O anchetă efectuată recent de firma Investigo, specializată in studii de acest gen, relevă că numai aproximativ un milion dintre cei opt milioane de suedezi merg la biserică pentru a aprinde o lumânare sau pentru a spune o rugăciune, ceeaRead more…
Mike Klein: Opera “PASAGERUL” – DRAMĂ despre AUSCHWITZ, REDESCOPERITĂ după 40 de ANI.
Săptămâna trecută ne-am dus la New York, special pentru a vedea opera “Pasagerul”, a cărui premieră prezentată la festivalul Bergenz în 2010, a fost pusă în scenă de regizorul David Pountney. Opera compusă şi terminată în 1968 de compozitorul sovieticRead more…
Andrea Ghiţă: MIRJAM
Cred că fiecare cadou poartă în el amprenta dăruitorului, iar dacă e un obiect vechi, o moştenire de familie, amprentele stratificate îi conferă o încărcătură specială. Şi mai cred că momentul şi locul în care este oferit nu sunt întâmplătoare. Cartea de rugăciuni pe care o iau cu mine la marile sărbători, precum cele de toamnă, stă dovadă că fiecare dar are tâlcul lui. După cum atestă prima pagină, Miriam (Mirjám – în maghiară) este o culegere de rugăciuni pentru femeile israelite, scrisă de Dr. Arnold Kiss (1869 – 1940), mare rabin al sinagogii neologe de pe strada Leo Frenkel din Budapesta. Cărticica de rugăciuni modestă, cu coperte cartonate negre, introdusă într-o teacă de carton tot neagră, am primit-o în dar acum nouăspretece de ani…Read more…
Andrea Ghiţă: MIRIAM
Cred că fiecare cadou poartă în el amprenta dăruitorului, iar dacă e un obiect vechi, o moştenire de familie, amprentele stratificate îi conferă o încărcătură specială. Şi mai cred că momentul şi locul în care este oferit nu sunt întâmplătoare. Cartea de rugăciuni pe care o iau cu mine la marile sărbători, precum cele de toamnă, stă dovadă că fiecare dar are tâlcul lui. După cum atestă prima pagină, Miriam (Mirjám – în maghiară) este o culegere de rugăciuni pentru femeile israelite, scrisă de Dr. Arnold Kiss (1869 – 1940), mare rabin al sinagogii neologe de pe strada Leo Frenkel din Budapesta. Cărticica de rugăciuni modestă, cu coperte cartonate negre, introdusă într-o teacă de carton tot neagră, am primit-o în dar acum nouăspretece de ani…Read more…
Eva Galambos: PREMIUL ŞAFRAN pentru un VOLUM DEDICAT PROFESORULUI CAROL IANCU.
La începutul acestei săptămâni, odată cu reinaugurarea Bibliotecii Templului Coral din Bucureşti, aflat spre finalizarea renovării, au fost acordate medaliile şi premiile Şafran pe 2014. Printre laureaţi, alături de profesorul universitar şi marele cabalist dr. Moşe Idel, specializat în misticaRead more…
Eva Galambos: PREMIUL ŞAFRAN pentru un VOLUM DEDICAT PROFESORULUI CAROL IANCU.
