Ca să ne bucurăm de viaţă trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine, să înţelegem mediul în care trăim şi să fim în ton cu natura înconjurătoare, unde există atât factori favorizanţi cât şi dăunători
George Hida: MÂNCATUL pe ÎNDELETE versus ÎNFULECATUL COTIDIAN
Una din marile probleme pentru cei mai mulţi dintre noi este faptul că ziua este prea scurtă şi de aceea trebuie să alergăm şi să ne grăbim de-a lungul ei, fără prea mult timp pentru altceva mai trivial, cum arRead more…
George Hida: MITURI şi ADEVĂRURI despre ALIMENTE (I)
Ceea ce m-a atras şi m-a determinat să compilez această suită de articole în Baabel este prezentarea „Știați că alimentele….?” a doctoriţei Mihaela Bilic, pe care am primit-o recent de la un bun prieten. Mai jos vă prezint afirmaţiile Dr.Read more…
George Hida: MITURI şi ADEVĂRURI DESPRE ALIMENTE (II)
Vă invit în continuare să cugetaţi asupra posibilităţilor de a înlocui uneori carnea cu produse vegetale, mult mai sănătoase. O să amintesc şi despre „binefacerile” vitaminelor şi mineralelor din carne, precum şi despre toxinele şi deci potenţialul de îmbolnăviri asociateRead more…
Tiberiu Roth: MACABI ROMANIA, de la SCEPTICISM la SPERANŢĂ
În peste 30 de ani de activitate Asociaţia Macabi a reuşit să asigure în 75 de localităţi condiţii pentru ca tineretul evreu să se poată bucura de infrastructura necesară practicării diferitelor sporturi. După 1949 regimul comunist instaurat în România aRead more…
George Hida: MITURI ŞI ADEVĂRURI DESPRE ALIMENTE (III)
În continuare vom discuta despre pâine şi miere. Două ingrediente vechi de când lumea, subiectul unor mituri pe care vom încerca să le spulberăm. Prezentarea o voi face în aceeaşi manieră comparativă a opiniilor dr. Mihaela Bilic, MD şi aleRead more…
George Hida: MITURI ŞI ADEVĂRUI DESPRE ALIMENTE (III)
Zahărul a devenit o problemă serioasă pentru populaţia întregii planete. Este etichetat ca toxina care pe termen lung ne ucide, de cele mai multe ori în chinuri. Credeţi că este, totuşi, un rău necesar? În continuare vă prezint ceea ceRead more…
George Hida: MITURI şi ADEVĂRURI despre ALIMENTE (V)
E timpul să terminăm cu mitul: cât mai puţină grăsime sau proteine,şi asta deoarece cantitatea de calorii îngurgitată este importantă pentru sănătate, nu provenienţa acestor a; şi, într-adevăr, contează mult ce fel de grăsime bagi în tine. Despre grăsimile buneRead more…
Daria Dascălu: De la VIS la DESCOPERIRE şi iar la VIS, în MEDICINĂ
Având oarecare respect pentru scris, după ce am ridiculizat şi minimalizat în fel şi chip medicina, trebuie arătate şi părţile bune, ceea ce e mult mai greu. Unii înghit cărţi şi filme, alţii spun că se ocupă cu ştiinţa. NumaiRead more…
Andrei Banc: LEGENDE MEDICALE ? RESVERATROLUL şi VINUL ROŞU
Resveratrolul este un fenol produs natural din rădăcinile unor plante, mai ales ale celei denumită Japanese Knotweed din care e extras comercial. Planta îl foloseşte când e atacată de bacterii şi ciuperci. Deşi apar multe articole de publicitate care afirmă căRead more…
Andrei Banc: VIAȚA după 50 de ANI
Cercetări desfășurate pe mii de persoane, timp de decenii, au arătat că după 50 de ani mintea umană funcţionează cel mai eficient, mai eficient decât în tinerețe. Corpul şi creierul nu îmbătrânesc în acelaşi ritm. Dimpotrivă, puterea minţii creşte odatăRead more…
Sexualitate şi iudaism
Iudaismul rabinic are de obicei un raport pozitiv faţă de sexualitate, integrându-se într-o atitudine pozitivă faţă de corpul uman şi respinge ascetismul. Concepția despre sexualitate şi viaţa de cuplu erau altfel privite în antichitatea iudaică decât în zilele noastre. Astfel monogamia era un concept depăşit încă din vechile timpuri. Sara i-a zis lui Avraham: ”Iată, Domnul m-a făcut stearpă – intra te rog la roaba mea”.Read more…
Cum e mai bine să fii: subponderal sau supraponderal?
