Parisul revizitat

În articolul meu despre arhitectură https://baabel.ro/2022/06/arhitectura/ spuneam că am vizitat Parisul cu exact 50 de ani în urmă.  Aveam unele motive subiective să nu fiu mulțumită, unele așteptări nerealiste, dar și motive foarte obiective: mi s-a părut prea mare, prea aglomerat, prea cosmopolit, cu prea mulți străini și prea puțini parizieni.  Nu știu de ce mi-a rămas în amintire imaginea unui african, unul din mulți, care încerca să vândă tot felul de mărunțișuri și era insistent, agasant.

Afirmațiile mele au stârnit o sumedenie de comentarii, cred că cel al Veronicăi Rozenberg le însuma pe toate.  „Mda, după aprecierile atâtor cunoscători, îți dai seama, Hava, că te-ai grăbit. Eu în locul tău m-aș duce acum la Paris 🙂.”

De atunci nu m-am întors la Paris, chiar și când am revizitat Franța, am ocolit dinadins Parisul.  Eram cu mașina și circulația din oraș ne-a intimidat.  Poate că a fost o greșeală?  În zilele noastre, atmosfera nu e chiar propice turismului, așa că am urmat vorbele d-lui Brândușe, fostul meu profesor de geografie și diriginte în clasele de gimnaziu: „Hai să călătorim cu degetul pe hartă!”  Pe atunci nici nu prea existau alte opțiuni, dar în zilele noastre putem face turism fără a ne scula de pe scaun.  Așadar am vizionat un film realizat anul trecut de doi vloggeri simpatici, Cristi și Ralu.  Oare ce se va fi schimbat într-o jumătate de secol? 

Ei bine, dacă am avut unele dubii asupra Parisului, ele s-au risipit în primele minute.  E adevărat, monumentele și bulevardele au rămas tot atât de frumoase ca pe vremuri.  Dar tot ce se află împrejur mi-a făcut efectiv rău.

– Din primul moment nările vizitatorilor sunt asaltate de mirosul de urină.  Pentru a combate acest fenomen, autoritățile au instalat pisoare în plină stradă(!)

– Străzile și locurile publice sunt pline de gunoaie și prin parcuri mișună șobolanii.  Murdăria și mirosul sunt mai rele ca în India, spune realizatorul vlogului.

– Pe străzile Parisului trecători sunt atacați și jefuiți, se fac spargeri în mașini și poliția nici măcar nu intervine.

– E gălăgie, sunt scandaluri și încăierări – și asta în centru, în suburbii e mult mai rău.

– În Franța au loc cele mai multe atacuri teroriste din întreaga Uniune Europeană.  Am verificat afirmația lui și am văzut că are dreptate: https://www.fondapol.org/en/study/islamist-terrorist-attacks-in-the-world-1979-2021/  E suficient să ne amintim de atacul din noiembrie 2015 care a lăsat în urmă 130 de morți și sute de răniți.

Toate aceste lucruri pot fi văzute în film și nu sunt excepții: vloggerii au petrecut la Paris numai trei zile, dar nu au avut nicio dificultate să le găsească.

În aceste condiții mă mir că mai sunt oameni pe care îi atrage o vizită la Paris.  Hai să zicem că aglomerația, chiar dacă nu e plăcută, e suportabilă.  Turiștii vin și pleacă și sunt totuși o sursă de venit.  Mult mai deranjanți sunt boschetarii și figurile dubioase care nu sunt nici turiști, nici nu fac nimic constructiv, și sunt amestecate în scandaluri, bătăi, criminalitate, poate și terorism.  Este destul să-i vezi ca să înțelegi sintagma frapantă care rezumă filmul: „Imporți lumea a treia, devii lumea a treia.”  Bineînțeles că acum 50 de ani situația nu era nici pe departe atât de rea.  Să fi intuit eu de pe atunci ce avea să urmeze?  Cine știe?  În orice caz, cine vrea să-și petreacă concediul la Paris, drum bun și cale bătută, dar eu rămân acasă.

Nici în alte țări europene situația nu e cu mult mai bună, se pare că în Suedia ea e chiar mai rea.  Îmi dau seama că în ultimii ani în Europa au avut loc schimbări atât de drastice, încât nu o mai recunosc. 

