Andrea Ghiţă: MIRIAM

Cred că fiecare cadou poartă în el amprenta dăruitorului, iar dacă e un obiect vechi, o moştenire de familie, amprentele stratificate îi conferă o încărcătură specială. Şi mai cred că momentul şi locul în care este oferit nu sunt întâmplătoare. Cartea de rugăciuni pe care o iau cu mine la marile sărbători, precum cele de toamnă, stă dovadă că fiecare dar are tâlcul lui. După cum atestă prima pagină, Miriam (Mirjám – în maghiară) este o culegere de rugăciuni pentru femeile israelite, scrisă de Dr. Arnold Kiss (1869 – 1940), mare rabin al sinagogii neologe de pe strada Leo Frenkel din Budapesta. Cărticica de rugăciuni modestă, cu coperte cartonate negre, introdusă într-o teacă de carton tot neagră, am primit-o în dar acum nouăspretece de ani…Read more…

DECALOGUL, RUT, REGELE DAVID

Sărbătoarea de Șavuot are câteva denumiri și câteva aspecte. Una dintre denumiri, Hag Matan Tora, indică unul dintre aceste aspecte: Ziua Predării Torei. Poporul a văzut (și a auzit) cele zece comandamente, care sunt citite de Șavuot în sinagogă. Tora în întregul ei a fost transmisă de Dumnezeu lui Moșe (=Moise). Actul în sine este numit Maamad Har Sinai… Read more…

Reinaugurarea sinagogii din Alba Iulia

Duminică, 26 noiembrie 2017, am trecut pragul sinagogii proaspăt tencuite într-o culoare diferită, mai caldă şi mai prietenoasă. Lume multă, larmă, agitaţie… Incinta vechii sinagogi era scăldată într-o lumină diferită. Am ridicat privirea către ferestrele boltite şi am întâlnit culorile vesele ale vitraliilor. sclipirea limpede a candelabrelor. Am remarcat luciul lemnăriei recondiţionate, noua pardoseală de piatră, pereţii proaspăt zugrăviţi. Eram într-o sinagogă înnoită, actualizată, care pierduse din sobrietate, dar câştigase un aer mai relaxat, mai jucăuş, aş îndrăzni să spun… Impresia era accentuată de prezenţa unui număr mare de tineri, de sunetele stridente ale instrumentelor muzicale şi de vocile oamenilor care se străduiau să le depăşească, pentru a se înţelege. Lumea era bine dispusă, dornică să schimbe impresii despre acest eveniment sărbătoresc.Read more…

Două linii paralele care (totuși) se întâlnesc (uneori).

Doctor tânăr în Buhușul anilor 30, părintele meu a devenit curând medicul curant al marelui rabin Friedman, cu care a întreținut timp de ani o relație unică în felul ei. El era medicul care,după ce consulta pacientul și rezolva (bine înțeles în măsura posibilităților de atunci) problemele medicale ale acestuia, se așeza la taifas cu rabinul cărturar și discuta subiecte având ca origine Vechiul Testament și Tanahul și scrierile lui Rambam. Medicul ateist (și erudit) și înțeleptul rabin găsiseră la acea vreme o platformă comună care le permitea să discute, uneori în contradictoriu, acele scrieri care stau până în ziua de azi la baza a ceea ce mie îmi place să denumesc iudaismul perenial. Această imagine, care s-a întruchipat în mintea mea datorită poveștilor tatei, s-a redeșteptat în memorie în momentul când bunul meu prieten beerșeevian Strul Moisa mi-a propus o întâlnire (pe scenă!) cu unul din cei mai cunoscuți teologi ai României de azi, părintele Prof. Ioan Chirilă, președintele Senatului Universității Babeș-Bolyai din Cluj. De la bun început această propunere mi s-a părut ca o foarte reușită glumă. De ce glumă?! Pentru că eu, evreul ateist, știam foarte puțin despre ce s-a scris în ebraică acum câteva milenii , iar distinsul teolog român e știut ca un recunoscut specialist în domeniul Vechiului Testament (ca să nu mai vorbim de Noul Testament, de care doar am auzit pe ici si colo)! El a petrecut un timp în Israel, citește curent în ebraică, a scris cărți despre Israel, iudaism și iudeo-creștinism, și chiar se exprimă în limba care de cincizeci de ani a devenit prima mea limbă.Read more…