La începutul acestei săptămâni, odată cu reinaugurarea Bibliotecii Templului Coral din Bucureşti, aflat spre finalizarea renovării, au fost acordate medaliile şi premiile Şafran pe 2014. Printre laureaţi, alături de profesorul universitar şi marele cabalist dr. Moşe Idel, specializat în misticaRead more…
Lucian Herşcovici: ”SUCOT”, ”ȘMINI AȚERET” şi PLOAIA ÎN IUDAISM
Care este poziția ploii în iudaism? Ea este considerată un element de importanță deosebită în viața omului. Explicații le găsim in Biblia Ebraică (TaNaCH), cât și în Talmud. Importanța acordată ploii se datorește rolului apei în udarea pământului. Dacă pământulRead more…
Lucian Herşcovici: ”SUCOT”, ”ȘMINI AȚERET” şi PLOAIA ÎN IUDAISM
Care este poziția ploii în iudaism? Ea este considerată un element de importanță deosebită în viața omului. Explicații le găsim in Biblia Ebraică (TaNaCH), cât și în Talmud. Importanța acordată ploii se datorește rolului apei în udarea pământului. Dacă pământulRead more…
Lucian Zeev Herşcovici: MINUNEA DE HANUCA
Hanuca este o sărbătoare specială. Ea nu este menționată în Tora. La fel ca și Purim. Binecuvântările speciale recitate în aceste două sărbători, sunt asemănătoare ca formă, deși diferite în conținut. Dacă de Purim mențiunea se referă la salvarea fizicăRead more…
Lucian Zeev Herşcovici: KIDUȘ (SFINȚIRE)
”Kiduș” (=sfințire, sau sanctificare) este o binecuvântare recitată în serile de ajun de Șabat (respectiv vineri seara) și în ajun de sărbători. Unii evrei recită această rugăciune numai înaintea mesei de seară, la care urmează să fie consumată pâine. AlțiiRead more…
Lucian-Zeev Herşcovici : PURIM
Zilei de Purim i-au fost date interpretări diferite, în fiecare generație, în funcție de evenimentele care se petreceau atunci. Cartea Esterei (=”Meghilat Esther”) povestește evenimentul așa cum s-a petrecut în regatul persan, acum circa 2500 de ani. Personajele istorice suntRead more…
Botoșani de azi și…. de altădată
Luna Martie s-a încheiat cu un Bereshit (al 12-lea) care s-a organizat de data aceasta la Botoșani, un oraș cândva emblematic pentru evreimea din România, fiind locuit până în anul 1940 de 32000 de oameni din care 17000 erau evreiRead more…
Omul şi pomul
Care este asemănarea dintre om și pom în iudaism? Răspunsul îl aflăm din câteva versete biblice, din Mișna și din Zohar, precum și din interpretarea lor în unele poezii sinagogale, în literatura cabalistică și în literatura hasidică. Este un aspect care deține o importanță specială în cadrul cinei de TU BiȘvat (=15 Șvat), anul nou al pomilor. Relativ recent – în anul 2006 – acest aspect a fost studiat și prezentat de rabinul, care este și profesor universitar, Hillel Henri Bakis, în volumul în limba franceză (cu porțiuni în limba ebraică) Ketamar yifrach: Etudes et Haggadah pour Tou BiChevat, coutume sepharade (=Să înflorești ca un palmier: studii și Hagada pentru 15 Șvat, după obiceiul sefard). Read more…
Cea mai veche comunitate evreiască
”Nimic nu e trecut, până nu e trecut” zicea un înțelept necunoscut și eu am luat-o de bună, gândindu-mă la promisiunea făcută acum o lună în Israel. Am promis redactoarei șefe să povestesc prietenilor care citesc revista ”Baabel” despre călătoria mea la Pekiin, o localitate din nordul Galileei, unde se află cea mai veche comunitate evreiască din lume (cel puțin așa spune tradiția locală), care există de pe vremea celui de al Doilea Templu (ridicat în anul 530 î.Cr.). Cu alte cuvinte o comunitate cu o viață și o activitate neîntreruptă de 2548 de ani. Ce să zicem la asta noi, care care aniversăm cu mândrie 200 sau 300 de ani de existență a comunităților noastre de pe meleagurile României Mari, care nici ea nu are mai mult de un secol.
