E cinci dimineaţa. Doamna doctor s-a trezit. Ar fi exagerat să spunem că lucrează, dar gândul ei e deja la locul de muncă. Programul e de la opt, dar astăzi doreşte să ajungă mult mai devreme din cauza zvonurilor despreRead more…
Daria Dascălu: DENTARĂ
Pacientul stă ca pe ghimpi în sala de aşteptare a cabinetului stomatologic. Acum îi zice ,,Medicină dentară’’, aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Pereţii sunt îmbrăcaţi în aceleaşi anunţuri optimiste, despre dinţi frumoşi şi sănătoşi, cum nu vor mai avea decâtRead more…
Daria Dascălu: AM DESCHIS DUGHEANA DENTARĂ
Tocmai am sosit din State. E criză, dar toată lumea are cultul îmbogățirii. M-am molipsit și eu. Nu mă mai mulțumește micul magazin de alimente pe care l-am avut până acum. În California unde am fost, dentiștii care conduc laboratoareleRead more…
Daria Dascălu: CÂNTECUL VÂRSTELOR – PAMPERS
S-a întâmplat un fericit eveniment: doi tineri s-au dus într-o zi la maternitate şi după un timp s-au întors trei. Puţin înaintea marii zile, întreaga familie de la părinţi la bunici, până la verii de gradul III, a fost cuprinsăRead more…
Doina Gecse-Borgovan: 8 MARTIE
În vremurile copilăriei mele, nu aveai nevoie de calendar ca să ştii că e 8 Martie. Toate doamnele îşi lepădau căciulile din blană de vulpe polară, pe care cred că le purtau şi în somn (deh, nu prea se dadea căldură nici acasă şi nici la serviciu) şi mergeau încolonate la coafor. Le vedeai ieşind de acolo după câteva ore cu urechile înroşite de atâta stat sub cască, cu un permanent mărunt, unghiile date cu lac şi sprâncenele pensate şi vopsite. Toate arcuite a mirare. Argumentul “măcar de 8 martie” m-a scos întotdeauna din sărite. De ce? în restul timpului e OK să arăţi ca Muma Pădurii, să nu te îngrijeşti, să nu-ţi pese?Read more…
Daria Dascălu: VÂRSTA2/3 – UITARE
Ce zi infernală ! Mi-am amintit cu jumătate de oră înaintea închiderii că trebuie să-mi plătesc impozitul neapărat, apoi când stăteam la rând, am primit un telefon plin de venin de la forul competent că am omis să aduc laRead more…
Daria Dascălu: VÂRSTA 2/3 – Oh, TRUP OFILIT!
M-a apucat de câteva zile, o lehamite. De fiecare dată când urc în fugă o scară de 2-2-3 etaje, răsuflu greu… iar dacă fac prostia să mă plâng cuiva, râde gândindu-se: ,,Uită-te în buletin !“ . Nu mai merge așa,Read more…
Daria Dascălu: Vârsta 2/3 – Timp regăsit
Savurez mireasma de iasomie. Într-o clipă îmi aduce în minte plăcerea înghețatelor de altă dată. Cerneala are miros de studiu, iar aroma de cafea este totuna cu reuniunile de familie. Păcat că membrii lor s-au luat cu viața și auRead more…
Mike Klein: PROBLEME AMERICANE
Problemele americii sunt multe, ziarele noastre publică în general senzaţionalismul legat de Statele Unite, dar nu prea îi interesează de restul lumii. Afganistanul, Siria, Irakul sunt mereu pe prima pagină pentru că afectează interesele vitale ale Statelor Unite, altfel nuRead more…
Mike Klein: PROBLEME AMERICANE
Problemele americii sunt multe, ziarele noastre publică în general senzaţionalismul legat de Statele Unite, dar nu prea îi interesează de restul lumii. Afganistanul, Siria, Irakul sunt mereu pe prima pagină pentru că afectează interesele vitale ale Statelor Unite, altfel nuRead more…
Daria Dascălu: LEAC pentru INIMI SENSIBILE
De la o vreme, trebuie să fii atent cu toate: mâncarea, băutura, efortul… Să faci mişcare, dar să nu sari peste cal ! Vine însă şi câte o zi festivă. Un cuplu se aşează pe terasă la un prânz vesel.Read more…
Daria Dascălu: VINO la o CAFEA BUNĂ
De unde vine cafeaua? De la Coffea arabica. Tuturor le place savoarea amăruie, vorba ceea : “O licoare dulce-amară / Cine-o bea nu vrea să moară.’’. O zi însorită de toamnă. E printre ultimele dimineţi pe care le petrecem peRead more…
Daria Dascălu: VINO la o CAFEA BUNĂ
De unde vine cafeaua? De la Coffea arabica. Tuturor le place savoarea amăruie, vorba ceea : “O licoare dulce-amară / Cine-o bea nu vrea să moară.’’. O zi însorită de toamnă. E printre ultimele dimineţi pe care le petrecem peRead more…
Daria Dascălu: CEAI sau CE AI ?
