E cinci dimineaţa. Doamna doctor s-a trezit. Ar fi exagerat să spunem că lucrează, dar gândul ei e deja la locul de muncă. Programul e de la opt, dar astăzi doreşte să ajungă mult mai devreme din cauza zvonurilor despreRead more…
Daria Dascălu: DENTARĂ
Pacientul stă ca pe ghimpi în sala de aşteptare a cabinetului stomatologic. Acum îi zice ,,Medicină dentară’’, aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Pereţii sunt îmbrăcaţi în aceleaşi anunţuri optimiste, despre dinţi frumoşi şi sănătoşi, cum nu vor mai avea decâtRead more…
Daria Dascălu: AM DESCHIS DUGHEANA DENTARĂ
Tocmai am sosit din State. E criză, dar toată lumea are cultul îmbogățirii. M-am molipsit și eu. Nu mă mai mulțumește micul magazin de alimente pe care l-am avut până acum. În California unde am fost, dentiștii care conduc laboratoareleRead more…
Daria Dascălu: CÂNTECUL VÂRSTELOR – PAMPERS
S-a întâmplat un fericit eveniment: doi tineri s-au dus într-o zi la maternitate şi după un timp s-au întors trei. Puţin înaintea marii zile, întreaga familie de la părinţi la bunici, până la verii de gradul III, a fost cuprinsăRead more…
Doina Gecse-Borgovan: 8 MARTIE
În vremurile copilăriei mele, nu aveai nevoie de calendar ca să ştii că e 8 Martie. Toate doamnele îşi lepădau căciulile din blană de vulpe polară, pe care cred că le purtau şi în somn (deh, nu prea se dadea căldură nici acasă şi nici la serviciu) şi mergeau încolonate la coafor. Le vedeai ieşind de acolo după câteva ore cu urechile înroşite de atâta stat sub cască, cu un permanent mărunt, unghiile date cu lac şi sprâncenele pensate şi vopsite. Toate arcuite a mirare. Argumentul “măcar de 8 martie” m-a scos întotdeauna din sărite. De ce? în restul timpului e OK să arăţi ca Muma Pădurii, să nu te îngrijeşti, să nu-ţi pese?Read more…
Daria Dascălu: VÂRSTA2/3 – UITARE
Ce zi infernală ! Mi-am amintit cu jumătate de oră înaintea închiderii că trebuie să-mi plătesc impozitul neapărat, apoi când stăteam la rând, am primit un telefon plin de venin de la forul competent că am omis să aduc laRead more…
Daria Dascălu: VÂRSTA 2/3 – Oh, TRUP OFILIT!
M-a apucat de câteva zile, o lehamite. De fiecare dată când urc în fugă o scară de 2-2-3 etaje, răsuflu greu… iar dacă fac prostia să mă plâng cuiva, râde gândindu-se: ,,Uită-te în buletin !“ . Nu mai merge așa,Read more…
Daria Dascălu: Vârsta 2/3 – Timp regăsit
Savurez mireasma de iasomie. Într-o clipă îmi aduce în minte plăcerea înghețatelor de altă dată. Cerneala are miros de studiu, iar aroma de cafea este totuna cu reuniunile de familie. Păcat că membrii lor s-au luat cu viața și auRead more…
Mike Klein: PROBLEME AMERICANE
Problemele americii sunt multe, ziarele noastre publică în general senzaţionalismul legat de Statele Unite, dar nu prea îi interesează de restul lumii. Afganistanul, Siria, Irakul sunt mereu pe prima pagină pentru că afectează interesele vitale ale Statelor Unite, altfel nuRead more…
Mike Klein: PROBLEME AMERICANE
Problemele americii sunt multe, ziarele noastre publică în general senzaţionalismul legat de Statele Unite, dar nu prea îi interesează de restul lumii. Afganistanul, Siria, Irakul sunt mereu pe prima pagină pentru că afectează interesele vitale ale Statelor Unite, altfel nuRead more…
Daria Dascălu: LEAC pentru INIMI SENSIBILE
De la o vreme, trebuie să fii atent cu toate: mâncarea, băutura, efortul… Să faci mişcare, dar să nu sari peste cal ! Vine însă şi câte o zi festivă. Un cuplu se aşează pe terasă la un prânz vesel.Read more…
Daria Dascălu: VINO la o CAFEA BUNĂ
De unde vine cafeaua? De la Coffea arabica. Tuturor le place savoarea amăruie, vorba ceea : “O licoare dulce-amară / Cine-o bea nu vrea să moară.’’. O zi însorită de toamnă. E printre ultimele dimineţi pe care le petrecem peRead more…
Daria Dascălu: VINO la o CAFEA BUNĂ
De unde vine cafeaua? De la Coffea arabica. Tuturor le place savoarea amăruie, vorba ceea : “O licoare dulce-amară / Cine-o bea nu vrea să moară.’’. O zi însorită de toamnă. E printre ultimele dimineţi pe care le petrecem peRead more…
Daria Dascălu: CEAI sau CE AI ?
