Ouăle Haminados şi amintirile pe care mi le răscolesc

Apr 1, 2026By

Gândul îmi zboară cu 24 de ani în urmă, pe 26 martie 2002 dimineaţa. Mama se stinsese din viaţă de aproape şase luni. Fata mea cea mare, Daita, plecase la doctorat, la Columbia University din New York, unde fusese admisă cu bursă, după absolvirea Facultăţii de Biologie la Bucureşti. Urma să nască o fetiţă pe care voiam s-o numim Claire, iar eu să plec o lună la ea. Mezina mea, Catrinel, era studentă şi locuia cu mine şi soţul meu la Bucureşti. Eram copleşiţi încă de tristeţe după moartea mamei. Era primul an în care, psihic, nu mă simţeam în stare să pregătesc pentru Seder ouăle Haminadus, cum le numeam noi, adică huevos Haminados, care ne umpleau casa cu mireasma lor unică, incredibilă, timp de două zile, atunci când le făcea mama. (După cum am mai scris, la noi în familie se ţineau şi se respectau ambele religii, mama, Marie-Claire, născută Birnberg, fiind evreică, iar tata, Mircea Ştefănescu, creştin ortodox.) Dar să vă povestesc despre această tradiţie care, în familia noastră, fusese păstrată doar de mama, însă va continua, cred, în generaţia nepoţilor. Bunicul meu matern era așkenaz, iar bunica sefardă. Mama învăţase de la mama ei (născută Cohen) cum să pregătească aceste ouă.Read more…

Apr 1, 2026 30 comments

Trei proroci și un bătrânel

Apr 16, 2026By

În timpul studenției mele, mai cumpăram câteodată un bilet de Loto sau Pronosport, dar niciodată nu am câștigat o lețcaie. De atunci eu nu cred în pronosticuri. Într-una din zilele acestea călătoream cu trenul. Lângă mine ședea un bătrânel (de parcă eu aș fi tânăr!), iar în fața mea era un tânăr de vreo 30 de ani. Am intrat în vorbă cu ei despre situația precară a Israelului care luptă activ cel puțin pe trei fronturi împotriva dușmanilor care vor să ne arunce în mare și să pună stăpânire pe mica noastră țară, singură democrație (deocamdată) din Orientul Mijlociu. I-am povestit bătrânului că anul trecut trei politicieni, proroci vestiți, au dat pronosticuri incorecte după Războiul de Douăsprezece Zile. Primul proroc, să-l numim Cel Mare, zicea că aliații noștri americani au distrus complet capacitatea Iranului de a face o bombă atomică. Dar nu mult după această prorocire s-a dovedit că iranienii au reușit să ascundă 450 de kg de uraniu 60% din care, fără prea mare efort, vor putea fabrica mai multe bombe atomice.Read more…

Apr 16, 2026 10 comments

Schizofrenie onomastică

May 1, 2013By

Gândurile care urmează mi-au fost inspirate de unul dintre ecourile la articolul „Rânduri despre tatăl meu…” http://www.acum.tv/articol/342 63/ scris de Fane, coleg de clasă şi foarte bun prieten, care mi s-a adresat în mod firesc, „Dragă Juli…” Nomen est omen…în diferitele sisteme de referinţă în care ne-am arătat sau am fost priviţi. Numele, pseudonimul, numele tainic de botez, numele de alint sau porecla reflectă câte o faţetă a sorţii noastre individuale, dar şi destinul neamului din care ne tragem. Numele cu care suntem înscrişi, apelaţi, lăudaţi sau ponegriţi, citiţi, citaţi sau pomeniţi, este ca un marker, ca un identificator cu care putem fi găsiţi şi descoperiţi. Însemnul speranţei că nu ne risipim de tot şi definitiv.Abia mai târziu aveam să aflu despre obiceiul unor popoare – printre care şi evreii est-europeni – de a schimba numele copilului, atunci când acesta se îmbolnăvea grav, pentru a… păcăli soarta. Un filolog mi-a spus că de aici şi-ar avea sorgintea numele slav Răzvan (rebotezat). La evrei copilul bolnav era „vândut” unei cunoştinţe şi apoi „răscumpărat” sub un alt nume. Acest lucru se petrecuse şi în familia mea. Atât mama mea, cât şi bunica avuseseră câte un al doilea prenume, primit la… răscumpărare. Prenumele meu, Andrea-Julika, s-a alcătuit din dorinţa mamei de a mă numi Andrea (un nume extrem de rar în anii aceia la Cluj, unii spun că eram prima cu acest nume din generaţiile de după război) şi pragmatismul tatii care a vrut să-i dea fiicei sale şi un nume normal… Read more…

