În apropierea sărbătorii Crăciunului, așteptată cu atât entuziasm de milioane de oameni, atât în Europa cât și în America, cel mai programat și căutat spectacol este baletul Spărgătorul de nuci al lui Piotr Ilici Ceaikovski, a cărui premieră a avut loc în 6 decembrie 1892, cu scenariul și coregrafia aparținând vestitului coregraf Marius Petipa. De atunci baletul a devenit emblema acestei sărbători. M-am întrebat dacă există și un balet a cărui muzică și coregrafie să fie special compuse pentru sărbătoarea de Hanuka, dat fiind că în aceeași perioadă au existat mulți compozitori evrei are au compus pagini muzicale devenite celebre în istoria muzicii universale. Există, ce-i drept, un oratoriu scris de Georg Frederich Haendel cu mai bine de 100 de ani înainte, în 1757, Iuda Macabeul, care urmărește povestea eliberării Ierusalimului de către Macabei, concentrându-se pe figura eroică a lui Iuda, dar aceasta nu a fost compusă pentru Hanuka, ci pentru a celebra victoria armatei britanice asupra scoțienilor în bătălia de la Culloden. Oare niciunul dintre compozitorii evrei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea nu a compus vreo operetă sau un musical vesel a cărui acțiune se petrece de Hanuka? Read more…
Rob Reiner – originile şi moştenirea sa
În ultimele săptămâni, vestea morții tragice și violente a lui Rob Reiner, actor, regizor și producător de film și televiziune, și a soției sale, Michelle Singer, vestită artistă fotografă, a zguduit nu doar lumea artistică americană, ci i-a șocat chiar și pe oamenii simpli care i-au văzut filmele de-a lungul timpului. Ecoul morții lui Rob Reiner, resimțită ca o tragedie simbolică a continuității, marchează mai mult decât dispariția unui artist. Ea este privită și ca închiderea unui cerc cultural: generația de aur a umorului evreiesc american, născută din exil, transformată în spectacol și livrată Americii ca un dar ironic. Rob Reiner s-a născut în anul 1947, la New York, într-o familie de artiști. Tatăl lui era Carl Reiner, o adevărată legendă a comediei, scriitor, regizor și actor, cunoscut pentru The Dick Van Dyke Show și pentru parteneriatul cu Mel Brooks, pe care Rob îl considera principalul său mentor. Iar mama sa era actriță și cântăreață de jazz. Rob a fost cel mai mare dintre cei trei copii. Ceilalți au fost Annie Reiner, poetă, dramaturg și psihoterapeut, și Lucas Reiner, pictor, fotograf și, ocazional, actor și regizor.Read more…
Când planetele se aliniază… (Partea a treia)
Pușa emana atâta căldură şi prietenie, încât m-am simţit imediat în largul meu. A doua zi dimineaţa, cum ea era cam matinală de felul ei, când m-am sculat, micul dejun era deja pregătit cu gust, totul era pe masă, în afară de ceea trebuia servit cald, cum ar fi cafeluţa. Nu ştiam, dar am aflat foarte repede că Pușa găte foarte bine și era rapidă și eficientă în tot ce făcea. În plus, avea nişte idei cam arhaice, cum că bărbatul nu are ce căuta în bucătărie. După zeci de ani în paradisul feminist canadian, am învăţat că bărbaţii sunt doar un instrument ocazional folosit pentru procraere, dar membrii cei mai utili şi respectaţi în societate sunt, bineînţeles, femeile. Cel puţin am râs bine, am făcut ”haz de necaz” și de multe alte lucruri, doar crescusem și eu în România. Pe scurt, sejurul meu cu Pușa a început cu dreptul şi am înţeles amândoi că lucrurile între noi au potenţialul să evolueze rapid şi foarte bine. Mai era încă un lucru foarte delicat – eu eram relativ proaspăt în faza de recuperare psihică și emoţională după pierderea bruscă şi brutală a familie mele. Având o inteligenţă emoţională superioară, Pușa a reuşit să mă menţină pe linia de plutire mai bine decât o armată de psihoterapeuţi. Influenţa ei a fost extraordinară. Îmi părea rău s-o împovărez cu problemele mele, dar ea a rezolvat şi această dilemă, spunând că oricum ea considera problemele mele ca fiind și ale ei și dacă accept, ea va continua să-mi dea sprijin și în continuare. Ca urmare a acestui talent al ei, ne-am apropiat mult mai repede unul de celălalt.Read more…
Periplul american – decembrie 2025 (I)
Am pornit la un drum lung şi greu în mijlocul iernii, cu destule îndoieli privind capacitatea mea fizică de a face faţă zborurilor obositoare și transferurilor dintre terminale. În era în care telefonul mobil a devenit îndrumătorul principal în orientare mi-era pusă la îndoială atât rezistenţa spaţială cât și cea temporală. și totuşi, am hotărât că plec… Triggerul acestei escapade a fost o conferinţă ţinută de AJS (Association for Jewish Studies). De câţiva ani sunt membru al acestei organizaţii, am și candidat la un premiu. Cartea pe care am trimis-o la evaluare era Jewish Foreign Trade Officials on Trial in Gheorghiu-Dej’s Romania, 1960-1964, apărută în 2022 la editura academică Lexington, USA. Nu am fost printre câștigători și abia acum am înţeles mai bine eventualele motive. Conferinţa s-a ţinut la Washington înrte 14-16 decembrie. Am profitat de zborul transatlantic să mă întâlnesc cu câțiva prieteni. Timpul şi şansa de a face asemenea călătorii se contractă cu o viteză necunoscută şi nu pot să știu ce a mai rămas înainte. Periplul american a început cu o oprire de câteva ore la Boston, de unde am continuat zborul spre Omaha, Nebraska, apoi la Washington DC., la conferinţă, şi în cele din urmă la New York.Read more…
Relatare din adăpostul de la Ierusalim
În adăpostul școlii erau mulți oameni din vecini – se pare că blocurile lor, mai vechi, nu au adăposturi proprii. Dar au venit și mulți copii, o parte chiar mascați. Săracii de ei, balul mascat de Purim le fusese promis chiar pentru astăzi! Au venit și câteva învățătoare, au pus muzică, au împărțit dulciuri… Dar nu cred că printre copii a fost vreunul care să-și închipuie că aceasta este o petrecere adevărată.Read more…
Andrea Ghiţă: LA ŞIMLEU SILVANIEI S-A ANIVERSAT COPACUL PRIETENIEI
Trebuie să recunosc că s-a întâmplat pentru prima oară să particip la aniversarea unui copăcel…Nici nu puteam lipsi din moment ce fusesem prezentă şi la plantarea lui şi, mai ales, îmi făcea plăcere să revin la Şimleu Silvaniei, un oraşRead more…
Pot să (mai) port pulovere cu mâneci scurte?
A fost o vreme când îmi plăcea la nebunie acest gen de pulover drăgălaş. Era pe timpul cand Benetton înseamnă ceva pe piaţa de fashion retail de la noi: aveau acel mega-magazin la Universitate, unde puteai găsi tricotaje declinate înRead more…
SECETA din CALIFORNIA – un fenomen istoric
Țările din bazinul mediteraneean au învățat de câteva decenii să economisească apa și să își suplimenteze resursele de apă cu uzine de desalinizare. Nu atât fiindcă e secetă dar în această zonă lipsa de apă a devenit cronică iar consumulRead more…
AMINTIRI din GHEORGHENI. PRIETENII MEI EDI şi BÉLA VÁGÓ
Erau cu doi, respectiv un an mai mari ca mine. Atât Béla, cât și sora lui, Edi Vago erau mereu primii și la școala elementară și la liceu. Copilăria mea este strâns legată de ei. Cu Edi am fost colegeRead more…
CEL MAI FRUMOS CUVÂNT…
Iom Ierușalaim A trecut și sărbătorirea Zilei Ierusalimului. S-a întâmplat la Brasov în sinagoga ”Beit Israel” inima ”complexului comunitar” din acest oras situat în centrul geografic al României, despre care mulți ”local patrioți” exaltați afirmă că datorită poziției sale arRead more…
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU
Ingeborg Syllm Rapoport este medic și a împlinit 102 ani. Născută în Germania, ea a vrut să își susțină teza de doctorat în 1938 având ca subiect difteria. Absolvise medicina la Hamburg și a lucrat între 1937-38 la spitalul israelitRead more…
ILUZIILE SPULBERATE ale MĂTUŞII RENKA
YOHANAN VASS – AUTOBIOGRAFIE NECONVENŢIONALĂ
Deşi m-am născut din părinţi în vârstă, când am venit pe lume doctorul mi-a spus: “eşti normal!”. Atmosfera din casa părintească a fost impregnată de memoria Holocaustului, în care au pierit mulţi dintre membrii familiei. Tatăl meu ducea cu sineRead more…
JONATHAN POWELL: UTOPIST, VIZIONAR sau VISĂTOR INCURABIL?
Eram de curând sosit pe pământ scandinav. Într-o zi însorită de primăvară târzie, în drum spre lacul unde obişnuiam să pescuiesc, am trecut pe lângă ceea ce părea a fi o construcţie asemănătoare cu cele pe care copiii le ridicăRead more…
DESPRE MOFTURI
O familie clasică, formată din mama, tata şi copilul, lua micul dejun într-o dimineaţă de duminică. Toţi erau obosiţi după o saptămână grea, aşa încât obiceiurle proaste au ieşit la iveală. „Ceaiul e rece”, a spus tata. Soţia vărsă conţinutulRead more…
FILE din ISTORIA EVREIMII CLUJENE – ediţia a IV-a
Cea de a patra ediţie a simpozionului internaţional File din istoria evreimii clujene a avut loc în zilele de 21 şi 22 octombrie 2015, în cadrul unui proiect mai amplu, întitulat Itinerare evreieşti în spaţiu, timp şi spirit, realizat cuRead more…
JALEA din MIEZUL BUCURIEI
Cu mulţi ani în urmă l-am vizitat acasă pe cunoscutul artist plastic Egon Marc Lövith (1923 – 2009), bun prieten de familie. Tocmai terminase renovarea casei şi era foarte nemulţumit de munca zugravilor care nu reuşiseră să nimerească nuanţa deRead more…
Indexul Terorismului Global – o lectură actuală și instructivă
Indexul terorismului Global, un instrument in analiza fenomenului terorist.Read more…
Amintiri despre Ádám Anavi
Evocare lirică a unui epic Francisc Frucht s-a născut la Turda, la 26 februarie 1909, şi s-a stins din viaţă, în 23 februarie 2009, la Timişoara (Cu siguranţă, el ar fi exclamat: Tocmai aceste ultime trei zile nu le-a maiRead more…
La Iclod nu mai sunt semințe de pepeni
Comuna Iclodu Mare de pe Someş era un sat binecuvântat pentru hărnicia localnicilor: români, maghiari şi un însemnat număr de evrei. Printre aceştia se numărau şi fraţii Mendel şi Carol Rozenfeld. Mendel era însurat şi avea doua fete și un băiat. El coordona fabrica de spirt de la Iclod, dar mai avea și niște pământ, nu prea mult, unde cultiva pepeni din soiuri alese, nobile, aşa încât i-a mers vestea de bunătatea pepenilor lui.Read more…


















