După unele date, de ajuns de recente, mai mult de un sfert din populaţia României e fumătoare, un procent asemănător cu cel din toată Uniunea Europeană. Se pare că vârsta la care israelianul ajunge la prima ţigară e în general 19 ani, adică în primul an de stagiu militar, ceea ce pare oarecum logic. Tensiunea inerentă şi “exemplul” dat de alţii şi uşor de copiat sunt două din explicaţiile acestui fenomen psihologic. Îmi închipui că se pot găsi explicaţii/scuze similare pentru fiecare ţară în parte.Read more…
Am venit în Israel în 20 septembrie, o zi după Yom Kippur 1972. La București ploua și era frig, ceea ce pentru noi era un avantaj – puteam să purtăm mai multe haine pe noi. Cantitatea de bagaje de mână era limitată și cine știe când vom primi restul lucrurilor. Am ajuns seara. Când s-a deschis ușa avionului a fost ca și cum am fi intrat într-o baie de aburi, căldura și umezeala erau copleșitoare. La aeroport ne aștepta tata (mama murise cu șase luni înainte) și sora lui Rubin, Anuța. Ce bucurie să fim din nou împreună! La început am stat la centrul de absorbție din Michmoret. Aveam acolo casă, masă și cursuri de limba ebraică.Read more…
Dar ce-mi veni în acest miez de vară să readuc în discuţie acest subiect? Să fi fost scârţâitul oaselor sub efortul exerciţiilor fizice sau groaza de vacarmul celor patru zile de Untold care se vor năpusti peste Clujul meu iubit (în care mă regăsesc tot mai puţin) începând chiar de azi?! Adică nu mai sunt chiar atât de sprintenă nici la trup şi nici la concepţii (ca să nu spun minteJ) şi atunci gândul mă duce la tinereţea fără bătrâneţe care nu s-a dovedit nici pe departe atât de atrăgătoare precum îi suna numele. Read more…
Acum 30 de ani aveam deja 51 de ani. Deși proaspăt trecut de pragul ”Jubileului” meu personal, mă simțeam încă tânăr şi probabil că așa păream (pe atunci:) și altora. Unul dintre cei care m-au considerat suficient de tânăr a fost Moses Rosen (z.l.) “temutul” Șef Rabin al României. De fapt cred că era singura calitate care l-a determinat să mă ”aleagă” ca președinte al Comunității Evreilor din Brașov. Nu aveam vre-un ”trecut” care să mă îndreptățească, nici cunoștințe (incluzând atât pregătirea cât și relațiile 🙂 ci doar vârsta de 51 de ani potrivită pentru o asemenea funcție. Nu prea tânăr, nu prea bătrân. Deși în anul 1986 în România mai erau încă în jur de 24000 de evrei, din care la Brașov aproape 700, nu se prea înghesuia lumea să ocupe o funcție în Comunitate care nu era nici bine plătită, nici ușoară și nici măcar ”bine văzută”.Read more…
Într-o conferință de presă, ținută în avionul care-l ducea înapoi la Vatican din Polonia, Papa a respins orice asociere între islam și terorism. El a afirmat că terorismul nu este apanajul unei singure religii. “Nu este adevărat și nu este corect (să spunem) că islamul este terorismul…Dacă trebuie să vorbim despre violența islamică, trebuie să menționez și violența creștină. În aproape toate religiile, există întotdeauna un mic grup de fundamentaliști – a arătat el .Read more…
Mihai Eisikovits avea statură de stejar, era înzestrat cu o minte ageră şi iscoditoare, o memorie prodigioasă şi mâini îndemânatice, cu talent la desen, har de povestitor şi glas, plăcut, de bariton. Era un om carismatic şi integru care şi-a probat omenia în vremurile cele mai grele. Era un adevărat constructor care s-a impus atât în munca de pe şantier, cât şi în edificarea vieţii sociale şi culturale.Read more…
În acest iulie torid, Orchestra Simfonică Haifa, sub bagheta dirijorului Xu Zhong, sosit la pupitrul Auditoriumului Rappaport de pe Carmel din îndepărtatul Shanghai, a realizat, unul din cele mai fantastice spectacole pe care le-am vizionat până în prezent…Muzica lui Bizet, ariile nemuritoare, duetele dramatice şi melodiile Coridei plac oricui. Voci excepţionale au fost. Tenorul american Hugh Smith în rolul militarului Don José a stârnit ovaţiile publicului. De asemenea şi ceilalţi interpreţi au fost îndelung aplaudaţi: Iudit Zamir în Carmen, Olga Senderskaya în Mihaela, Anastasia Kievan în Frasquita s.a.m.d.Read more…
A fost o vreme când mă delectam cu făcutul bagajelor. Îmi petreceam diminețile de sâmbătă prin magazine, planificându-mi suprema garderobă pentru plaja/faleza/ hotel/ călătorie. Devoram pagini de reviste în care erau listate sfaturi, produse pentru plajă, variante de ţinute, versiuni de machiaj waterproof. Mă întrebam ce personaj voi fi în vara aceea: eleganta de pe Riviera franceză, iubitoare de topuri bretone sau exotica tropicala, îmbrăcată multicolor şi cu brăţări grele la mână?Read more…
Revista Femeia, varianta în limba maghiară, a sesizat bogăția de cunoștințe ale Mamei mele și i-a încredințat o rubrică permanentă de sfaturi gospodărești, rețete. Zeci de ani a tot asigurat pagina respectivă, foarte apreciată. A mai scos o a treia ediție a cărții ei de bucate care a atins 40.000 de exemplare. Peste niște ani, când situația economică era mult îmbunătățită a putut să completeze cartea cu o serie de rețete mai pretențioase.Read more…
Pentru proprietarul de la care ai închiriat casa de vacanță ești un monomaniac cerând întruna parola de Wi-Fi. Într-un final ți-o aduce, complicată foc și fircălită pe spatele unui modem portabil. În timp ce-ți explică modul de funcționare, dă din cap dezaprobator, mormăind ceva despre tinerii din ziua de azi. Și pentru că i se pare că un pic a exagerat cu dojana, îți lasă seara pe terasă drept ofrandă coșuri cu roșii de grădină, piersici zemoase și lămâi culese cu mâna lui. Ba chiar și un prosecco și o sticlă de vin roșu.Read more…
Anul acesta, în luna iulie, am terminat de citit volumul intitulat MIRAJUL FRANCEZ – Incursiuni, popasuri și retușuri pe o hartă redesenată de Geo Șerban, cuprinzând articole cu subiecte franceze publicate de Mihail Sebastian în perioada 1927-1940. Volumul a apărut în anul 2015, în condiții grafice excepționale la editura Hasefer. Lectura acestor articole, scrise acum peste 80 de ani este agreabilă, datorită stilului inegalabil al autorului și extrem de interesantă, datorită subiectelor abordate.Read more…
Recent a apărut numărul XII al anuarului ieșean de istorie a evreilor din România, Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae (SAHIR). Denumirea prescurtată, stabilită prin inițialele cuvintelor titlului latin, are sens în ebraică: salariat, respectiv angajat. Angajat în cercetarea istoriei evreilor din România, într-o cercetare strict științifică, sine ira et studio. Revista apare într-o serie nouă, prin angajarea directă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie, Centrul de Studii Iudaice ”Dr. Alexandru Șafran”, în cadrul editurii aceleiași universități, în colaborare cu Institutul de Arheologie și Institutul de Istorie ”A. D. Xenopol”, ambele din cadrul Academiei Române Filiala Iași. Read more…
