Prieten sau dușman? This is the question!

Dacă arunc o privire înapoi, spre toți anii pe care i-am trăit până acum în perfectă stare cognitivă, viața mea (în ceea ce privește subiectul pe care doresc să-l dezvolt aici) se împarte în două părți practic egale. În prima parte subiectul (sau mai bine zis, obiectul) respectiv nu a avut în ochii mei nici cea mai mică însemnătate. Știam, bineînțeles, că există și la ce folosește, dar niciodată nu l-am avut în vedere, pentru mine ”el” era ceva de care au nevoie alții, și pot să spun că uneori mă uitam ”de sus” la cei care aminteau locul pe care îl ocupa în existența lor, aș zice aproape cotidiană. Însă de câțiva zeci de ani ”el” și-a făcut apariția și în viața mea, și nu întâmplător. De fapt eu l-am adus în casă, am căutat un loc propice pentru a-l plasa și de atunci face parte integrală din gândurile și preocupările mele. Ba mai mult, ”el” a devenit un fel de controlor și indicativ a tot ce fac, și asta la nivel cotidian.Read more…

Gazul ilariant: analgezic, dar și drog recreațional

Practicăm anestezia de peste 40 de ani şi nu credem să fi fost o singură zi în această lungă perioadă în care noi sau colegii noștri de breaslă să nu fi folosit această substanță. Cele două gaze, protoxidul de azot (N2O) și oxigenul (O2), au fost descoperite în secolul al XVIII-lea de către englezul Joseph Priestley. În 1800, englezul Humphry Davy și-a publicat rezultatele experimentelor în legătură cu efectele psihotrope ale protoxidului de azot. Însă cel care a folosit pentru prima oară acest gaz ca anestezic, de fapt ca analgezic, a fost americanul Horace Wells care i-a dat și numele de gaz ilariant. Începând din 1799, englezii înstăriți organizau chiar petreceri cu gaz ilariant, precum se vede în caricatura de mai sus. Aceasta este prima mențiune a faptului că protoxidul de azot are potențialul de a deveni un gaz recreațional. Nu cunoaștem urmările acestei „mode”, nu știm câte persoane au inhalat drogul, cât timp și dacă era inhalat împreună cu aerul înconjurător sau nu, dar foarte probabil că au fost victime din cauza supradozării și a lipsei de oxigen.  Începând din 1844, Wells și apoi Colton au folosit substanța cu mare succes la extracții dentare: pacienți rămâneau conștienți, dar nu simțeau dureri. Însă pentru operații mai mari, protoxidul de azot s-a dovedit insuficient, pacientul rămânea treaz. Pentru a demonstra efectul analgezic al acestui gaz, Wells și-a extras cu succes propriul dinte în fața unui public. Dintre pacienții care erau tratați cu protoxid de azot, unii deveneau euforici și chiar izbucneau în râs. Precum spuneam, protoxidul de azot, considerat un anestezic și analgezic slab, este folosit și astăzi ca adjuvant analgezic la alte anestezice mult mai potente… Dar principalul subiect al acestui articol este aspectul negativ și uneori chiar fatal al protoxidului de azot folosit ca gaz recreațional.Read more…

Înainte de toate, cunoaște-ți dușmanul!

Ce idee îi vine omului la acest început de an, când faptul că ai mai supraviețuit încă 12 luni ar trebui să-ți ofere un supliment de optimism! Dar cine e de vină dacă tocmai în ultimele zile ale anului mi-a căzut în mână un articol recent care pune la dispoziția cititorului cele mai noi elemente legate de prevenirea cancerului? Sunt recomandările Societății Americane de Oncologie, un document pe câteva zeci de pagini, cu nu mai puțin de 196 referințe bibliografice, o adevărată mise à jour a tot ce trebuie, sau ar trebui să știe orice individ interesat a îndepărta cancerul de propria sa persoană. Sunt sigur că ideea de a se ocupa de pericolul cancerului într-o perioadă când virusul ăla cu nume schimbător la fiecare câteva luni își face de cap, unora le poate părea desuetă și chiar enervantă. Dar mă liniștesc la gândul că poate schimbând subiectul ne îndepărtăm de pandemie, așa cum spunea Marx, că râzând de trecut ne îndepărtăm de el…Cancerul e a doua cauză de moarte în toată lumea, după bolile cardiovasculare, adică un dușman de viață și… moarte. Articolul deschide poarta spre o sumedenie de recomandări, neuitând însă să amintească de la bun început că printre factorii care facilitează apariția tumorilor maligne se află unii care nu pot fi influențați (cum ar fi genetica), ceea ce nu limitează cu nimic importanța măsurilor pe care omul trebuie să le ia cât mai devreme în viața sa pentru a evita nedorita întâlnire cu boala de cancer.Read more…

Alzheimer și mintea activă

Boala începe să se instalez cu 15-20 de ani înainte să se manifeste la suprafaţă. PE şi ÎN creier se depun plăci de proteine, aşa numitele plăci amyloide, care scot din funcţiune zone întregi, creierul devine spongios şi semnalele electrice nu mai circulă. Ideea că dezlegarea de rebusuri ajută la ceva este la fel de valabilă ca o frecţie la un picior de lemn. În Statele Unite cinci milioane de oameni suferă de această boală care are un cost social foarte ridicat.Read more…

Operații inutile

Curando fieri quaedam majora videmus vulnera, quae melius non tetigisse fuit. Unele răni sunt mai grave după tratament. Ar fi fost preferabil să nu fie atinse. Ovidiu, Epistolae ex Ponto, III, vii, 25. Probabil mulți dintre cititori au avut sau vor avea operații în viitor. În ochii pacienților și chiar ai studenților la medicină, procedurile chirurgicale sunt considerate acte dramatice, care schimbă complet prognoza unei boli “chirurgicale”. La fel de impresionați am fost și noi ca studenți la medicină. Probabil mulți dintre cititori au avut sau vor avea operații în viitor. În ochii pacienților și chiar ai studenților la medicină, procedurile chirurgicale sunt considerate acte dramatice, care schimbă complet prognoza unei boli “chirurgicale”. La fel de impresionați am fost și noi ca studenți la medicină. Cum spunea celebrul William Osler, un medic bun tratează boala, dar un medic foarte bun tratează pacientul. Primul pas spre operație este decizia dacă intervenție chirurgicală este cu adevărat necesară. Este cert că operația îl va ajuta pe pacient? Read more…

De vină e Cristofor Columbus…Oare numai el?!

După unele date, de ajuns de recente, mai mult de un sfert din populaţia României e fumătoare, un procent asemănător cu cel din toată Uniunea Europeană. Se pare că vârsta la care israelianul ajunge la prima ţigară e în general 19 ani, adică în primul an de stagiu militar, ceea ce pare oarecum logic. Tensiunea inerentă şi “exemplul” dat de alţii şi uşor de copiat sunt două din explicaţiile acestui fenomen psihologic. Îmi închipui că se pot găsi explicaţii/scuze similare pentru fiecare ţară în parte.Read more…

Etica medicală a tratamentelor pentru infertilitate

Visul majorității oamenilor este de a crea și a procrea, de a întemeia o familie, a avea copii, nepoți și chiar strănepoți. Din păcate, aceste visuri pot fi afectate de traume fizice sau psihologice care împiedică procrearea – voluntar sau involuntar. De exemplu, mulți supraviețuitori ai Holocaustului au devenit sterili, fie din cauza experimentelor “medicale” criminale ale naziștilor, fie că au decis să nu mai aibă copii, mai ales după ce copiii lor au fost măcelăriți în lagărele de exterminare. Subnutriția celor din lagăre poate cauza tulburări hormonale grave, temporare sau chiar permanente, care duc la infertilitate. La femei, infertilitatea poate avea două cauze principale, anatomice (astuparea canalelor genitale, mai ales a trompei uterine) sau hormonale, care împiedică ovulația normală, sau dezvoltarea embrionului în uter. Pot fi și cauze genetice sau tulburări hematologice care produc avortul spontan, curând după formarea embrionului. La bărbați, infertilitatea poate fi cauzată de impotență, ejaculare precoce, probleme hormonale, spermatozoizi anormali sau prea puțini la număr, sau o blocare anatomică a spermei. Tratamentul infertilității poate fi medicamentos (de exemplu hormonal), deblocarea chirurgicală și fertilizarea asistată.Read more…