E cinci dimineaţa. Doamna doctor s-a trezit. Ar fi exagerat să spunem că lucrează, dar gândul ei e deja la locul de muncă. Programul e de la opt, dar astăzi doreşte să ajungă mult mai devreme din cauza zvonurilor despreRead more…
Daria Dascălu: DENTARĂ
Pacientul stă ca pe ghimpi în sala de aşteptare a cabinetului stomatologic. Acum îi zice ,,Medicină dentară’’, aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Pereţii sunt îmbrăcaţi în aceleaşi anunţuri optimiste, despre dinţi frumoşi şi sănătoşi, cum nu vor mai avea decâtRead more…
Daria Dascălu: AM DESCHIS DUGHEANA DENTARĂ
Tocmai am sosit din State. E criză, dar toată lumea are cultul îmbogățirii. M-am molipsit și eu. Nu mă mai mulțumește micul magazin de alimente pe care l-am avut până acum. În California unde am fost, dentiștii care conduc laboratoareleRead more…
Daria Dascălu: CÂNTECUL VÂRSTELOR – PAMPERS
S-a întâmplat un fericit eveniment: doi tineri s-au dus într-o zi la maternitate şi după un timp s-au întors trei. Puţin înaintea marii zile, întreaga familie de la părinţi la bunici, până la verii de gradul III, a fost cuprinsăRead more…
Doina Gecse-Borgovan: 8 MARTIE
În vremurile copilăriei mele, nu aveai nevoie de calendar ca să ştii că e 8 Martie. Toate doamnele îşi lepădau căciulile din blană de vulpe polară, pe care cred că le purtau şi în somn (deh, nu prea se dadea căldură nici acasă şi nici la serviciu) şi mergeau încolonate la coafor. Le vedeai ieşind de acolo după câteva ore cu urechile înroşite de atâta stat sub cască, cu un permanent mărunt, unghiile date cu lac şi sprâncenele pensate şi vopsite. Toate arcuite a mirare. Argumentul “măcar de 8 martie” m-a scos întotdeauna din sărite. De ce? în restul timpului e OK să arăţi ca Muma Pădurii, să nu te îngrijeşti, să nu-ţi pese?Read more…
Daria Dascălu: VÂRSTA2/3 – UITARE
Ce zi infernală ! Mi-am amintit cu jumătate de oră înaintea închiderii că trebuie să-mi plătesc impozitul neapărat, apoi când stăteam la rând, am primit un telefon plin de venin de la forul competent că am omis să aduc laRead more…
Daria Dascălu: VÂRSTA 2/3 – Oh, TRUP OFILIT!
M-a apucat de câteva zile, o lehamite. De fiecare dată când urc în fugă o scară de 2-2-3 etaje, răsuflu greu… iar dacă fac prostia să mă plâng cuiva, râde gândindu-se: ,,Uită-te în buletin !“ . Nu mai merge așa,Read more…
Daria Dascălu: Vârsta 2/3 – Timp regăsit
Savurez mireasma de iasomie. Într-o clipă îmi aduce în minte plăcerea înghețatelor de altă dată. Cerneala are miros de studiu, iar aroma de cafea este totuna cu reuniunile de familie. Păcat că membrii lor s-au luat cu viața și auRead more…
Mike Klein: PROBLEME AMERICANE
Problemele americii sunt multe, ziarele noastre publică în general senzaţionalismul legat de Statele Unite, dar nu prea îi interesează de restul lumii. Afganistanul, Siria, Irakul sunt mereu pe prima pagină pentru că afectează interesele vitale ale Statelor Unite, altfel nuRead more…
Mike Klein: PROBLEME AMERICANE
Problemele americii sunt multe, ziarele noastre publică în general senzaţionalismul legat de Statele Unite, dar nu prea îi interesează de restul lumii. Afganistanul, Siria, Irakul sunt mereu pe prima pagină pentru că afectează interesele vitale ale Statelor Unite, altfel nuRead more…
Daria Dascălu: LEAC pentru INIMI SENSIBILE
De la o vreme, trebuie să fii atent cu toate: mâncarea, băutura, efortul… Să faci mişcare, dar să nu sari peste cal ! Vine însă şi câte o zi festivă. Un cuplu se aşează pe terasă la un prânz vesel.Read more…
Daria Dascălu: VINO la o CAFEA BUNĂ
De unde vine cafeaua? De la Coffea arabica. Tuturor le place savoarea amăruie, vorba ceea : “O licoare dulce-amară / Cine-o bea nu vrea să moară.’’. O zi însorită de toamnă. E printre ultimele dimineţi pe care le petrecem peRead more…
Daria Dascălu: VINO la o CAFEA BUNĂ
De unde vine cafeaua? De la Coffea arabica. Tuturor le place savoarea amăruie, vorba ceea : “O licoare dulce-amară / Cine-o bea nu vrea să moară.’’. O zi însorită de toamnă. E printre ultimele dimineţi pe care le petrecem peRead more…
Daria Dascălu: CEAI sau CE AI ?