Nu aș vrea să dau impresia că am ceva împotriva emigranților.  Din contră, îi stimez pe oamenii care s-au integrat și au devenit cetățeni productivi în noua lor patrie, oameni ca vechiul nostru prieten Dr. Mohsen Banaie din Iran, care este medic în Germania https://baabel.ro/2023/02/un-iranian-in-israel/ sau poate cuplul Ugur Șahin și Özlem Türeci, fondatorii turci ai companiei germane BioNTech care produce vaccin împotriva COVID-19.  Apreciez faptul că imigranții trebuie să depună un efort mai mare ca localnicii pentru a se afirma și toată stima celor care au reușit.  Până la urmă am fost și eu cândva imigrantă…  Dar după ce un popor creează de-a lungul secolelor o civilizație să vină străinii și să o distrugă?  Nu!  

Situația a ieșit de sub control, guvernele sunt neputincioase, nu mai sunt în stare să gestioneze situația și nu trebuie să ne mirăm că partidele de extremă dreaptă se întăresc pe zi ce trece.  Iar pentru noi, evreii, situația este cu atât mai îngrijorătoare:  Dacă AfD, Altenativa pentru Germania, se află pe locul doi, la următoarele alegeri ar putea să acapareze puterea prin mijloace democratice, la fel ca odinioară naziștii.  Oare ce ne mai rezervă viitorul?  M-aș bucura să pot propune o soluție, dar, din păcate…  Nu pot decât să spun clar și răspicat:  mie mi-e frică!

Hava Oren

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

15 Comments

  • Marica Lewin commented on February 19, 2024 Reply

    Ieri sau astazi, in minunatul Paris, in sala Betaclan unde in 2015 a avut loc cumplitul măcel, s- a cîntat
    ” From the river to the sea,
    Palestine will be free”
    Adoram Parisul , Parisul cu regii Iudeei salasluind lînga Catedrala Notre Dame de Paris, cu vitraliile sublimei La Sainte Chapelle construita special pentru a adaposti vestigiile lui Cristos de pe Via Dolorosa. Dar probabil nu voi mai merge acolo niciodata.
    Am un sentiment de teama, de inconfortabil ca si dvs.

  • Andrea Ghiţă commented on February 1, 2024 Reply

    Am fost la Paris în mai 2010 şi mi-a plăcut mult. Mi-am dorit să mă plimb, să-mi clătesc ochii, s-o întâlnesc pe mătuşa mea. Am şi scris atunci despre asta https://acum.tv/articol/13210/. Nu pot să spun nimic despre Parisul actual, dar cred că depinde ce cauţi acolo…Şi în Parisul de odinioară exista nesiguranţă şi venetici şi tâlhari şi totuşi lumea era atrasă şi se realiza în Oraşul Luminilor. Articolul acesta e important pentru că ridică o problemă generală: cine pe cine asimilează, în timp, după un val major de migranţi.

    • Marica+Le commented on February 1, 2024 Reply

      Mi-a placut mult intīlnirea cu mătuşa dvs la Paris.

    • Veronica Rozenberg commented on February 3, 2024 Reply

      Minunata relatare despre o persoana cu totul deosebita, prin personalitatea si povestea vietii ei, dar mai ales prin semnificatia momentelor prin care a trecut. Despre ce inseamna semnificatia unor momente, sper sa pot scrie curand 🙂

  • Anca Laslo commented on February 1, 2024 Reply

    Subscriu in totalitate impresiilor despre aspectul actual al Europei occidentale. In 2022 am revizitat zona și m-a șocat degradarea. Dacă ar putea cineva să mă lămurească de ce imigranții părăsesc locul lor de baștină (din varii motive) care se pare că nu mai este bun pentru ei(asta pot să înțeleg,evident) și sunt primiți într-o țară care le place, îi adăpostește și ajută dar pe care încep s-o transforme și s-o facă aidoma celei din care au venit …

    • Hava Oren commented on February 1, 2024 Reply

      DE CE? The millon dollar question! Poate pentru că au venit prea mulți într-o perioadă scurtă, diferențele culturale sunt prea mari și occidentul a fost pur și simplu înhițit? Să fie „răzbunarea” pentru colonialism? Parcă îmi amintește de povestea biblică despre visul faraonului: cele șapte vaci slabe le-au înghițit pe cele șapte vaci grase, dar tot slabe au rămas. (Din Fac. 41:20-21)

