ISSN 2734-4967, ISSN-L 2734-4967
Nu cedez modei care denunţă vehement degradarea şcolii româneşti, de la grădiniţă la studiile doctorale. Nu neg prin asta existenţa unei crize, ci doar refuz soluţia ieftină care pune problemele sistemului educaţional din România pe seama reformelor din ultimii 20Read more…
În fiecare an, în apropierea anului nou al pomilor mă gândesc la unitatea între om şi pom. Ca o glumă îmi amintesc o zicală, ca un cântecel, pe care am învăţat-o în copilărie : ”Şcoala face omul om / Şi altoiulRead more…
„Din cauza unui geam rabatat a plouat pe diplomă şi trebuie rescrisă.” E aproape imposibil să nu pufneşti în râs citind acest mesaj, trimis unui proaspăt doctor în muzicologie (căruia comisia îi acordase calificativul „summa cum laude”). Este, desigur, oRead more…
Mirta Vignatti, născută la Rosario, Argentina în 1967, trăieşte şi lucrează la Lucca – Italia Un artist este supus unei permanente dileme: alegerea între tehnică şi tematică. Marta Vignatti alege ideea.
Din ultimul număr al publicaţiei „Realitatea evreiască” aflăm că, în luna noiembrie 2012, Comunitatea Evreilor din București a aniversat 165 de ani de existenţă a Sinagogii Mari, cel mai vechi lăcaș de rugăciune evreiesc care mai există în Capitala României.Read more…
Au fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit, o Regină şi o fortăreaţă singuratică aflată pe un colţ de stâncă înconjurată de o pădure deasă. Inima Reginei, tânjind de dorul copilăriei, a fostRead more…
De mulţi, foarte mulţi ani, ne petrecem Crăciunul în mijlocul familiei soţului meu şi întotdeauna ne întoarcem mult mai încărcaţi decât am plecat, Primim daruri şi bunătăţi de tot felul. Ruladele de brânză cu verdeţuri, de carne de pui şi de porc, chifteluţele dolofane şi prăjiturile delicioase preparate de cumnata mea, Reli, au fost ambalate cu grijă în cutiile cu capac şi aşezate în pungi încăpătoare alături de zacusca de fasole boabe, din inepuizabila « rezervă de pe balcon », însă tava cu merele coapte de Tania o purtăm în braţe, ca pe un trofeu aromat.Read more…
Anul acesta toamna nesperat de blândă şi îndelungată a fost luată prin surprindere de Postul Crăciunului care a adus cu sine acorduri de colinde. Ornamentele, globurile cu sclipici şi moşii de ciocolată s-au insinuat pe rafturi şi în vitrine înRead more…
În preajma sărbătorilor de iarnă bucătăria autohtonă se întrece în reţete tradiţionale. Pentru a fugi puţin de mâncărurile grele în grăsimi ne orientăm către fructe, legume, salate. Vă propun o reţetă facilă şi rapidă. Ingrediente 250 gr de căpşuniRead more…
Preambul: De câţiva ani încoace primesc cu drag scrisorile prietenului meu nonagenar Mihai Eisikovits – originar din Gherla şi, de câteva decenii, trăitor la Baia Mare – cu mărturii ale unor vremuri despre care îşi amintesc, pe zi ce trece,Read more…
Până anul trecut, în 26 noiembrie – când Mama a trecut, cumplit de brusc, pragul nefiinţei – după prânzul de duminică pe care-l luam în casa ei, îmi dădea drept merinde o cutie cu salată pentru ziua de luni. De-a lungul mai multor ani – ca şi în prezent – ziua de luni o petreceam la studio de dimineaţa până seara, mai întâi în cabina de montaj şi apoi în regia de emisie. După un obicei răspândit între jurnalişti dimineaţa plecam de acasă cu o cafea băută pe inima goală şi peste zi mâncam în goană o banană sau ronţăiam ceva pe apucate. Ajungeam acasă seara, frântă de oboseală, îmi umpleam o farfurie cu Salata Mamei şi aproape simultan o sunam la telefon pe Ea…Read more…
Cea de a doua întâlnire dintre comunităţile armeană şi evreiască din Cluj a avut loc la un an după ce prima se dovedise un succes, încurajându-i pe iniţiatori şi organizatori să lărgească cercul participanţilor şi să caute o locaţie maiRead more…
Cum am aflat vestea morţii preşedintelui Kennedy La 22 noiembrie se împlinesc 49 de ani de la asasinarea preşedintelui Kennedy. Majoritatea americanilor care au trăit trauma asasinării îşi amintesc cu exactitate unde erau şi ce făceau atunci când au primitRead more…
Uitând râsul unor nimicuri Pe neaşteptate vesmintele mi s-au lărgit, iar trupul, mai scund decât îl ştiam, nu mă mai recunoaşte. Îndoită precum o rugă fruntea mi-e căzută spre pământul scorojit, uitând râsul unor nimicuri devenite mai ascuţite precum minaRead more…
“Câte nopţi mai trebuie să dorm până la ziua mea (vacanţă, venirea lui Moş Niculae…)?” întrebam în vremea copilăriei şi îmi asumam conştiincioasă ruperea filelor din calendarul de perete. Desprinderea filei de azi şi apariţia celei de mâine era urmată de citirea anecdotelor sau sfaturilor utile de pe verso, ca un ultim dar al zilei pe care tocmai am lăsat-o să se aştearnă – asemeni unei frunze veştede – peste timpul trecut. Mai târziu tata a adus de la Moscova un calendar de birou care schimba data atunci când roteam peste ax cutia nichelată plină de cartonaşe cu cifre, aşezate în ordine crescătoare, astfel încât data corectă se iţea fără greş în ferestruica pătrată.Read more…
Doamna Vlaicu nu era croitoreasă, ci o creatoare de modă pur sânge. Decenii de-a rândul această doamnă deosebită, cu nume de principesă, la care poposeam împreună cu Mama, ne făcea să ne simţim frumoase şi importante. Probele se desfăşurau în odaia micuţă unde trona o maşină de cusut Singer, alături de o masă de călcat cu fierul în priză şi o canapea pe care-şi aşteptau rândul la croit bucăţile de stofă, mătase, catifea sau stambă, întotdeauna în vecinătatea unei cărţi deschise, pe cale de a fi citită în timpul unei scurte sieste. Pe umeraşe aşteptau hainele noastre pregătite pentru „prima sau a doua probă”Read more…
De o vreme încoace prietenul meu nonagenar M. – un om generos, entuziast, devotat adevărului şi facerii de bine, care şi-a dovedit tenacitatea în recuperarea memoriei unor oameni de omenie din perioada Holocaustului – s-a dedicat restabilirii adevărului în ceeaRead more…
Barack Obama a câstigat în mod categoric alegerile prezidenţiale. Semnificaţia acestei victorii, după părerea mea, este aceea că majoritatea cetăţenilor americani sunt de acord ca guvernul să joace un rol mai mare în viaţa cetăţenilor şi că sunt dispuşi săRead more…
Bunicul meu, Sándor, ştia să se bucure de o partidă de cărţi, să savureze aroma tutunului, însă în primul rând era un cafegiu împătimit. Invocând hipotensiunea sau tocmai, folosind-o ca pretext, se delecta zilnic cu cinci ceşti de cafea espresso. În Clujul de la cumpăna anilor 1960-1970 puteai opta între cafenelele la botul calului şi cofetăriile cu fotolii comode, unde licoarea aromată şi proaspăt preparată costa – la propriu – un singur leu; pentru doi lei ţi se oferea o porţie dublă.Read more…
Sub frunze de măslini este titlul unui proiect cultural ce se va desfăşura timp de o lună de zile la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi, începând cu 17 noiembrie. Fiecare dintre cei implicaţi în acest proiect auRead more…