Sfârșit de vară pe insula Krk

Acum câteva zile a fost echinocțiul de toamnă, vara s-a sfârșit și vedem asta nu doar în calendar, ci și în vremea de afară care ne-a pus, de pe o zi pe alta, să ne căutăm prin dulapuri haine mai calde. Fiindcă vara asta am scris despre insule grecești, voi celebra sfârșitul ei încheind seria evocărilor mele estivale tot cu o insulă, de data aceasta din Croația, și anume insula Krk. Am fost câteva zile într-o vacanță mult dorită și așteptată în Croația, o destinație relativ apropiată și extrem de ofertantă în ceea ce privește diversitatea reliefului, a siturilor istorice și a frumuseții în general. Țara asta are de toate: munți acoperiți de codri uluitori, parcuri naturale dominate de ape în cascade, lacuri, râuri și pâraie vijelioase, țărm lung de mare cu o multitudine de insule, unele locuite altele nu, istorie diversă, modernitate și oameni primitori dincolo de așteptări. Am făcut o (prea) scurtă vizită în parcul-rezervație naturală Plitvice despre care mă rezum să spun că, dacă Paradisul există, eu una cred că așa o fi arătând. Croația are o imensă componentă insulară care cuprinde peste 1000 de insule și insulițe dintre care 48 sunt locuite permanent. Insula Krk, cea mai mare dintre acestea, este situată în golful Kvarner, în apropierea peninsulei IstriaRead more…

Ce ar fi fost dacă…? (2). Birobidjan 

Proiectul colhozurilor evreiești din Crimeea și Ucraina avea multe avantaje, dar și un defect fundamental: pământul era revendicat de alte populații, ceea ce crea tensiuni.  Din punctul de vedere al conducerii sovietice ar fi fost de preferat un pământ pustiu sau aproape pustiu, de exemplu în Siberia.  Oricum voiau să dezvolte Siberia, de ce să nu-i trimită încolo pe evrei, mai ales că astfel ar închide și gura sioniștilor.  Vreți o patrie?  Poftim!  Așa a apărut ideea de a crea Regiunea Birobidjan Autonomă Evreiască.  (Nu întâmplător îmi amintește de Regiunea Mureș Autonomă Maghiară – ambele au fost create de același sistem și în același scop: să dea unei minorități iluzia libertății.  Chiar numele Birobidjan e bazat pe două râuri locale, Bira și Bidjan, la fel ca în cazul nostru Mureș.)  Așadar, începând din 1928, sprijinul acordat la început colhozurilor evreiești a fost îndreptat înspre Birobidjan. Nu mi-a fost ușor să găsesc locul pe hartă, e cu adevărat la capătul lumii.  Noroc că e pe linia Transsiberianului.  Pornind din stația terminus, Vladivostok, (vezi linia roșie de pe hartă), ar trebui să mergem cu trenul vreo 12 ore spre nord, la Habarovsk, și de acolo încă vreo două ore spre vest, în total aproape 1000 km.  (Până la Moscova sunt vreo 10.000.)  Teritoriul se află la granița cu China și chiar a aparținut Chinei până în 1860.  Nu numai izolarea îl face extrem de neatrăgător.  Iarna durează șase luni pe an și când se topesc zăpezile apar țânțarii – nici nu știu ce e mai rău.  Condițiile nu prea sunt prielnice pentru agricultură, în schimb există bogății minerale, printre care și aur, precum și păduri întinse.Read more…

Perla

Doar noi doi mai rămăseserăm să ne spălăm pe mâini și să mergem la masă, unde ne așteptați de un grup mare de prieteni. Am dat drumul la robinet și apa a început să facă zgomotul cunoscut. Dacă închideam ochii, m-aș fi putut închipui în mijlocul naturii, stând lângă un izvor. Și asta, pentru că el era foarte aproape de mine. Poate de aceea sunetul apei ne atrage și dorim să-l ascultăm. Apa robinetului susură ca oricare apă curgătoare, liberă să plece la drum, fără să-i pese de obstacolele pe care le va avea de înfruntat. Vrea să câștige doar bătălia cu natura, neștiind că ea însăși e natură. Cel mai ușoară îi va fi trecerea printre pietre. Va aluneca, netezindu-le puțin, le va îmbrățișa și va pleca mai departe. Lucrurile moi, fără consistență, îi vor da de furcă, ele vor încerca s-o oprească din drum și să o supună, dar vor reuși numai cu apa molcomă. Apa impetuoasă, odată scăpată din strânsoarea moliciunii, nu-și va mai aminti nimic și va merge mai departe. Nu voiam să prelungesc spălatul pe mâini, așa că nu am închis ochii. Mi-am pus mâinile sub jet și din acel moment am început să trăiesc iubirea, pentru că el mi-a luat fața în mâini și m-a sărutat, exact cum săruți un copil drag. Aveam mâinile „legate” și n-am putut răspunde în niciun fel, folosindu-mi brațele. Așteptam demult acest răspuns la o întrebare pe care nici nu i-o pusesem. Apropierea aceea a buzelor lui pe obrazul meu, odată cu susurul apei, a fost totul. Eu îl iubeam platonic, iar el nu-mi arătase până atunci vreun sentiment.Read more…

Ucraina, așa cum o vede Donald Trump

Donald Trump s-a obișnuit să facă planuri de pace… pe puncte. Cel din Orientul Mijlociu avea 20. Cel din Ucraina are, deocamdată, 28. Și de fiecare dată subiectul în cauză nu e consultat, așa cum a fost cazul populației din Gaza, pe care la început Trump voia să o dea afară pentru a putea crea o nouă Rivieră. Noroc de vecinii arabi care au refuzat să o primească, temându-se de frații lor ca dracul de tămâie. Nici Ucraina nu a fost consultată într-o primă etapă, probabil că părerea ei nu conta nici pentru americani, nici pentru ruși. De ce să conteze, dacă potrivit unor opinii americane, chiar la nivel înalt, planul ar fi fost întocmit de… ruși și trimis americanilor ”pentru informare”. Departamentul de Stat a negat ipoteza, a declarat că planul este american, ceea ce e cu atât mai rău, deoarece, surprinzător, semăna cu ceea ce dorea Putin și ceea ce afirma ori de câte ori era chestionat. Criticile vehemente, venite chiar din rândul unor legiuitori americani, al europenilor și, firește, al Ucrainei, ”o țară nerecunoscătoare față de eforturile noastre de pace” cum spunea cu năduf Donald Trump, au trezit la realitate cercurile apropiate de președintele american, conștiente că nu trebuie să se repete ceea ce s-a întâmplat cu aproape 90 de ani în urmă la München: să se pronunțe asupra sorții unei țări fără participarea acesteia. În consecință, pentru prima dată de când se discută despre viitorul Ucrainei, Statele Unite s-au gândit că ar trebui să fie întrebată şi ea. Astfel că la Geneva discuțiile s-au desfășurat între americani și ucraineni.Read more…

Creștini se roagă pentru pacea Ierusalimului

Ierusalimul este centrul religiilor abrahamice. El trăiește în inima și în sufletul fiecărui evreu, creștin și musulman credincios. Cum se manifestă acești oameni când se gândesc la Orașul Sfânt? Ce-i doresc ei orașului și locuitorilor lui? Ne vom referi la prietenii Israelului și ai Ierusalimului în mod special. Un fapt special, repetat anul acesta, ne-a făcut să ne gândim la orientarea unei părți importante a creștinilor evangheliști. În anul 2002 a fost întemeiată organizația Eagles’ Wings (Aripile vulturilor), care și-a ales ca deviză versetul 122:6 din Tehilim (Psalmi): Șaalu șlom Yerușalaim (Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului). Întemeietorii ei sunt pastorul american Robert Stearns, astăzi episcop al Bisericii Tabernacolului (Tabernacle Church) și pastorul și scriitorul american Jack W. Hayford (1934-2023). Scopul acestei organizații este rugăciunea pentru pacea Ierusalimului, așa cum este văzută în Psalmul menționat. Ei au ales prima zi de duminică a lunii octombrie ca Day of Prayer for the Peace of Jerusalem (Ziua de rugăciune pentru pacea Ierusalimului). Această zi a fost aleasă deoarece este apropiată de Iom Kipur. Câteva sute de membri ai acestei organizații vin la Ierusalim în această zi și se roagă la Locurile Sfinte pentru pacea Orașului Sfânt. Rugăciunea are loc dincolo de porțile Orașului Vechi al Ierusalimului. Prima rugăciune în masă a avut loc în anul 2004.Read more…

Intervenția americană în Venezuela – un precedent periculos

2026 nu a început cu speranța către mai bine, dorința miliardelor de oameni de pe planetă care au întâmpinat cu lumină, strălucire, focuri de artificii sosirea noului an, ci cu o acțiune neașteptată. Răpirea cuplului Maduro de către forțele militare americane sau ”extragerea” lui, cum a fost anunțată, el, președintele Venezuelei, acuzat că a fraudat alegerile, deci nerecunoscut de numeroase țări, iar ea, fostă procuroare, deputată în Adunarea Națională și primul consilier al soțului ei, nu a fost salutată cu unanimitate de opinia publică mondială și nu este vorba numai de țările prietene, aliate ale Venezuelei lui Maduro. În contextul încălcării în ultimii ani a acordurilor și legislației internaționale, evenimentele din Venezuela adaugă un precedent pentru a nu se continua acest demers periculos. Nimeni sau foarte puțini l-ar considera pe Nicolas Maduro nevinovat. A subminat democrația incipientă și fragilă a Venezuelei, cu o istorie plină de conflicte interne, încercări de lovituri de stat, dictaturi de toate felurile. A reușit performanța să transforme o țară cu imense bogății – pe locul doi ca rezerve mondiale de petrol, într-o țară unde 75% din populație trăiește sub pragul sărăciei.Read more…

ADN-ul lui Hitler

Viața personală, inclusiv cea intimă a dictatorului criminal Hitler a rămas o enigmă, dar studii genetice recente aspra ADN-ului lui Hitler sub îndrumarea cercetătoarei engleze prof. Turi King au relevat probleme psihiatrice, anumite malformații care îl împiedicau să aibă relații normale cu femeile și în același timp au dezmințit zvonurile (probabil propagate de antisemiți) că bunicul lui ar fi fost evreu. Până și Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, susținea acest lucru, dar prin recentul examen al ADN-ului, el s-a dovedit fals. Oricum, Lavrov nu este cunoscut ca mare iubitor de evrei și tot timpul critica Israelul. Recent, postul de televiziune britanic Channel IV a difuzat un film documentar întitulat: Hitler’s DNA: Blueprint of a Dictator [ADN-ul lui Hitler: schița unui dictator]. Analiza a fost efectuată pornind de la urmele de sânge găsite pe canapeaua din buncărul tiranului, după moartea lui. La Gettysburg Museum of History din SUA se păstrează câteva lucruri rămase de la Hitler și de la Eva Braun –  cu care Hitler s-a căsătorit simbolic înainte de a o ucide pe ea și de a se sinucide. Printre ele se află o bucățică din stofa canapelei, tăiată de colonelul american Roswell P. Rosengren.Read more…