Număr vizualizări 25 ori
Continui o serie al cărei prim articol poate fi citit aici : https://baabel.ro/2021/01/o-suta-de-ani-de-la-cateva-momente-importante-din-istoria-medicinii/
Anul 1926 a fost un an interbelic relativ liniștit. Ce s-a întâmplat pe plan general în acest an? John Logie Baird a realizat prima transmisie experimentală de televiziune; un avion american a survolat pentru prima oară Polul Nord; Turcia a adoptat calendarul gregorian; Al Capone a organizat sindicatul gangsterilor din Chicago; Walt Disney l-a desenat pentru prima dată pe Mickey Mouse, iar Rabindranath Tagore a vizitat Bucureștiul.
În domeniul medicinii, anul 1926 ocupă un loc aparte, fiind marcat atât de descoperiri științifice importante, cât și de una dintre cele mai controversate decizii ale Comitetului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.
În anii 1920, medicina s-a desprins definitiv de epoca empirică și s-a ancorat în biochimie, fiziologie și microbiologie.
Una dintre principalele direcții ale perioadei a fost înțelegerea importanței vitaminelor și a bolilor carențiale. După izolarea vitaminei D (1922–1924), în 1926 cercetătorii au clarificat rolul vitaminelor în prevenirea rahitismului, pelagrei și scorbutului, ceea ce a dus la schimbări majore în pediatrie și în nutriția publică.
Tot în acești ani s-a consolidat endocrinologia modernă, desprinsă treptat din medicina internă.
După introducerea insulinei în practica clinică, cercetările au perfecționat metodele de dozare și administrare, făcând ca diabetul să se transforme încet-încet dintr-o boală fatală într-una controlabilă.
În domeniul fiziologiei, Bernardo Houssay și colaboratorii săi au arătat că hipofiza are un rol determinant în metabolismul glucidic. Pentru descoperirile sale privind rolul hormonilor hipofizari, Bernardo Houssay a primit Premiul Nobel în anul 1947.
Un pas important în medicina legală a fost introducerea, la Viena, în 1926, a analizei de sânge pentru stabilirea paternității.
În aceeași perioadă, la Harvard Medical School din Boston, George Minot și William Murphy au demonstrat rolul alimentației bogate în ficat în tratamentul anemiei pernicioase, boală cauzată în principal de deficitul de vitamina B12.
Tot în jurul anului 1926, patologia experimentală și oncologia au cunoscut o dezvoltare deosebită.
Un pas important în farmacologia clinică a anului 1926 a fost introducerea heparinei, substanță cu puternic efect anticoagulant, esențială ulterior în tratamentul bolilor cardiovasculare și în prevenirea trombozelor.
Bacteriologia a cunoscut și ea un avânt deosebit. Alexandre Yersin (1863–1943), pionier al bacteriologiei, a contribuit la înțelegerea ciumei și la studiul altor agenți patogeni. Yersin, cercetător franco-elvețian și elev al lui Louis Pasteur, a călătorit mult în Orientul Îndepărtat, contribuind la înființarea Facultății de Medicină din Hanoi.
Anul 1926 a fost și un moment important în combaterea bolilor infecțioase prin vaccinare și igienizare. În America și în câteva țări din Europa, vaccinarea împotriva difteriei și a tusei convulsive s-a desfășurat cu succes.
Totodată, s-au înregistrat progrese semnificative în chirurgia abdominală și ortopedie, datorită utilizării anesteziei moderne.
Genetica tumorală era încă necunoscută, cercetătorii căutau cauzele biologice ale cancerului, inclusiv rolul infecțiilor și al factorilor de mediu în declanșarea procesului canceros. De aceste experimente este legată și „povestea” Premiului Nobel pentru Medicină din 1926, acordat medicului danez Johannes Fibiger pentru „descoperirea unui parazit care provoacă cancerul”.
Johannes Fibiger (1867–1928), patolog și profesor la Universitatea din Copenhaga, specializat în patologie experimentală și boli infecțioase, a studiat șobolani infectați cu un parazit, observând leziuni tumorale la nivelul stomacului. Pentru prima dată părea demonstrată o legătură între un agent infecțios și cancer. Dar cercetările ulterioare au arătat că tumorile observate nu erau maligne în sensul actual al termenului și că apariția lor era legată de un deficit sever de vitamina A în dieta animalelor, nu de parazitul în sine.
Concluziile profesorului danez s-au dovedit greșite, însă importanța lucrărilor sale nu trebuie minimalizată, deoarece cercetările ulterioare au continuat să studieze relația dintre infecții și cancer, cum este cazul virusurilor hepatice sau al bacteriei Helicobacter pylori.
Cazul Premiului Nobel pentru Medicină din 1926 rămâne un exemplu celebru al faptului că știința este un proces de verificare și corectare continuă.
Astăzi, în 2026, după 100 de ani, privim cu recunoștință realizările savanților, medicilor și cercetătorilor care au transformat medicina, încet dar sigur, într-o știință vitală pentru societatea modernă.
Johanan Vass
BIBLIOGRAFIE:
1. Poja Jenö: Az orvostudomány regénye. Editura Beta, Budapesta, 1941.
2. Lions & Petrucelli: Medicine: An Illustrated History. Abradale Press, New York, 1978.
3. A medicina krónikája Editura Officina Nova, 1993.
4. Istoria vizualizată a lumii. Editura Litera, 2010.
5. Henri de Saussure: Notice sur la vie et les écrits d’Alexandre Yersin.
Surse ilustrații
- Ilustraţie realizată cu ajutorul AI
- https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Petit-Yersin.jpg, Musée d’Orsay, Public domain, via Wikimedia Commons
- https://commons.wikimedia.org/wiki/File:J_Fibiger.jpg , Unknown author, CC BY-SA 3.0 <http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/>, via Wikimedia Commons