M-am împrietenit cu toată lumea din împrejurimi. Bucătăria mea atrage ca un magnet, aşa că m-am hotărât să fac sediul noului nostru club ,,Ceai şi lectură’’. Acum pregătesc fiertura de măceşe vitaminizantă, numai bună pentru toamnă şi infuzia de roiniţă,Read more…
Daria Dascălu: APĂ CHIOARĂ
Ce copil frumos şi deştept ! Din păcate are şi defecte… Aţi văzut voi copil, copil cuminte ?! Tocmai la o reuniune de familie, nemulţumit că nu i se dădea atenţie şi supliment la desert, odorul a bătut din picior,Read more…
Daria Dascălu: MARTINI, BELLINI, MIMOSAS
Nepoatele mele merituoase, studente şi totodată angajate part time, m-au anunţat că doresc să-şi petreacă noaptea la mine. Azi e sâmbătă, iar ele vor merge la o petrecere organizată de anii lor de studiu, la un club din centru. AceastaRead more…
PISICA HOINARĂ
Gospodinele preferă pisici albe, cu pete galbene şi negre, despre care se spune că ar fi agere la prins şoareci. Aşa o fi. Pisica noastră, cea care ne-a adoptat pe noi, are cu predominanţă culoarea neagră, cu botişorul, ochiul şiRead more…
Un safari în șifonier
Soția mea și cu mine avem călătoriile în sânge. Dacă nu ne mișcăm de acasă mai multă vreme, suferim amândoi in tăcere. Am vrea să evadăm spre tărâmuri îndepărtate, însă nu putem. Cu vocea înecată în lacrimi vorbim despre plaja fierbinte, străjuită de palmieri, excursiile pe potecile de munte şi de minunatele benzinării de pe autostrăzi, cu tăvile de la autoservire și automatele în care pui o monedă pentru a folosi toaleta. Câteodată stăm împietriți şi privim în gol, în spațiul infinit care se întinde dincolo de tapetele de pe pereți. Cu timpul, la melancolie se adaugă și primele semne de suferință fizică: tensiunea arterială o ia razna, ici-colo furnicături, înțepături, mâncărime, dar mai ales atacuri de somnambulism, în care visăm să fim purtați de valurile mării la reflux, în lumina apusului de soare. Și iată că de la călătoria noastră în Dubai s-a scurs deja mai mult decât o lună întreagă și simțim din nou dorul de ducă, de tărâmuri exotice, de limbi şi culturi străine, chiar și de boli infecțioase rare, pe care însă nu am dori să le încercăm pe propria piele, ci să savurăm în siguranță excursiile aventuroase până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. De atâta stat acasă, impulsurile subconștiente care ne apasă încep să ia forme grotești.Read more…
Crocodilul la magazinul de delicatese. O fabulă în proză
La drept vorbind, Vlad Decebal Popescu (cunoscut ca Vlăduț), un aligator în vârstă de cinci ani de la Grădina Zoologică Băneasa, nu avea niciun motiv să evadeze. Dimpotrivă, era foarte îndrăgit atât printre colegii săi reptile, cât și printre colocatarele înaripate originare din America de Nord. Printre rezidenții grădinii el se remarca prin curiozitatea lui mult mai mare ca a oricărui crocodil bine crescut. Interesul tânărului Vlăduț față de lumea de afară s-a trezit într-o după-amiază de joi, când a prins câteva fragmente din conversația maimuțelor, vecinele sale, la o partidă de poker. Se discuta despre fluctuațiile cursului materiilor prime listate la bursă și despre oportunitățile de investiții în acest domeniu. Până acum, pe Vlăduț îl duruse în cot de tot ceea ce se întâmpla în lumea din afara habitatului său. Și de ce nu? În cei cinci ani ai săi nu făcuse decât înot, plajă, relaxare și la ora mesei, la ora 13:45 fix, deschidea larg gura ca să prindă micii cu muștar aruncați de Gică Forțescu, îngrijitorul său. Gândindu-se că discuțiile pe teme economice i-ar putea prinde, Vlăduț și-a continuat cercetările preluând informații utile și din convorbiri cu antilopele africane de peste drum.Read more…
DESPRE MOFTURI
O familie clasică, formată din mama, tata şi copilul, lua micul dejun într-o dimineaţă de duminică. Toţi erau obosiţi după o saptămână grea, aşa încât obiceiurle proaste au ieşit la iveală. „Ceaiul e rece”, a spus tata. Soţia vărsă conţinutulRead more…