    • klein ivan commented on February 2, 2024 Reply

      Încerc un răspuns simplificat pt. A.L. Președintele Biden a înlesnit și mai mult imigrarea ilegală în USA – peste 8.3 milioane de ilegali în ultimii 3 ani .Paleta celor ce vin ilegal – din aproape toate statele lumii , incluzînd Romania – se extinde de la cei care speră ceva ajutor de la rude pînă la cei mulți care au numai speranța că se vor descurca mai bine după ce au vîndut și puținul pe care îl aveau sau chiar au plecat datori vînduți. Pentru aceștia din urmă amăgirea e întreținută de benevolenți interesați . Torentul uman ce parcurge uneori pe jos jungla cade victimă nu rareori la bandiți , violatori ( fete de 14 ani au o protecție medicală să nu rămînă însărcinate ) etc. Pe drum , torentul uman e ajutat de Crucea Roșie ( ONU ) , de organizații non-profit cu ceva mîncare , cu hărți indicînd trasee adecvate ( ? ) …..iar odată ce au pus piciorul pe pămînt american ( gard acolo unde este , e retras spre interior cîteva sute de metrii ) se înregistrează ca azilanți politici ( vor trece poate ani pînă vor primi răspuns – cu Canada nu își pot permite așa ceva ) . Cum se vor descurca de aci înainte e treaba lor – plătind cu bani sau în natură datoriile cu care au venit – America însăși are 600000 de homeless ai ei . K.I.

  • tiberiu ezri commented on February 1, 2024 Reply

    Adevărat Eva! Parisul este printre ultimele capitale europene pe care le-aș revizita. Filmul spune adevărul. În general oameni sunt antipatici, totul este scump.

    Imigranții, în special știm noi care, au asimilat Parisul și nu invers cum era de așteptat.

    • Hava Oren commented on February 1, 2024 Reply

      Și mie mi se pare că filmul spune adevărul: în trei zile nu poți găsi atâtea „excepții”, deci nu sunt excepții. Și într-adevăr, statisticile spun că numărul anual de turiști care vizitează Parisul e în scădere.

  • Mike+Klein commented on February 1, 2024 Reply

    Hava,
    Am vizitat Parisul de multe ori. Nu am numărat, dar cam 8-10 vizite in ultimii 30 de ani. Bineînțeles se vede clar cum componenta demografică a orașului s-a schimbat dar farmecul a rămas același. Parisul după părerea mea este unul din cele mai frumoase orașe din lume. Da, are aceleași probleme de siguranța ca și alte mari orașe (New York, Londra, Berlin) dar a nu vizita Parisul pentru aceste motive este exagerat. Toate aceste filme documentare sunt foarte subiective și pot exagera primejdiile. Niciodată nu m-am simțit in pericol la Paris. Plimbări lungi pe malul Senei, spectacole de opera, teatru, balet, restaurante, cafenele, muzee, parcuri, palate….a fost și este un oraș minunat pentru vizitatori.

    • Hava Oren commented on February 1, 2024 Reply

      La Londra m-am simțit mult mai bine și m-am întors de câteva ori. Nu știu cum se face, dar pe indienii și pe pakistanezii din Londra i-am acceptat mai ușor, în schimb în africanii și arabii din Paris am văzut o amenințare. O formă timpurie a „sindromului Paris”?

      • tiberiu ezri commented on February 1, 2024 Reply

        Și mie Londra mi-a părut mult mai curată, mai civilizată și mai primitoare. ca să nu mai vorbesc despre excelentele teatre și showuri pe care le-am savurat. Am fost de câteva ori la Paris și la fiecare revenire am fost tot mai dezamăgit. Prefer să revin la Budapesta sau Praga, dar nu la Paris. De gustibus…

    • klein ivan commented on February 2, 2024 Reply

      “farmecul a rămas același” ( M.K.) .Evident unii nu văd / nu vor să vadă realitatea / degradarea la care s-a ajuns / e în curs . ( de parcă “urritrotoir” – ar fi apărut să mărească farmecul orașului ) … Aceștia , eventual americani , nu văd / nu vor să știe de incidentul de ieri – un grup de ilegali au luat la bătaie doi polițiști , ziua în amiaza mare , exact în buricul NY . Ilegalii au fost arestați iar apoi eliberați . NY / America “rămîne aceeași” , ca și Paris , pentru cel ce nu înțelege . K.I.

  • Elena Stoican commented on February 1, 2024 Reply

    Doamnă Hava Oren, vă împărtășesc părerea de rău. Eu am fost singura dată la Paris în 2008. (Nu cred că voi mai merge vreodată.) Aveți norocul de a fi văzut și altfel Parisul. Și eu am rămas dezamăgită cumplit față de ce îmi imaginasem că e. Am luat o singură amintire de acolo. Am intrat în curticica ansamblului de câteva apartamente unde a locuit, în ultima parte a vieții sale, George Enescu. Cu amintirea asta plăcută am rămas și mi-e tare dragă.

    • Hava Oren commented on February 1, 2024 Reply

      Da, am rămas și eu cu o amintire asemănătoare: o mică bisericuță greco-catolică, undeva pe o stadă lăturalnică și liniștită. Acuma nu aș mai ști cum s-o regăsesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *