În luna septembrie 1944 Aradul a fost ocupat pentru scurt timp de trupele  maghiare horthyste. Pe tot parcursul războiului populația evreiască a fost supusă legilor antisemite din România, dar ni a suferit pierdei umane, spre deosebire de coreligionarii lor din Ardealul de Nord anexat Ungariei, care în mai-iunie 1944 au fost deportați la Auschwitz. La scurtă vreme după sosirea armatelor de ocupație s-au întocmit liste detailate ale cetățenilor de origine evreiască, a început și organizarea ghetourilor și s-a impus purtarea stelei galbene. Era clar că următorul pas era deportarea.

În septembrie 1944, curând după sosirea horthyştilor, episcopul luteran Dr. György Argay a ţinut o predică la biserica evanghelică-luterană din Arad. Se adunase multă lume, localnici şi soldaţi maghiari. Chiar la începutul predicii, protopopul s-a adresat enoriaşilor în mod direct, spunându-le printre altele:

Suntem martorii unor evenimente care nu se potrivesc cu conduita unui creştin. Soldatul maghiar nu a fost educat si chemat la datorie ca să maltrateze, să jefuiască şi să ucidă oameni numai pentru că fac parte din poporul evreu, ales de Dumnezeu. Cel care participă la astfel de fapte nu este demn de a fi numit soldat…

Evreii din Arad nu au fost deportați la Auschwitz. Nu e clar care e explicaţia. Poate a fost timpul prea scurt până la sosirea Armatei Roşii, poate intervenția curajoasă a episcopului György Argay, sau intervențiile primarului dr. Széll şi a doctorului Pavel Szücs…

La Cluj, pe strada Rákóczi 72, am copilărit împreună cu Béla, nepotul  episcopului Argay, care se mutase în oraş. L-am cunoscut personal pe Gyuri bácsi, cum îi spuneam noi copiii şi l-am însoţit de câteva ori pe prietenul meu la serviciile divine oficiate de domnia sa. Avea o voce plăcută şi vorbea adesea despre Moise, David şi Solomon. Nu-mi reținea exact numele, spunându-mi Adam, şi ori de câte ori rostea în timpul predicii ”Unde eşti, Adame?” se uita spre mine.

György Argay a decedat în 1974, fie-i memoria binecuvântată. Până în urmă cu doi ani nu am știut nimic despre atitudinea curajoasă pe care a avut-o la Arad, în septembrie 1944.

În 2015 am primit de la un prieten Istoria evreimii arădene (editura Minimum 1996), în care se pomenea, printre altele, şi despre episcopul Argay, care a îndrăznit să-şi ridice glasul împotriva deportării evreilor. Datoria noastră este să nu-i uităm pe acei foarte puţini oameni care, cu riscul de a suferi consecinţe grave, au încercat să ne ajute în vremuri de urgie, prin fapte sau prin vorbe.

Monumentul tombal al episcopului György Argay, în parcela luterană a Cimitirului Central (Házsongárd) din Cluj

În urmă cu un an prietenul meu, Béla Kós, a recuperat discursul bunicului său, rostit la biserica luterană din Arad, în septembrie 1944, însoţit de câteva rânduri de mulțumire ale președintelui Comunităţii Evreieşti din Arad.

Nu știu dacă fapta episcopului Argay a ajuns la cunoștința celor de la Yad Vashem şi mi-am propus să mă interesez. Pe dumneavoastră, stimaţi cititori, vă rog ca în caz că drumurile vă duc prin Cimitirul Central din Cluj – un adevărat Pantheon al personalităţilor clujene – să vă opriţi lângă mormântul episcopului György Argay şi să depuneţi câteva flori.

Andrei Schwartz