 de un prinț din familia lui Rurik, fondatorul Rusiei Kievene.  (În litere chirilice se scrie Galîci, cu G, dar ucrainenii îl pronunță H.)  Iar după un secol, acesta s-a unit cu Volînia (ținutul vecin dinspre nord), formând un stat puternic: principatul, apoi regatul Galiția-Volînia care a dăinuit până pe la 1400, fiind apoi cucerit de Polonia. 

Dar mai e un amănunt interesant: regele Ungariei, Andrei al II-lea, a încercat (fără succes) să anexeze Galiția-Volînia și și-a asumat titlul de Rex Galiciae et Lodomeriae („Lodomeria” este o formă latinizată pentru cetatea Vladimir, capitala Volîniei).  Iar când Imperiul Austriac a înglobat Ungaria, a hotărât că i se cuvine și Galiția.  Așa se face că în 1772, la împărțirea Poloniei, Galiția a devenit provincie austriacă, iar capitala, Lviv, seamănă foarte mult… cu orașele din Transilvania.  Până în 1848, din provincia Galiția făcea parte și Bucovina.  După Primul Război Mondial, Galiția a fost atribuită Poloniei și până la urmă a ajuns să fie împărțită între Polonia și URSS, azi Ucraina.

Când s-au stabilit evreii în Galiția?  Prima comunitate evreiască permanentă din Polonia, atestată documentar în 1085 de rabinul Yehuda ben Meir din Mainz, se afla în cetatea Przemysl – adică în Galiția.  https://baabel.ro/2021/10/radhanitii/  Un influx masiv de evrei din Germania a avut loc pe la 1350, pe vremea epidemiei de ciumă și poate că nu e întâmplător – evreii au fost învinuiți că ar fi otrăvit fântânile, răspândind ciuma, deci trebuiau „pedepsiți”.  Și cum pe atunci Polonia era una din țările cele mai tolerante din Europa, evreii și-au căutat acolo un refugiu, aducând cu ei limba idiș, înrudită cu germana.

Majoritatea erau oameni sărmani, meșteșugari, mici negustori, cârciumari etc. și trăiau mai ales în orașe și în târguri (ștetl), în comunități închise, conduse de adevărate „dinastii” de rabini, unora dintre ei li se atribuiau chir puteri magice.  Principala lor grijă era păstrarea identității, a obiceiurilor, a culturii proprii și, mai ales, a religiei.  Primul recensământ austriac vorbește de cca. 144.000 de suflete, dar în preajma Primului Război Mondial numărul lor a ajuns la aproape 900.000, nu numai ca rezultat al sporului natural, ci și datorită refugiaților din fața pogromurilor din Rusia Țaristă.

S-ar putea spune că perioada de glorie a evreilor galițieni a fost domnia împăratului Franz Joseph.  (Îmi amintesc că și bunicii mei vorbeau despre cu mult respect.)  Acesta le-a dat evreilor drepturi cetățenești: de a beneficia de educație, de a activa în orice profesie, de a avea pământ…  (Așa a ajuns și un strămoș al meu să fie țăran gospodar în Bucovina.)  Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut mișcarea iluministă evreiască, Haskala, care propovăduia că evreii trebuie să se emancipeze, să se integreze în societatea în mijlocul căreia trăiesc și odată ce li s-a permis, unii au și făcut-o.  Cei care au ieșit din comunitățile închise au dat patru laureați ai premiului Nobel și nenumărate personalități marcante în cele mai diverse domenii – o listă se află aici:  https://www.jgaliciabukovina.net/56/article/notable-people

Dar a ieși dintr-o asemenea comunitate nu era simplu, cei care o părăseau erau văzuți aproape ca niște trădători.  Un bun exemplu îl găsim în biografia lui Velvel Zbarjer, unul dintre întemeietorii teatrului idiș https://baabel.ro/2022/12/un-trubadur-evreu-din-veacul-al-xix-lea/  Așa se face că mulți au rămas, iar dintre aceștia, majoritatea au pierit în timpul Holocaustului – Auschwitz e tot în Galiția…  Puținii supraviețuitori au întemeiat apoi comunități ultra-religioase în Israel și în SUA, unele conduse chiar de urmașii „dinastiilor” de odinioară.

***

Mai rămânea să găsesc o așezare pe nume Arelitz – și așa ceva nu există!  Dar poate că totuși…  Poate că acesta era numele german, folosit în timpul stăpânirii austriece, poate că există vreo așezare cu un nume asemănător, Areleț, Oreleț?  Ba sunt chiar două!  Una este Orelets în Ucraina, dar parcă nu-mi vine să cred că e aceasta.  Este un sat de pe malul Prutului, la vreo 10 km de granița istorică dintre Bucovina și Galiția, în drum spre Colomeea.  Mama bunicului meu era din Colomeea și pentru el asta nu era „străinătate”, se pare că vorbea despre o origine mult mai îndepărtată.

Al doilea este satul Orelec, aflat în extremitatea de sud-est a Poloniei, la sud de Premysl, da, chiar acolo unde a fost prima comunitate evreiască din țară.  De aici distanța este de aproape 400 km, asta se poate numi cu adevărat migrație!  Satul în sine nu are nimic remarcabil, în afară de o biserică de lemn, greco-catolică, după obiceiul local.  Se află printre Dealurile Subcarpatice, la o altitudine de cca 550 m.  Spre norocul meu am găsit un filmuleț pe internet:

Peisajul mi-e atât de cunoscut!  Dealurile molcome, alternanța de verde închis al pâlcurilor de pădure și verde deschis al fânețelor…  Este peisajul tipic din Bucovina, de care mamei mele i-a fost dor toată viața și pe care l-am văzut în timpul ultimei mele vizite în România, pe drum de la Vatra Dornei spre Bistrița.  Bineînțeles că nu am nicio dovadă, dar eu am hotărât că acesta trebuie să fie satul strămoșilor mei.

Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/Galicia_(Eastern_Europe)

https://en.wikipedia.org/wiki/Halych

https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Jews_in_Poland#Early_history:_966%E2%80%931385

https://en.wikipedia.org/wiki/Galician_Jews

Biserici de lemn din Galiția: https://forgottengalicia.com/the-wooden-greek-catholic-churches-of-the-galician-lemko-region/

Sursa ilustrațiilor:

1. Hava Oren, din colecția particulară.

2. https://commons.wikimedia.larg/wiki/File:Galicia_english.svg  Wario2, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mapcarpat2.png  en:Markussep, CC BY-SA 3.0 <http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/>, via Wikimedia Commons

4. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Galych-1.jpg  Катерина Байдужа, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons

5. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Jewish_type_in_Galicia.jpg  Unknown author, Public domain, via Wikimedia Commons

6. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Jewish_type_in_Galicia.jpg  Unknown author, Public domain, via Wikimedia Commons

7. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:RO_BN_Pasul_Tihu%C8%9Ba.JPG Nicu Farcaș, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons