Sabina Nikolayevna Spielrein (1885 – 1942) s-a născut la Rostov pe Don, în Rusia, într-o familie evreiască înstărită (2). Încă din școală era foarte talentată în materiile științifice, dar și la muzică și limbi străine, vorbea rusa, germana și franceza; în casa lor se vorbea și engleza. Sabina a primit și lecții de canto și de pian. Deși cei cinci copii au primit o educație aleasă, în casa lor atmosfera era tensionată, părinții se certau și copiii erau bătuți. Încă din copilărie Sabina a suferit de obsesii. Unii istorici cred că a fost abuzată sexual în familie. Cu timpul, tulburările ei emoționale s-au intensificat. Când sora ei iubită a murit de febră tifoidă, ea a suferit un șoc sufletesc manifestat prin accese isterice, ticuri și explozii necontrolate de plâns și de râs. În loc să studieze să medicina, cum și-ar fi dorit, în 1904 a fost internată la faimosul spital psihiatric Burghölzli din Elveția, fiind tratată de Dr. Carl Jung, unul dintre primii care aplicau cu succes tehnicile psihanalitice ale lui Freud. El a încurajat-o să-și exprime liber emoțiile reprimate până atunci și să le retrăiască cu ajutorul hipnozei sau al sugestiei. (3) Așa a ieșit la iveală că tatăl ei o bătea și aceste bătăi îi provocau fantezii masochiste. După vindecare, a fost admisă la facultatea de medicină. Din pacientă, Sabina a devenit asistenta lui Jung, ajutându-l în experimentele sale, de exemplu testul de asociere liberă, din care Jung deducea gândurile inconștiente, starea emoțională, personalitatea și starea cognitivă a persoanei, reflectate mai ales în momentele de ezitare.Read more…
Terra cognita (incomplet, după cum se va vedea)
La întrebarea: „Cunoști acest petec de țară?” răspunsul meu este: „Îl cunosc, dar nu aprofundat”, cu toate că în ultimii 23 ani l-am vizitat de zeci de ori, cunosc acolo o mulțime de lume, am fost în colțuri îndepărtate, locuite și nelocuite și – on top of everything – vorbesc perfect limba locului. Am și scris nu o dată despre acele locuri. Da, este Republica Moldova, doar că eu mă încăpățânez s-o numesc Basarabia. Dar s-o luăm de la început. La Galați nu am fost niciodată. Știam că e pe Dunăre, că are (adică avea!) un imens combinat siderurgic și… cam atât. Dar spre sfârșitul anilor 1990 (de unde puteam eu să știu?!) la Galați a luat ființă o facultate de medicină ca parte integrantă a Universității ”Dunărea de Jos”. Corpul profesoral pare să fie nu numai pus la punct din punct de vedere al învățământului modern, dar în urmă cu an a inițiat un congres de anestezie și terapie intensivă, iar anul acesta, la cea de a doua ediție, am participat ca lector. Deci, am plecat cu avionul la București, apoi cu mașina la Galați și am petrecut patru zile pline pe malul Dunării. Dar asta a fost doar primul popas, pentru că ”spionii” au dat de veste celor de dincolo de Prut, iar ei au decis să profite de ocazie (pe mine nu prea m-au întrebat!) și, a doua zi după terminarea congresului, la ora 11.30, o mașină cu șofer m-a luat de la hotel direct la Chișinău, 235 kilometri. Read more…
Evrei, ca potentaţi ai regimului comunist din România (2)
În ciuda atacurilor la persoană, continui seria de articole legate de rolul evreilor în perioada regimului comunist din România, atât ca potentați dar și ca victime sau marginalizați. Din următoarele considerente: – am căderea morală să scriu despre această perioadă sensibilă și grea pentru că n-am fost implicat deloc, n-am fost nici victimă, nici potentat, doar nițel marginalizat.- provin dintr-o familie evreiască cu identitate clară, ambii părinți evrei, neimplicați în comunism, tata chiar marginalizat și mereu sub supravegherea Securității, unde era convocat anual pentru verificări ca element ostil. N-am descoperit sinagoga și comunitatea evreiască la senectute, le-am frecventat ambele în mod deschis și demn. Mi-am asumat originea chiar în circumstanțe ostile dar și benefice, în mod univoc și mândru. Părinții mei după pensie au lucrat mulți ani la Comunitatea din Cluj. Am trăit 5 ani în Israel, unde am avut funcții de răspundere la Regia de Electricitate și am servit ca rezervist în Tzahal timp de 5 ani. Deci desfid acuzația de antisemitism, respectiv intenția de a discredita evreimea.Read more…
„Eu sunt Silviu!”