May 1, 2013 0 Comments

Bess Myerson, singura Miss America evreică

May 28, 2026By

Bess Myerson (1924-2014) s-a născut la New York. Părinții ei erau evrei, imigranți din Rusia. Avea două surori și un frate care a murit la o vârstă fragedă. Deși părinții ei erau oameni simpli, în copilărie Bess a avut norocul să aibă vecini actori, poeți și scriitori care au inspirat-o. La nouă ani a început să studieze pianul. Era o fetiță înaltă pentru vârsta ei, la 12 ani avea deja înălțimea ei maximă, 1.78 m ceea ce o deranja mult. În 1945 a terminat cu brio liceul și academia de muzică. Ea a contribuit la întreținerea familiei dând lecții de pian pentru 50 de cenți pe oră. Bess era de o frumusețe deosebită. Se spunea că este cea mai frumoasă evreică după regina Estera, soția lui Ahașveroș, regele Persiei.Read more…

May 28, 2026 17 comments

Ruleta americană

Jun 17, 2026By

Orice jucător de noroc începător știe că la ruletă există o regulă de bază: nu-ți pune toate jetoanele pe o singur pătrățel. În limbaj matematic asta se numește gestionarea riscurilor. Domnul Netanyahu nu este nicidecum un cartofor începător și totuși a ignorat această regulă, mizându-și toate resursele pe un singur pătrățel. El a hotărât să renunțe la ruleta europeană, mai ales după ce Europa nu i-a fost prea prietenoasă, arătându-i calea spre Haga și a decis să joace doar la ruleta americană cu pătrățele albastre și roșii. Netanyahu și-a pus toți banii pe pătrățelele roșii. Și-a pus toți banii e un fel de a spune, banii nu erau ai lui, ci ai noștri. O vreme i-a mers. În 28 februarie pătrățelul roșu / portocaliu din vârful ruletei i-a adus potul cel mare – războiul cu Iranul. În sfârșit, el, Netanyahu se va putea redefini ca salvatorul națiunii și va putea șterge din memoria colectivă ororile acelui 7 octombrie. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la cazinou. Sigur că piloții israelieni au făcut o treabă extraordinară. Au nimerit cu precizie țintele. Au decolat și au revenit cu o precizie matematică. Dar regimul iranian nu a căzut, așa cum speram. Și atunci pătrățelele roșii din jurul președintelui au început să-și schimbe culoarea. Întâi a fost Tucker Carlson, un influent om de media și suporter MAGA. Apoi a fost însuși vicepreședintele Vance. Și la un moment dat, chiar în pătrățelul portocaliu din vârful ruletei a spus că își dorește un acord cu Iranul.Read more…

Jun 17, 2026 57 comments

Europa se topește

Jul 9, 2026By

Iunie e luna mea preferată pentru vacanțe. Nici nu mai e frig și nici vara nu e complet instalată, aşa că nu e prea cald. Dar anul acesta am dat greș și peste tot pe unde am umblat a fost caniculă. La începutul lunii, la Cluj, „m-am ascuns” la Teatrul Național și am vizionat două spectacole foarte bune: Cartoforii, de NV Gogol și piesa Un altfel de Harap Alb, inspirată de cunoscuta poveste a lui Ion Creangă. Este o satiră a lumii actuale, o poveste tragi-comică despre corupție, intoleranță și dorința de a parveni. La sfârșit Împăratul Roșu este înfrânt și „Clujul, orașul de cinci stele verzi” iese învingător. Încă un motiv pentru care aleg luna iunie sunt festivalurile: Festivalul Internațional de Filme TIFF, Festivalul de jazz, de Operă în Aer Liber. În mai puțin de o lună am fost la două spectacole de operă, la concertul de închidere a stagiunii orchestrei filarmonice Transilvania din Cluj și la un concert de jazz în Parcul Echo, adică pădurea Hoia. Întâlnirile anuale cu colegii de școală, cu cei de la Spitalul de Boli Infecțioase, cu prieteni, mi-au făcut multă plăcere. A fost prima dată când am vizitat Clujul, orașul meu natal cu un ghid. Dacă am învățat ceva nou? Da, chiar foarte mult.Read more…

Jul 9, 2026 4 comments

Te bucuri și nici nu știi ce te așteaptă…

Jul 23, 2026By

De-a lungul vieții mi-am dorit nu o dată să fiu cool, pentru că sângele rece face parte din lista caracteristicilor pozitive, atât de necesare pentru succesul personal. Dar nu sunt așa. Mă înfierbânt, mă enervez, chiar mă înfurii, pentru că probabil fac parte dintre omenii numiți „sanguini”. Treaba asta are părți bune (fire comunicativă, prietenoasă, surplus de energie, etc.) dar și mai puțin bune, cum ar fi impulsivitate sau tendința de a fugi de responsabilitate. Dată fiind situația, eu mă găsesc deseori cu trup și suflet alături de o cauză socială sau opinie o politică și trăiesc cu patimă și înflăcărare orice activitate sportivă la care participă echipa mea preferată, dar niciun moment nu aș fi crezut că participând emoțional la un joc de fotbal îți periclitezi sănătatea! Jucătorii, pe teren, se pot accidenta, se pot încăiera, pot face prostii sau greșeli profesionale în stăpânirea balonului. Spectatorii, în tribune, se pot ataca unii pe alții – istoria e plină de evenimente de aceste fel. Dar tu, acasă în fața televizorului, chiar participând cu sufletul la gură la ceea ce se petrece pe teren, poți să faci o criză de inimă și să te duci, așa, pe apa Sâmbetei, din cauza unui gol primit de echipa ta favorită?!Read more…

Jul 23, 2026 23 comments

Yaakov Miron. O viață la Ierusalim. (2)

Aug 6, 2026By

Ne-am adunat la Poarta Jaffa, dar arabii blocaseră toate drumurile de acces spre Cartierul Evreiesc.  Britanicii permiteau intrarea în Cartierul Evreiesc numai localnicilor și camioanelor cu hrană.  Noi ne-am ascuns într-un camion care aducea pâine și am reușit să aducem și câteva arme.  De ieșit se putea ieși, dar cum nu avea cine să ne înlocuiască, am rămas acolo șase luni. În Cartierul Evreiesc erau vreo 1500 – 1800 de civili. Noi eram șase, dar mai erau și alții, în total 30 de luptători din Etzel, unii din ei erau chiar din Cartierului Evreiesc.  Curând după venirea mea, comandantul a fost doborât de un glonț și a venit unul nou, Issar Nathansohn, poreclit Ghedeon.  El a mituit doi ofițeri britanici și a primit o uniformă în care putea să circule, deghizat în ofițer britanic.  La 33 de ani era „bătrân” – cei mai vârstnici dintre noi aveau abia 22. Era un om strict și serios. În cartier erau și vreo 100-120 de luptători din Hagana și ei aveau posturi separate.  Era absurd!  Comandantul nostru și cel de la Hagana, Moshe Rusnak, au decis să-și unească forțele și au stabilit trei sectoare: două pentru Hagana și unul pentru Etzel.  Sectorul nostru era cel mai periculos.  Aveam un post pe acoperișul sinagogii Nissan Beck.  Am petrecut acolo multe zile – de jos se trăgea, numai printr-o minune nu m-au nimerit. Read more…