Ca să păstrez rigoarea povestirii trebuie să precizez că cifra ”exactă” de 2548 de ani este un fel de ”licență poetică”. Legenda spune că primii evrei s-au așezat aici în perioada celui de al Doilea Templu, adică între anii 515 î.Cr. când a fost consacrat (Hanukat Habait) și 70 d.Cr. când a fost dărâmat de romani. Deci nu se știe cu exactitate când anume în decursul celor șase secole și-au început viața comunitară evreii din Pekiin. Cu certitudine se știe doar că evreii au părăsit localitatea în perioada ”răscoalei arabe” (1936 – 1939) îndreptate împotriva Autorității Britanice care primise mandatul Ligii Națiunilor pentru a sprijini întemeierea unui Cămin Național al poporului evreu.Read more…
Epidemii, pandemii și alte urgii în Vechiul Testament
În Vechiul Testament apar câteva urgii care pot fi interpretate ca epidemii, chiar dacă ele nu sunt definite ca atare. Toate au o explicație unică: poporul, sau o pare a lui, a păcătuit, iar molima este o pedeapsă divină, care încetează atunci când păcatul este ispășit, apelând la Dumnezeu prin post, restricții, rugăciune sau alte ritualuri. Prima urgie de care ne vom ocupa s-a petrecut în pustiu, după ieșirea din Egipt. Pe parcursul celor 40 de ani de peregrinări au avut loc câteva revolte contra conducerii lui Moise și a lui Aaron. Una dintre ele, poate cea mai amenințătoare, a fost inițiată de un văr al celor doi, Core (Korah). Acesta, fiind din tribul Levi, la fel cu cei doi veri, a pretins că este egalul lor și i se cuvine, lui și fiilor lui, să slujească la fel ca preoții (Cohen). 250 de bărbați, căpeteniile triburilor, i s-au alăturat. Moise le-a spus să ia aprindă tămâia din cădelnițe. Ei însă au pus tămâia pe altar, o acțiune sacră permisă numai marelui preot. Ca pedeapsă, pământul s-a despicat și i-a înghițit pe Korah și pe ceata lui. A doua zi adunarea poporului i-a învinuit pe Moise și Aaron de uciderea rebelilor. Atunci a apărut norul deasupra cortului, semn că vine urgiaRead more…
Dincolo de curcubeu
Cântecul Somewhere Over the Rainbow (Dincolo de curcubeu), în interpretarea clasică a lui Judy Garland este probabil una din melodiile cele mai cunoscute ale secolului XX. Ea a fost scrisă pentru filmul-basm Vrăjitorul din Oz, apărut în anul 1939. Vreau să-i mulțumesc lui George Kun, care mi-a atras atenția că acest cântec ascunde mai mult decât s-ar părea. Atât compozitorul, cât și textierul au fost evrei. Compozitorul, Harold Arlen, era fiul unui cantor originar din Lituania. Iar textierul, Yip Harburg, a crescut la New York, într-o familie de evrei ortodocși, proaspăt veniți din Rusia și vorbitori de idiș. Citit cu atenție, textul cântecului pare să aibă implicații mult mai largi decât să ilustreze un film pentru copii. Cei doi, Arlen și Harburg aveau în comun memoria colectivă a pogromurilor suferite de înaintașii lor și fără îndoială că știau despre „norii grei” care îi amenințau pe evreii din Europa în anii consolidării nazismului. Citind versurile în acest context, nu mai este vorba de un basm, ci de supraviețuire. Din cuvintele lor răzbate dorul pentru o țară minunată, unde „necazurile să se topească ca bomboanele”, o țară care poate că nici nu se află atât de departe, e doar „dincolo de curcubeu”.Read more…
Shapira reabilitat?
Cititorii mei fideli vor ști despre cine e vorba, celorlalți le recomand să (re)citească articolul meu pe această temă. https://baabel.ro/2020/12/moses-wilhelm-shapira-savant-sau-sarlatan/ Disputa dacă manuscrisul găsit de Shapira este autentic sau nu, continuă până în ziua de astăzi și în articolul meu afirmam că ea va putea fi tranșată doar dacă manuscrisul va fi găsit și va fi datat cu carbon radioactiv. Numai că i s-a pierdut urma de peste o sută de ani, când ultimul lui posesor a murit fără moștenitori. Poate că va mai apărea cândva, din vreo colecție particulară, dar e posibil ca oameni neștiutori să-l fi aruncat demult la gunoi… După alte păreri ar fi pierit într-un incendiu. Au rămas doar câteva copii, părerile experților contemporani (anii 1880), precum și documente ale vremii. Mărturisesc că speram ca manuscrisul să fie autentic, și nu numai eu…Și iată că în martie 2021 a apărut o carte care încearcă să dovedească doar pe baza materialului existent că manuscrisul este autentic, că provine din perioada Primului Templu (înainte de 586 î.e.n.) și că este cea mai veche versiune cunoscută a Deuteronomului, (Sefer Dvarim), a cincea carte a Vechiului Testament. Este The Valediction of Moses – a Proto-Biblical Book, scris de Idan Dershowitz, profesor de Studiu și Exegeză a Bibliei Ebraice de la Universitatea din Potsdam, Germania.Read more…