Ce bine e să ai o greutate ideală! Dar adesea menținerea acestei greutăți necesită schimbarea stilului de viață și a alimentației. Dexonline definește drept subponderală o persoană care are greutatea sub medie, iar supraponderală o persoană care are greutatea peste medie. Multe persoane subponderale suferă de tulburări de alimentație. S-au descris șase tipuri de tulburări legate de alimentație, mai ales la adolescenți sau la adulți tineri. În lumea dezvoltată, cele mai frecvente tulburări de alimentație sunt alimentația excesivă, care duce la obezitate, și anorexia mintală. Există bineînțeles și probleme de greutate cauzate de boli genetice sau hormonale. Din păcate nu lipsesc nici cazurile în care oamenii nu au ce mânca și unii mor de inaniție și/sau de malnutriție. Exemple cunoscute au fost prizonierii din lagărele naziste, foametea produsă intenționat de guvernul lui Stalin în Ucraina (“Holodomor” 1932-1933), cea din timpul asediului orașului Leningrad (astăzi Sankt Petersburg) în 1941-1942 de către puterile Axei, sau mai recent foametea din Africa Subsahariană.Read more…
Este cancerul un accident al regenerării organismului nostru ?
Din nefericire cancerul nu are o origine microbiană sau virotică, altfel am fi scăpat de el demult, așa cum omenirea a scăpat de rujeolă, de poliomielită, de holeră, de tifos. care făceau ravagii în secolul trecut. Regretatul academician N. Cajal care a condus mulți ani Institutul Român de Virusologie a susținut ipoteza originii virotice a cancerului, dar nu a putut să o dovedească. După cum știm cu toții tumorile canceroase sunt o aglomerare de celule care au scăpat de sub controlul imunologic al organismului și se înmulțesc necontrolat sufocând țesuturile sănătoase. O multiplicare care nu poate fi oprită. Aici eu am o teorie a mea bazată pe procesul natural de regenerare. La câte teorii există și nu au o explicație valabilă de ce nu aș avea și eu o teorie a mea? Și m-am gândit să o public în Baabel, care nu e o revistă medicală și nici eu nu sunt medic, dar e citită de mulți oameni deștepți. Read more…
“Întreabă înainte, ca să te poți bucura după”. Ce trebuie să știe un pacient despre o anestezie iminentă
Cei de un leat cu mine și care mă cunosc cu adevărat știu că sunt extrem de curajos. Chiar și ofertele repetate de a-mi pune capul în gura deschisă al leului de la circul de stat Ulan Bator am respins din cauza unui factor de excitare prea scăzut. Acum însă mă confrunt cu cele mai periculoase creaturi care trăiesc pe planeta noastră: colegii mei de breaslă. Cu alte cuvinte, adevărata vitejie este dorința mea e de a publica aici, în Baabel, un articol despre domeniul care a reprezentat viața mea profesională până acum un an și jumătate, cel puțin așa cum l-am cunoscut până în ziua în care ”am urcat sculele în pod”. Mulți dintre cititorii și colaboratorii revistei fiind colegi de breaslă și alții având legătură cu domeniul sănătății, sper că articolul să stârnească un viu interes. Important este ca și cei câțiva cititori care nu fac parte din categoriile de mai sus să citească acest text care încearcă să răspundă la întrebări pe care poate încă nu au îndrăznit să le pună.Read more…
200 de ani de la nașterea lui Ignacz Semmelweiss, salvatorul mamelor
Până la jumătatea secolului al XIX-lea medicii în general și chirurgii obstetricieni în special nu dădeau importanţă unui simplu gest pe care azi toţi medicii îl știu: spălarea pe mâini inainte de orice consultaţie sau operaţie medicală. Ce se intâmpla înainte “revoluţia” doctorului Semmelweiss? Medicii obstetricieni de la spitalul vienez făceau dimineaţa autopsia cadavrelor femeilor care muriseră cu o zi înainte. Fără a se spăla pe mâini treceau în sala de nașteri, asistând femeile insărcinate. Ȋn felul acesta, doctorul Semmelweiss a ajuns la concluzia că medicii produceau fără voia lor infecţii la femeile însărcinate. Boala se numea febra puerperală și mortalitatea ajungea la 18% dintre femeile însărcinate. Doctorul nostru a mai observat și faptul că la femeile care erau asistate de moașe, nu de doctori, mortalitatea era foarte mică. Singura deosebire era că moașele nu făceau autopsii. Atunci încă nu se cunoșteau bacteriile, dar astăzi se știe că febra puerperală este produsă de stafilococul hemolitic din grupa A. Semmelweiss a presupus că există o legătură între contactul cu cadavrele și manifestarea bolii.Read more…
Lauri ofiliți pentru prima anestezie modernă
Prima anestezie reușită din istoria medicinei moderne este considerată cea efectuată de William T.G. Morton (1819-1868) la Boston, în 16 octombrie 1846. Era o tehnică revoluționară care utiliza eterul. Demonstrația memorabilă a lui Morton a avut loc în sala de conferințe din Massachusetts General Hospital și care, în onoarea acestui eveniment, este numită și astăzi Etherdome, a devenit un loc de pelerinaj pentru cei interesați de istoria medicinei. Totuși, gloria lui Morton a fost contestată de alți doi pionieri ai anesteziei. Cu doi ani înainte de Morton, dentistul Horace G. Wells (1815-1848) a efectuat analgezii cu protoxid de azot pentru extracții dentare. Iar Charles T. Jackson (1805-1880) susținea că laurii i se cuvin lui. Cei trei protagoniști, Morton, Wells și Jackson, au fost implicați în dispute legale amare, fiecare pretinzând că a inventat anestezia indusă farmacologic. În cele din urmă succesul a fost al lui Morton, dar procesele l-au ruinat. Niciunul dintre cei trei nu știau că pretențiile lor la prioritate fuseseră anticipate cu peste patru decenii de chirurgul japonez Hanaoka Seishū (1760-1835), care, începând din 1804, a efectuat diverse proceduri chirurgicale, mai ales mastectomii pentru cancerul de sân, sub sedare profundă administrată oral, mai exact sub o comă indusă farmacologic.Read more…
Odiseea penicilinei
Dacă aș face un sondaj printre cititori, probabil că cea mai mare parte dintre ei vor ști că penicilina a intrat în uz în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Poate unii își vor aminti că Fleming a primit Preminul Nobel pentru descoperirea ei. Dar descoperirea și mai ales folosirea penicilinei pentru binele umanității a fost un proces mult mai complicat, o adevărată odisee. rimul care a stabilit că bolile molipsitoare sunt provocate de microbi (sau virusuri) a fost Robert Koch în 1884. Pentru a găsi o modalitate de a lupta împotriva lor, microbii trebuiau întâi identificați, cultivați și studiați. Culturile se făceau la început în sticle cu mediu nutritiv – lichidul transparent din sticlă se tulbura, semn că înăuntru s-au înmulțit microbi. Mai târziu au intrat în uz niște farfurioare acoperite cu capac, farfuriile Petri, umplute cu agar (un fel de gelatină) – fiecare microb care se înmulțește pe suprafața gelului formează o colonie vizibilă cu ochiul liber. Încă din anii 1870(!) au început să apară observații că mucegaiul împiedică înmulțirea unor microbi. Poate cea mai interesantă a fost teza de doctorat a medicului militar francez Ernest Duchesne, din 1897.Read more…
Consumul de canabis: o problemă globală
Omul este o ființă imperfectă, cu tot felul de slăbiciuni. Ele își au originea ori în obișnuințe primite de acasă, de exemplu mâncarea excesivă sau adicția la dulciuri, ori prin socializare cu prieteni sau colegi, de exemplu fumatul și consumul de alcool. Eu am fumat prima țigară când așteptam cu nerăbdare și emoții rezultatele de la admiterea la medicină. Un viitor coleg care aștepta și el, m-a “corupt” cu o țigară, spunându-mi că ea mă va calma. Așa am început să fumez, dar din fericire am fumat numai trei ani. De-a lungul istoriei, substanțele psihotrope (care acționează asupra creierului) au fost folosite pentru a crea stări de euforie sau calmare, sau în timpul ceremoniilor religioase. Opiul, care de mii de ani a fost folosit împotriva durerii, are și un efect psihotrop. Frunzele de coca au fost folosite de incași și urmașii lor le folosesc până astăzi. Din ele se extrage cocaina, un anestetic local cu efecte toxice care produce adicție. Indienii din America de Sud numesc frunzele de coca “hrană pentru călători” pentru că le creează o stare de euforie și energie. La Cuzco, în Peru, noi am cumpărat în mod legal, pe stradă, câteva frunze de coca, fiindcă ni s-a spus că ele previn boala altitudinii. Nici vorbă! Singurul efect pe care l-au avut asupra noastră a fost insomnia. Ce știm despre canabis care se consumă atât de frecvent aproape în toată lumea? Read more…
Trahomul și Dr. Ticho
Încă o boală aproape uitată în zilele noastre, dar care la vremea ei a provocat omenirii multă suferință și nenumărate cazuri de orbire a fost trahomul, sau conjuncivita granuloasă. Cui nu i s-a întâmplat să se trezească într-o dimineață cu ochii lipiți? Conjunctivită. S-a dus la doctor, a primit antibiotice și în câteva zile i-a trecut. Trahomul este asemănător, dar mult mai perfid: la îmbolnăviri repetate, pe partea dinăuntru a pleoapelor se formează cicatrici aspre care rănesc globul ocular, treptat corneea devine opacă și bolnavul își pierde vederea. Problematic este și faptul că boala este extrem de contagioasă: microbul poate fi transmis nu numai prin contactul cu un bolnav, ci și indirect, prin mâini murdare, prin haine și mai ales prin muște. Ca urmare trahomul era endemic în zonele unde oamenii trăiau în mizerie, în condiții neigienice, fără canalizare… În secolul al XIX-lea trahomul a apărut și în Europa, adus din Egipt după expediția lui Napoleon din 1798 și răspândit apoi de armatele lui pe întregul continent. Cauza nu era cunoscută, circulau tot felul de teorii, dar încă din 1807 un medic militar britanic, John Vetch, a demonstrat că boala este contagioasă. Read more…