Aug 6, 2026 6 comments

Sala de aşteptare

Sep 3, 2026By

Deunăzi am petrecut câteva ore pe coridorul Spitalului Militar în aşteptarea unei consultaţii programate la ora 8.45. Ştiind că e un spital administrat de armată, m-am dus la prima oră, ca nu cumva să întârzii. Pe coridorul sobru şi… sumbru din clădirea seculară nu mai era decât o singură femeie care sosise înaintea mea. Era programată pentru ora 8.00. Am întrebat-o dacă e cineva în cabinetul medical, mi-a răspuns că încă nu e nimeni. M-am aşezat pe unul din scaunele tapiţate cu vinilin şi mi-am spus că totul e OK, doamna era prima, eu a doua, totul va decurge în ordine, ca la militărie. Mi-am scos telefonul şi am început să „scrollez” site-urile de ştiri. Treptat, au venit şi alţi pacienţi, fiecare a întrebat dacă a sosit medicul, au aflat că încă nu venise, s-au aşezat, ocupând rând pe rând scaunele goale, şi-au scos telefoanele şi s-au cufundat în universul informaţiilor accesate pe ele. Medicul întârzia, la fel şi asistenta medicală, pacienţii priveau din când în când ceasul de pe perete şi uşa zăvorâtă a cabinetului şi apoi se întorceau în universul virtual al telefoanelor inteligente. Nimeni nu vocifera, nu-şi exprima nemulţumirea. Era linişte. Potrivit unui anunţ afişat pe perete, militarii aveau prioritate şi am dedus că ordinea consultaţiilor nu va coincide cu cea cronologică… De fapt, în acest articol nu e vorba de modul de organizare a accesului pacienţilor în cabinetul medical al spitalului despre care am făcut vorbire, ci despre amintirile şi cugetările declanşate de timpul petrecut în sala de aşteptare,Read more…

Sep 3, 2026 33 comments

Victoria Alternativei pentru Germania – o atenționare pentru Europa

Sep 17, 2026By

Victoria electorală în landul Saxonia-Anhalt a Alternativei pentru Germania (AfD), partid de extremă dreaptă de sorginte nazistă, a provocat un șoc puternic nu numai în Germania, ci în numeroase state din Europa unde funcționează astfel de partide și care se pregătesc în viitorul apropiat sau îndepărtat de alegeri, fie prezidențiale, fie legislative, fie locale. Succesul AfD s-a înregistrat într-un land al cărui teritoriu a făcut parte odinioară din Germania de Est și deși au trecut peste 35 de ani de la reunificarea Germaniei, landurile estice nu au reușit să atingă nivelul de trai al celor din vest, deși s-au investit multe fonduri. Multe provincii se depopulează, nu există locuri de muncă și, un aspect important, în aceste regiuni nu s-a făcut niciodată o denazificare, generații au crescut într-o ideologie naționalistă, cu nostalgie pentru fosta RDG. Pe acest fundal nu este de mirare că programul AfD a prins, mai ales respingerea imigranților și schimbarea narativei despre istoria perioadei naziste. Înființată în 2013, AfD a crescut în sondaje, mai ales în ultimii ani, când situația economică a Germaniei s-a înrăutățit, determinată în primul rând de cea politică, de războaiele din Ucraina și din Golf. Din păcate, guvernul de coaliție al lui Friedrich Merz nu a reușit să elaboreze un program credibil care să aducă o rază de speranță germanilor. Aceștia constată zilnic scăderea nivelului de trai, astfel încât nici promisiunea lui Merz de a reduce la jumătate popularitatea Alternativei nu s-a îndeplinit, ba dimpotrivă,Read more…

Sep 17, 2026 25 comments

Clujul meu în pastel (IV)

Oct 8, 2026By

Într-o zi de decembrie am cumpărat o cutie de pasteluri pentru nepoata mea Henrietta, pasionată de desen și pictură. Din nefericire, cutia mi-a scăpat din mână și cretele s-au risipit pe podeaua magazinului. Una dintre crete nu am mai găsit-o nicicum, degeaba am căutat-o peste tot. Am cumpărat altă cutie, cea incompletă am păstrat-o pentru mine. Deschideam deseori cutia, aducându-mi aminte de anii de liceu, când desenam cu mare plăcere portrete, peisaje, fiind deseori lăudată de domnul profesor István Gergely, plastician renumit al Clujului, profesorul meu de desen. Într-o după-masă m-am trezit cu o foaie de desen în față, schițând contururile unei case dragi mie de pe strada Brătianu, de care mă legau amintiri frumoase din frageda copilărie. Acesta a fost prima lucrare din ciclul Clujul meu în pastel, care apare în foileton în paginile virtuale ale revistei Baabel. Partea nordică a Pieții Unirii (Libertăţii, Főtér) Ieșind din strada Universității m-a impresionat întotdeauna acest cadru dominat de turnul Bisericii Franciscanilor pe fundalul colinei pierdute în depărtări…Read more…

Oct 8, 2026 1 comment