M-am împrietenit cu toată lumea din împrejurimi. Bucătăria mea atrage ca un magnet, aşa că m-am hotărât să fac sediul noului nostru club ,,Ceai şi lectură’’. Acum pregătesc fiertura de măceşe vitaminizantă, numai bună pentru toamnă şi infuzia de roiniţă,Read more…
Daria Dascălu: APĂ CHIOARĂ
Ce copil frumos şi deştept ! Din păcate are şi defecte… Aţi văzut voi copil, copil cuminte ?! Tocmai la o reuniune de familie, nemulţumit că nu i se dădea atenţie şi supliment la desert, odorul a bătut din picior,Read more…
Daria Dascălu: MARTINI, BELLINI, MIMOSAS
Nepoatele mele merituoase, studente şi totodată angajate part time, m-au anunţat că doresc să-şi petreacă noaptea la mine. Azi e sâmbătă, iar ele vor merge la o petrecere organizată de anii lor de studiu, la un club din centru. AceastaRead more…
Douăsprezece scaune… în variantă personală
Generației mele și poate și celei de după mine, care și-au petrecut o mare parte a vieții în regimul comunist, acest titlu îi este cunoscut. Romanul, căci este titlul unui roman, scris de doi scriitori ruși din Odessa, Ilf și Petrov (Evgheni Petrovici Kataev și Ilia Ilf), a apărut în 1928 și este o satiră la adresa vieții sovietice din acea perioadă, respectiv a NEP-ului – Noua Politică Economică. NEP a fost introdusă la câțiva ani după revoluția din 1917, când liderii sovietici de atunci și-au dat seama că populația moare de foame, că lipseau cele mai elementare bunuri și că nemulțumirea creștea. Atunci s-a luat măsura de a permite micilor meseriași, artizani, micilor întreprinzători să-și deschidă afaceri. Drept care multă lume a încercat să se îmbogățească și au apărut tot felul de escroci. Este perioada în care se petrece acțiunea cărții. Cele 12 scaune. făcuseră parte din mobila unei sufragerii, confiscate de comuniști. Fosta proprietăreasă, pe patul de moarte, mărturisește preotului și fiului său vitreg că într-unul din ele ascunsese niște bijuterii, dar nu știa în care. Oricum, scaunele nu-i mai aparțineau. Romanul descrie avatarurile eroului, care se asociază cu Ostap Bender, devenit tipul escrocului din perioada NEP-ului. Până la urmă scaunul în cauză este găsit – era tocmai cel de-al 12-lea, dar fără bijuterii, care fuseseră descoperite anterior și predate statului, care a construit din banii proveniți prin valorificarea lor un cartier de locuințe. De ce am relatat la început această poveste? Deoarece, la un moment dat, am trecut și eu printr-un episod aproximativ asemănător și nu puteam să nu fac comparația. Read more…
Gideon Peer: Musafiri
Mi-au sosit neamuri din America. Pe o săptămână încheiată. Rude-n sus, rude-n jos, oricum le împart sau le înmulțesc, tot e prea mult! Care o fi pricina? De ce or fi venit tocmai aici? Şi tocmai la mine? aripioară de pui. La două persoane. Nicio reacție, țin morțiș să rămână. Și au bani, gârlă. Îi țin în bidonul cu untură din cămară. Pentru ei hotelul ar fi un mizilic. elocvent. Dar ei rămân apatici. Nu pricep: cu ce se aleg dacă rămân la mine?Read more…
AFORISMUL „AURITA CALE DE MIJLOC”
Aforismul „Aurita cale de mijloc” (Aurea mediocritas) aparţine lui Horaţiu (Cuintus Horatius Flaccus, 65-8 d. Ch.) şi apare în Odele sale. Dictonul constituie îndemnul poetului spre modestie şi cumpătare, întrucât el însuşi, în concepţia filozofică şi planul principiilor sale despreRead more…
Despre pericolele carantinei la domiciliu
S-a explicat pe larg cât de important este să te izolezi pe timp de pandemie, pe cât posibil să nu ieși din casă și să stai cât mai multă vreme inert pe canapea. Eu însumi am propovăduit neobosit această practică și am recomandat tuturor auto-izolarea de lungă durată. Acum apar însă primele semne că restricțiile ar trebui din nou relaxate. Este posibil că numărului infecțiilor va crește din nou, dar eu abia aștept să mă bucur de mai multă libertate. Există însă un motiv și mai important de a ieși din izolare: riscul foarte grav și din păcate ignorat până acum al deceselor legate de carantină. Dacă ar fi să dăm crezare statisticilor, propria locuință este unde se întâmplă aproape cele mai multe decese – exceptând bineînțeles spitale, cămine de bătrâni sau șantiere rutiere prost iluminate etc. În ţările dezvoltate numărul fatalităţilor care se înregistrează în propriii patru pereţi este de ordinul zecilor de mii pe an. Mi se pare de neînțeles că acest fapt nu a fost luat în considerare atunci când s-a hotărât lock-down. Read more…