M-am împrietenit cu toată lumea din împrejurimi. Bucătăria mea atrage ca un magnet, aşa că m-am hotărât să fac sediul noului nostru club ,,Ceai şi lectură’’. Acum pregătesc fiertura de măceşe vitaminizantă, numai bună pentru toamnă şi infuzia de roiniţă,Read more…
Daria Dascălu: APĂ CHIOARĂ
Ce copil frumos şi deştept ! Din păcate are şi defecte… Aţi văzut voi copil, copil cuminte ?! Tocmai la o reuniune de familie, nemulţumit că nu i se dădea atenţie şi supliment la desert, odorul a bătut din picior,Read more…
Daria Dascălu: MARTINI, BELLINI, MIMOSAS
Nepoatele mele merituoase, studente şi totodată angajate part time, m-au anunţat că doresc să-şi petreacă noaptea la mine. Azi e sâmbătă, iar ele vor merge la o petrecere organizată de anii lor de studiu, la un club din centru. AceastaRead more…
Serendipyty
Despre Serendipyty…Hans Selye, autorul faimoasei carti „De la vis la descoperire” (carte care a schimbat viața multor studenți la medicină), îi spunea ,,vedere periferică”. Horace Walpole (unul dintre primii promotori ai romanului „noir” ) a inventat în această privință, cuvântul „serendipitate”, plecând de la un basm ceylonez, cu titlul „Cei trei prinți din Serendip”Read more…
Ultimul tangou la Kabul
Acesta este genul de poveste din care sunt confecționate legendele. E povestea ultimilor doi evrei din Kabul. Locuiau în aceeași clădire, în interiorul aceleiași sinagogi, dar îi despărțeau șapte oceane de ură. Față de ei, Andreea Marin și Mihaela Rădulescu ar fi părut prietene la cataramă, Lenin și Troțki frați de cruce, Tom și Jerry ar fi putut fi dați ca exemplu al iubirii aproapelui. Zebulon Simantov era comerciant de alcool și negustor de covoare. Se născuse în provincia Herat din vestul Afganistanului, de unde ajunsese în tinerețe la Kabul. Se și însurase odată, la finele secolului trecut. Nevasta, originară din Turkmenistan, a emigrat în urma cu două decenii în Israel. Simantov a refuzat să o urmeze. “Mai bine sub taliban decât sub muiere”, crede Simantov, care în niciun caz nu e un feminist. A refuzat să-i dea și divorțul, așa încât femeia, care e singură de peste 20 de ani, nu are nici dreptul să se recăsătorească.Read more…
Doctor Moscovici din Beer Șeva
Dr. Moscovici, medic chirurg la un cunoscut spital din capitală, ne povestește impresiile sale de nou sosit în țară nou imigrant. Am fost cazat în centrul țării, dar, neavând relații, am fost nevoit să-mi fac stagiul de specializare ca medic la Beer Șeva. Am închiriat de la firma Amigur un apartament de două camere, într-o clădire veche, construită imediat după întemeierea statului, și aflat într-un stadiu avansat de uzură. În clădire mai trăiau doar bătrâni nevoiași, care nu-și puteau permite apartamente proprii; unii dintre ei erau supraviețuitori ai Holocaustului. Singurii locatari mai tineri eram eu și două surori medicale, Malca și Lea, bucovinence, care își făceau și ele stagiul la spital pentru obținerea permisului de practică medicală. Ele locuiau la altă scară. Spre distracția mea erau gemene, semănau ca două picături de apă și întrucât își schimbau între ele și garderoba, aproape nimeni nu reușea să le deosebească decât la spital, unde purtau ecuson. Fiecare palier avea două apartamente și cum pereții erau foarte subțiri, „transparenți”, atunci când era liniște auzeam clar discuțiile vecinilor mei, familia X, originari dintr-un frumos oraș moldav.Read more…
În afara scenariului
Așa, ca pentru descrețirea frunții, vă redau câteva întâmplări ale scenei, la care am fost martor și care sigur nu figurau în scenariu. Dintre ele, una era să se sfârșească tragic. Iată-le:
Opera Română, 1940, sala Regina Maria din fosta Piață a Senatului. (Piața își primise numele după fundația pe care înainte de Primul Război Mondial urma să se ridice clădirea Senatului României, dar nu s-a mai ridicat. Pe acea fundație s-a construit un bloc de 17 etaje, cunoscut ca blocul Gioconda, după numele grădinii de vară unde se dădeau filme bunicele. În imediata vecinătate a blocului Gioconda exista o clădire, folosită mai întâi ca sală de sport, apoi ca sediu al Operei Române.)
Se cânta „Liliacul”, scena balului. Golind sticla de șampanie, Prințul Orlowski o aruncă peste umăr, spre valetul care conform scenariului urma să o prindă – știam asta de la părinții mei care mai văzuseră spectacolul. Dar, de data asta bietul om nu reușește, sticla cade pe pardoseală și se face țăndări Read more…