Am aflat doar din întâmplare de moartea lui Mircea Crişan. Cineva a scris undeva, apoi un altul a confirmat ştirea şi aşa se face, că l-am plâns de la distanţă, aşa cum plângi pe cineva pe care l-ai iubit fără să-l cunoşti. La numai câteva luni am ajuns în oraşul în care fusese înmormântat, oraş mare, în mijlocul Germaniei. I-am vizitat mormântul, încă proaspăt, şi am depus o piatră… Read more…
Omul din eprubetă
Un grup de oameni de ştiinţă întrunit într-o reuniune secretă la Harvard a adoptat un proiect pentru realizarea în 10 ani a unui ADN uman prin sinteză astfel încât să se poată ajunge la crearea unui om sintetizat în laborator… Read more…
Ultimele generaţii?
Am reuşit să citesc fragmente din cartea în care Paul Jorion, reputat antropolog şi sociolog, pe tonul unui profet al Apocalipsei, ale cărui avertismente repetate nu sunt luate în serios, înşiră o listă de fenomene care ar putea cauza, nu peste foarte mult timp, sfârşitul istoriei umanităţii…Read more…
File din romanul vieţii mele (III) – Copilăria
Părinții mi-au povestit că m-am născut într-o iarnă foarte grea, dar pentru mine iernile grele erau ceva obișnuit. Orașul Cernăuți era situat în extremul nord-est al României. (Așa era când m-am născut eu. Până în 1919 aparținuse de Imperiul Austriac, după al Doilea Război Mondial a fost ocupat de Uniunea Sovietică, iar când aceasta s-a dezmembrat, orașul a ajuns în Ucraina.) Nimic nu stătea în calea crivățului care venea din stepele Rusiei… Read more…
Cartea lui D. Lőwy: „De la Capela Calvaria, până la tragedie”
Este opera lui Daniel Lőwy dr. în chimie, colaborator ştiinţific la Naval Research Laboratory din New York. Deşi, judecând după profesie, n-ar avea legătură cu istoria, este un istoric profesionist, autor al unor lucrări şi studii de istorie privind evreii din Cluj, Oradea şi Ardeal în general. Cartea de faţă (peste 6oo de pagini în format A4) prezintă istoria evreilor clujeni… Read more…
DECALOGUL, RUT, REGELE DAVID
Sărbătoarea de Șavuot are câteva denumiri și câteva aspecte. Una dintre denumiri, Hag Matan Tora, indică unul dintre aceste aspecte: Ziua Predării Torei. Poporul a văzut (și a auzit) cele zece comandamente, care sunt citite de Șavuot în sinagogă. Tora în întregul ei a fost transmisă de Dumnezeu lui Moșe (=Moise). Actul în sine este numit Maamad Har Sinai… Read more…
Insula plutitoare
Insula este limanul la care ajunge orice naufragiat norocos, tărâmul liniştit la care visează doritorii de meditaţie, un loc exotic şi izolat unde-ţi cauţi tihna, exilul visat (Make me an island) sau, dimpotrivă, îţi plângi izolarea (Un ostrov fără luntre,Read more…
Istorisiri despre mama mea, Irina Szmuk, n. Lautmann
Se trăgea dintr-o familie cu șase fete și doi băieți. Familia locuia într-o comună de lângă Baia Mare, Bunicul fiind directorul unei fabrici de spirt aparținând contelui Pál Teleky (ce avea să devină prim-ministru al Ungariei în primii ani 40)… Read more…
Pot să (mai) port jeansul alb?
Seara, scoateţi jeansul alb în oraş, împreună cu un pulover cu irizații metalice şi un plic supradimensionat, sau cu un sacou smoking negru şi o geanta perlată. În weekend, fie il asortaţi cu un tricou cu dungi marinăreşti, sandale gladiator sau cu talpa ortopedica înaltă… Read more…
Amintiri despre Imre Székely – tatăl meu
Era un profesor desăvârşit care îşi promova subalternii şi îşi lansa studenţii în viaţa ştiinţifică, pentru că nu era măcinat de invidie şi nu se temea de concurenţă. Niciodată nu se lăuda cu meritele proprii. Se prezenta doar cu numele si prenumele – Székely Imre – fără a-şi etala titlurile de profesor universitar, doctor docent şi şef de catedră. Dedicaţia uneia dintre cărtile sale („Raţionamente în mecanisme”, Cluj, 1998) este relevantă pentru firea tatii: „Această carte este dedicată tuturor celor care ştiu să se bucure de bucuria altora”. Read more…
Noi, cei de pe Planeta L.E.R.
Aceste rânduri nu sunt decât reluarea firească a unui articol, întitulat Planeta LER, pe care l-am publicat în revista electronică www.acum.tv (pe atunci Baabel nu se născuse încă) la câteva zile după întâlnirea de 40 de ani de la absolvirea liceului. În pragul celei de a 45-a întâlniri nu am nimic de adăugat. Slavă Domnului Planeta LER a rămas neschimbată şi merită vizitată măcar preţ de o lectură.Read more…
Unde sunt serenadele din Clujul de altădată?
Oricât de frumoase şi ispititoare ar fi nopţile de mai, împrospătate de răpăiala ploilor de primăvară, nici pe departe nu mai sunt ce au fost atunci când în liniştea nopţii răsunau serenadele! În Clujul acela, impregnat de învăţătură, populat de profesori, elevi şi studenţi, luna mai era o continuă sărbătoare a absolvenţilor şi, conform unui vechi şi îndrăgit obicei, în acest răstimp elevii şi studenţii din ultimul an se perindau în pâlcuri pe sub geamurile profesorilor, cântându-le la ore târzii din noapte. Potrivit ritualului profesorul căruia îi era adresată serenada aprindea lumina şi ieşea la fereastră pentru a saluta şi a le mulţumi celor care l-au onorat cu GaudeamusRead more…
Austria – avertisment pentru Europa
Uniunea Europeană a scăpat la mustață de un blam – instaurarea, într-unul din statele membre, a unui președinte de extremă dreaptă. În cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Austria, fostul lider al ecologiștilor, Alexander Van der Bellen, care a candidat ca independent, l-a învins cu 50,3 la sută (aproximativ 30.000 de voturi ) pe Norbert Hofer, reprezentant al Partidului Libertății (extrema dreaptă) care a obținut 49,7 la sută. Europa a răsuflat ușurată considerând că, totuși, spiritul democratic, bunul simț au învins. Dar, uitându-ne la procente, trebuie să constatăm cu tristețe că aproape jumătate din alegători a optat pentru platforma populistă, extremistă și xenofobă a Partidului Libertății, o formațiune politică al cărei lider carismatic, Jorg Haider, a fost un simpatizant SS declaratRead more…
Zile sioniste la Brașov
În seara de 14 Mai 2016, la Brașov în Sinagoga Beit Israel, evreii din oraș și sioniști din 17 orașe din România s-au întâlnit la un eveniment special în care, de-a lungul celor 3 zile de la sfârșitul săptămânii au schimbat opinii,au dezbătut idei, au vorbit despre trecut și despre viitor, au cântat împreună, au ascultat cuvântări, s-au recules – unii rugându-se, alții reflectând în sine – și mai ales s-au bucurat toți că sunt împreună.Read more…
Solidaritate pentru memoria evreilor din Gherla
Duminică 22 mai 2016 am asistat la inaugurarea Monumentului Memorial al Martirilor Holocaustului din Gherla, un popas de omagiere, un spaţiu de reculegere, un loc armonios care îndeamnă la rememorare şi la reflecţie… Am încercat să identific cuvântul cheie pentruRead more…
Discurs la inaugurarea Monumentului Memorial al Holocaustului din Gherla
Am copilărit în jurul acestei sinagogi frumoase, care ar trebui reabilitata, dar asta este o altă temă. Unii din prietenii mei cu care umblam la școala ebraică- haider-în sinagogă și cu care ne jucam în această curte sunt aici: Avi Mendel, Erwin Lazar, Milu Pataki, Gitta și Tibi Deutsch, Viviana și Ivan Kirsch. Majoritatea am crescut fără bunici. Cu mici excepții în anii 50 nu erau bunici și nu erau adolescenți evrei. Erau doar părinții reveniți din lagăr și copiii, născuți după război. Noi suntem generația care a trăit în umbra Holocastului și am fost afectați mult mai mult decât ar fi vrut părinții noștri, care de multe ori încercau să ne protejeze prin tăcere despre ororile care s-au abătut asupra familiilor noastre. Acum, când suntem și noi bunici ne dăm seama mult mai bine de întreaga tragedie a ceea ce a fost Holocaustul.Read more…
Discurs rostit de Alexandru Florian, director al Institutului „Elie Wiesel”, la dezvelirea Memorialului Holocaustului din Gherla
Astăzi, din inițiativa Organizației Evreilor din Gherla și a inimosului
domn Mike Klein, cu susținerea administrației locale și a primarului, un
proiect privat a devenit un bun al orașului. Monumentul este expresia
memoriei publice a Holocaustului. El are menirea de a emoționa și de a construi atitudini civice pentru prezent și viitor. Read more…
Cum citeşti o carte de căpătăi
Nu pot spune, nici măcar cu aproximaţie, câte cărţi de beletristică mi-au trecut prin mâini de-a lungul vieţii mele, dar sunt convins că numărul lor îl întrece pe cel al volumelor de medicină pe care le-am parcurs în întreaga mea carieră mea profesională.
Pe unele le-am citit cu multă atenţie, pe altele le-am tratat cu un soi de indiferenţă sau uşoară curiozitate care s-a stins după primele zeci de pagini. Nu-mi amintesc să fi lăsat o carte la mijloc, deşi îmi inchipui că au fost şi din astea, iar motivul e numai îndoctrinarea impregnată de tatăl meu, un intelectual de rasă, care mi-a impus respectul pentru cuvîntul tipărit şi datoria de a merge până la capăt pentru a trage o concluzie corectă.Read more…
Fenomenul Lourdes – însemnări de călător
Priveam din maşină măreţia peisajului, dar în sinea mea eram nerăbdător să ajung cât mai repede la Lourdes – „oraşul minune” – cum e denumit de mulţi. De multe decenii sunt atras de mistică, de parapsihologie şi de efectele misticului asupra psihicului. Aşadar citisem şi auzisem multe despre Lourdes, orasul care dă speranţă bolnavilor – acolo unde medicina este deja neputincioasă.Read more…
File din Romanul vieţii mele (II) – Familia mamei
Satul Seletin a avut un loc important în copilăria mea. Acolo mi-am petrecut vacanțele de vară. De când s-a stabilit legătura cu autobuzul, călătoream singură. Mama mă încredința șoferului, iar acesta oprea la capătul drumeagului care ducea spre casa bunicii și mă ajuta să cobor. Bunica și mătușa Steffi mă așteptau dincolo de pod, la moară. Casa bunicii era pentru mine al doilea cămin, niciodată nu m-am simțit străină acolo. La început bunica stătea singură în casa cea mare, iar mătușa Steffi, unchiul Muniu și fiul lor Jacki aveau o locuință în clădirea morii. Mai târziu s-au mutat cu toții în casa bunicii.Read more…