Ouăle Haminados şi amintirile pe care mi le răscolesc

Gândul îmi zboară cu 24 de ani în urmă, pe 26 martie 2002 dimineaţa. Mama se stinsese din viaţă de aproape şase luni. Fata mea cea mare, Daita, plecase la doctorat, la Columbia University din New York, unde fusese admisă cu bursă, după absolvirea Facultăţii de Biologie la Bucureşti. Urma să nască o fetiţă pe care voiam s-o numim Claire, iar eu să plec o lună la ea. Mezina mea, Catrinel, era studentă şi locuia cu mine şi soţul meu la Bucureşti. Eram copleşiţi încă de tristeţe după moartea mamei. Era primul an în care, psihic, nu mă simţeam în stare să pregătesc pentru Seder ouăle Haminadus, cum le numeam noi, adică huevos Haminados, care ne umpleau casa cu mireasma lor unică, incredibilă, timp de două zile, atunci când le făcea mama. (După cum am mai scris, la noi în familie se ţineau şi se respectau ambele religii, mama, Marie-Claire, născută Birnberg, fiind evreică, iar tata, Mircea Ştefănescu, creştin ortodox.) Dar să vă povestesc despre această tradiţie care, în familia noastră, fusese păstrată doar de mama, însă va continua, cred, în generaţia nepoţilor. Bunicul meu matern era așkenaz, iar bunica sefardă. Mama învăţase de la mama ei (născută Cohen) cum să pregătească aceste ouă.Read more…

Trei proroci și un bătrânel

În timpul studenției mele, mai cumpăram câteodată un bilet de Loto sau Pronosport, dar niciodată nu am câștigat o lețcaie. De atunci eu nu cred în pronosticuri. Într-una din zilele acestea călătoream cu trenul. Lângă mine ședea un bătrânel (de parcă eu aș fi tânăr!), iar în fața mea era un tânăr de vreo 30 de ani. Am intrat în vorbă cu ei despre situația precară a Israelului care luptă activ cel puțin pe trei fronturi împotriva dușmanilor care vor să ne arunce în mare și să pună stăpânire pe mica noastră țară, singură democrație (deocamdată) din Orientul Mijlociu. I-am povestit bătrânului că anul trecut trei politicieni, proroci vestiți, au dat pronosticuri incorecte după Războiul de Douăsprezece Zile. Primul proroc, să-l numim Cel Mare, zicea că aliații noștri americani au distrus complet capacitatea Iranului de a face o bombă atomică. Dar nu mult după această prorocire s-a dovedit că iranienii au reușit să ascundă 450 de kg de uraniu 60% din care, fără prea mare efort, vor putea fabrica mai multe bombe atomice.Read more…

Istoricul Carol Iancu – distins cu premiul Academiei Române

Istoricul Carol Iancu, profesor la Universitatea din Montpellier, a fost distins, la 18 decembrie 2015, cu premiul ”A.D.Xenopol” al Academiei Române pe 2013, pentru lucrarea ”Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități”. (volum preyentat pe larg a în revista Baabel http://baabel.suprapus.ro/2013/07/paul-schveiger-evreii-din-harlau-de-carol-iancu-o-istorie-scrisa-cu-empatie-si-obiectivitate/).

Jehuda Bauer despre unicitatea Holocaustului

În cele ce urmează îmi propun să redau unele puncte de vedere ale profesorului israelian Jehuda Bauer, autor a nenumărate studii pe această temă. În optica sa asasinarea planificată şi totală a unui popor, cum s- a prevăzut pentru cazul evreilor, a fost o catastrofă fără precedent în istoria omenirii, chiar şi în istoria evreilor. În aceasta constă prima şi principala caracteristică a unicităţii Holocaustului.Read more…

Povara microfonului

Pentru cineva din exterior microfonul pare extrem de uşor, parcă-ţi dă aripi, iar poziţia celui care-l poartă, demnă de invidiat; un fel de zburdălnicie ciripitoare. Dar nu este nici pe departe aşa. Trebuie să fii în temă, să-ţi organizezi ideile, să fii spontan, să dai dovadă de empatie, să ştii să atragi atenţia interlocutorului şi s-o păstrezi în timpul interviului, să te adaptezi stilului său, fără a pierde din vedere obiectivul propus. În acelaşi timp e o muncă plăcută şi incitantă care-ţi conferă importanţă. Mai exact ceva din importanţa interlocutorului se răsfrânge şi asupra ta sau, arareori, se pun în valoare competenţa şi aplombul tău, atunci când eşti în apropierea unei personalităţi. Pentru repetarea acestei performanţe e nevoie de multă trudă şi de…smerenieRead more…