Şir Ha-kavod – cântec de slavă

Printre poemele sinagogale unul e considerat de învățații Thorei ca fiind foarte sfânt. Este ”Șir ha-kavod” (= Cântecul de slavă), cunoscut și după primele două cuvinte ale primului vers, folosite ca titlu, ”Aniym Zemiroth” (=în traducere liberă: Doamne, îngăduie-mi să cânt imnuri de slavă). El este cântat în sinagogi după rugăciunea de ”Musaf” (=suplimentară”) în zilele de Șabat și sărbători. Cântecul exprimă dragostea profundă a omului față de Dumnezeu, putem spune Divinizarea lui Dumnezeu, slăvirea, admirarea și venerarea Lui. Melodia acestui cântec este foarte frumoasă, amintind un adevărat imn de slavă, cântat într-o gamă de înălțare, incluzând sunete de iubire, dragoste, admirație.Read more…

Hanuca : sărbătoarea și …. un cântec al sărbătorii

Ce reprezintă sărbătoarea de Hanuca în calendarul evreiesc (”mozaic”)? Mi-am pus această întrebare în repetate rânduri, încercând de fiecare dată să-mi dau un răspuns universitar sau un răspuns ”iudaic” și să evit reluarea argumentelor și contra-argumentelor auzite sau expuse anterior. M-am gândit la o sărbătoare care combină elementul istoric și elementul tradițional, precum și aspecte contemporane care i s-au adăugat în fiecare generație, inclusiv în generația de astăzi. M-am gândit și la aspectul liturgic, la rugăciunea specială de Hanuca, la tradiția aprinderii lumânărelelor, la un cântec de Hanuca păstrat dealungul generațiilor, la ideea luminii in iudaism comparativ cu aceeasi idee în alte culturi și religii.Read more…

Ner Zikaron

Mă numesc Agnes. La fel ca mulți alţi copii ai generaţiei supravieţuitorilor Holocaustului, am primit numele surorii mele care a pierit la Auschwitz. Și eu, ca și prietenii mei, am încercat să umplem golul lăsat de pierderea celor apropiaţi, străduindu-ne să învăţăm bine și să nu le facem probleme părinţilor, să fim ”copii buni”. Ȋn literatura de specialitate israeliană, acest fenomen de numește Ner Zikaron. Ȋn aceste zile când comemorăm Holocaustul, la fel ca în fiecare an, îmi amintesc de draga mea mamă, care ne-a povestit cum au fost smulși evreii din viaţa fericită, frumoasă și liniștită de dinainte de război și au fost trimiși cu cruzime în lagărele de concentrare naziste. După război mulţi dintre părinţi nu au vrut să le povestească copiilor despre grozăviile prin care au trecut.Read more…

Curentul neolog în iudaism

Religia mozaică, cu un trecut de mai mult de 3000 de ani, nu a fost niciodată o religie monolitică. Pe vremea lui Abraham domnea un iudaism patriarhal care se desfăşura în cadrul familiei şi al clanului. După ieşirea din Egipt, – de a avut loc sau nu, fapt sau legendă, evenimentul reprezintă o data marcantă, fiind considerat momentul naşterii poporului evreu – , iudaismul a cuprins o populație care respecta un set precis de valori, legi şi rituri, definind viața şi comportamentul de fiecare zi. Ar putea fi numit un iudaism folcloric, în sensul că era legat de credințele si obiceiurile unui popor.Read more…