„ÎMI IESE GENOCIDUL pe NAS!”

Am reprodus între ghilimele replica unei colege de breaslă care dorea să relateze despre comunitatea armeană din Cluj şi îi sugerasem să participe, în 24 aprilie, la comemorarea Genocidului Armean. „Am tot făcut genocidul, de-mi iese pe nas!” mi-a spus cu o sinceritate şocantă. Am rămas fără grai. Nici nu am fost în stare să reacţionez pe loc faţă de afirmaţia ei sau a cuvintelor rostite de „gura care vorbise fără ea”, dar zile de-a rândul m-au bântuit şi am tot încercat să găsesc cauzele acestei stări de lehamite creată de evocarea unei tragedii de proporţii, cu peste un milion de victime. Bărbaţi spânzuraţi şi măcelăriţi, bătrâni, femei şi copii deportaţi în marşuri lungi şi epuizante către deşerturile Siriei şi Mesopotamiei, lăsaţi pradă foamei, setei, intemperiilor şi atacurilor nimicitoare ale cetelor de kurzi…Am întors pe o parte şi pe alta vorbele colegei de breaslă,Read more…