Samaritenii
Iar mi s-a întipărit în minte un nume ciudat: Abdallah Cohen. Abdallah înseamnă „robul lui Allah”, iar Cohen denotă un urmaș al tagmei preoțești israelite din antichitate. Adică cum? E musulman sau evreu? Nici una, nici alta! E un tânăr simpatic, bine educat, de lângă Nablus (Sihem-ul biblic, în ebraică Șhem), în Cisiordania. Din păcate nu-l cunosc personal, dar am citit câteva interviuri pe care le-a acordat și am vizionat un reportaj, pentru că de la o vreme el a devenit purtătorul de cuvânt al comunității sale etnice și religioase – samaritenii. Mulți cititori se vor gândi la pilda bunului samaritean (Luca 10: 30-37). Este posibil că samaritenii de atunci mai există? Da, dar acest lucru este aproape un miracol – o comunitate veche de aproape 3000 de ani, ei au avut atât de mult de suferit de-a lungul istoriei, încât la începutul sec. XX erau pe cale de dispariție. Dar ei își păstrează cu înverșunare tradițiile și în ultima vreme comunitatea începe să se refacă, numărând în jur de 800 de suflete, dintre care o parte locuiesc în Cisiordania, lângă Nablus, și o parte în Israel, la Holon. Cine sunt de fapt samaritenii și de unde se trag? Depinde pe cine întrebi. Read more…
Yehuda Alkalai
Dacă ne gândim la începuturile sionismului, mișcarea care urmărea întoarcerea evreilor în țara strămoșească și întemeierea unui stat independent, ne gândim desigur la Theodor Herzl, la Primul Congres Sionist de la Basel (1897) și la primii imigranți evrei stabiliți în Palestina încă din anii 1880 care, cu mari sacrificii, au înființat primele colonii agricole. Dar acest mod de a privi lucrurile este foarte simplist, pentru că în Țara Sfântă trăiau evrei și înaintea anilor 1880, iar ideea de renaștere evreiască în Palestina a apărut cu peste o jumătate de secol înaintea lui Herzl. număr restrâns de evrei au rămas mai ales în așezările din Galileea, dar și la Hebron, Gaza etc. Romanii le-au interzis să calce în Ierusalim, dar începând cu perioada bizantină (438 e.n.) la Ierusalim a existat o prezență evreiască neîntreruptă timp de vreo 16 secole. De fapt se poate spune că prezența evreiască în Țara Sfântă nu a încetat niciodată. Iată doar unele repere: – În jurul anului 400 a fost încheiată redactarea primei versiuni a Talmudului, la Cezarea și Tiberias. – Sinagoga din Kfar Bar’am, Galileea, a fost în uz cel puțin până în secolul al VII-lea.Read more…
23 ianuarie – Ziua Internațională a Scrisului de Mână
Înaintea utilizării calculatoarelor electronice și înaintea inventării mașinilor de scris, oamenii scriau de mână, folosind o pană, un toc, sau un creion. Era perioada în care caligrafia era asociată cu gradul ridicat de instruire. De-a lungul veacurilor, indiferent dacă s-au numit scribi, caligrafi, furieri sau simpli copiști, persoanele care aveau sarcina de a transpune în scris diferitele informații au fost întotdeauna apreciate. Desigur, un plus de apreciere era destinat acelora cu o caligrafie artistică. Acestora le erau destinate scrierea unor importante acte de cancelarie, rapoarte, dări de seamă, scrisori oficiale, decrete, legi, etc. Să ne desfătăm privirile cu câteva iscălituri realizate în acei ani. Pe lângă ei își duceau viața ceilalți „scribi”, mai modești, cu o scriere obișnuită și nespectaculoasă. Aceștia întocmeau acte cu caracter intern, înregistrau corespondența, completau registrele contabile și, nefiind supuși rigorilor gramaticale stricte, își permiteau anumite libertăți. Foloseau prescurtări, aplicau corecturi și în provinciile unde se foloseau limbi sau alfabete diferite, scrierea lor le mai amesteca în mod inconștient. Situația nu era gravă. Toți cei din jur erau buni cunoscători ai acestor limbi și utilizatori ai diferitelor alfabete, așa că indiferent cine scria și cum scria, textul era lizibil și înțeles de toți.Read more…