Este evident că în ultimele zile, mai mult decât în alte dăţi, atât eu, cât şi ceilalţi membri ai comunităţilor evreieşti, ne identificăm cu Silviu Vexler. Cu toţii suntem Silviu. Valul de antisemitism, izbucnit din străfundurile viscerale, este îndreptat către noi toţi. Invectivele şi ameninţările de pe reţelele sociale, asaltul asupra sediului FCER şi profanarea Memorialului Holocaustului arată limpede dimensiunile acestei răbufniri. Mi-aş fi dorit ca în afara unor articole pertinente apărute în presă şi comunicatul Institutului Elie Wiesel să fi existat şi o sancţionare publică, o solidarizare din partea celor din afara comunităţii, să se fi auzit şi vocea unor reprezentanţi ai partidelor politice, organizaţiilor minorităţilor, societăţii civile. I am Spartacus, I am a Berliner, I am a Man, Je suis Charlie… Eu sunt Silviu! Febra sărbătorilor a cuprins întreaga ţară, răsună colindele, spiritul bun al Crăciunului se pogoară peste oameni, feeria luminilor se înstăpâneşte peste spaţiile publice şi în casele cu brazi împodobiţi şi totuşi – spre uimirea mea – nu se risipeşte zgura urii din ungherele cele mai întunecate ale minţilor încinse şi nici indiferenţa majorităţii covârşitoare.Read more…
La răscruce de ani
Mi-am petrecut vacanţa de Crăciun la Berlin. Un zbor relativ scurt, de patru ore și jumătate, și iată-mă ajuns pe Aeroportul Berlin Brandenburg. Adresa hotelului era ușor de ținut minte: Budapest Strasse. Am luat un taxi. Prietenii din țară mi-au atras atenția asupra pericolului utilizării serviciilor Uber, populare în toate țările europene. Despre ce pericol e vorba? Majoritatea șoferilor acestui serviciu sunt imigranți din țările arabe și, în constelația politică actuală, e mai bine să te ferești de ei. Ca atare, am ales varianta taxiului. Pe șoferul care m-a dus la hotel îl chema… Muhamad. Drumul a decurs în liniște până la începutul străzii unde se afla hotelul. — Ești obosit, domnule? mi s-a adresat șoferul. — Și pe mine mă obosește zborul cu avionul, a spus Muhamad. Recent mi-am vizitat rudele din Palestina; după călătorie am dormit o zi întreagă. — Unde stau părinții tăi? — La Haifa, mi-a răspuns șoferul. Am tăcut o bucată de vreme, după care i-am spus: — Și eu sunt din Israel, ca și părinții tăi, care stau în Israel, la Haifa, nu în Palestina.Read more…
Șantajul Groenlanda
Zilele trecute am văzut la Teatrul Național din București piesa întitulată Perplex, a dramaturgului german (foarte la modă în Occident, se pare) Marius von Mayenburg. Este teatru absurd, atât de absurd, încât în timpul celor două ore ale spectacolului, cele patru personaje rămân de nenumărate ori perplecși, din cauza enormității unor declarații, evenimente, întâmplări pe care nu știu cum să le interpreteze, sau de unde să le ia. La sfârșit, publicul se liniștește, după ce înțelege că este doar… o piesă de teatru.Cu excepția ultimei afirmații, este starea de spirit care mă cuprinde când aud despre discuțiile în jurul Groenlandei. Din păcate, nu este o piesă de teatru, ci o realitate, dar la fel de absurdă, dacă ne gândim la statutul de colonie americană pe care are de gând să i-l confere Trump. Să fie clar, repet, deși lumea cunoaște aceste date: Groenlanda este un teritoriu autonom cu guvern și parlament proprii, afiliată Danemarcei, țară NATO. Deși Groenlanda nu este membră, prin apartenența Danemarcei la Alianța Atlantică, prevederile Chartei NATO, inclusiv articolul 5, i se aplică și ei,. Deci dacă cumva Groenlanda ar fi atacată, toate statele membre și aici se includ și Statele Unite, trebuie să-i sară în apărare. Deci, nu este nevoie ca SUA să se erijeze singură în ”protectoarea” insulei, ca să o salveze de o imaginară agresiune a Rusiei sau Chinei. Nu că teoretic nu ar fi posibilă, astăzi totul e posibil, dar deocamdată toate analizele, cu excepția discursului trumpist, arată că o agresiune chineză sau rusă în Groenlanda nu este iminentă.Read more…
Andrea Ghiţă: TURTE DE MĂLAI ŞI O LECŢIE DE VIAŢĂ
Mălaiul copt în casa bunicii mele adoptive, Erzsi, era unul dintre deliciile copilăriei mele de la mijlocul anilor cincizeci, când nu te puteai desfăta cu prea multe delicatese, iar pentru prăjiturile şi torturile ocaziilor speciale, se aduna din timp făina, zahărul şi untul luate pe cartelă. În schimb făină de mălai se găsea din belşugRead more…
Pesah – în Timişoara copilăriei mele
Pregătirile începeau cu săptămâni înainte. Toată casa era în fierbere. Se goleau dulapurile și sertarele, se mișca tot ce putea fi urnit din loc, se scutura, se freca, se lustruia, se fierbeau cratițe în lighene uriașe, se rânduia vesela deRead more…
EU şi EUROPA
Iarăşi trebuie să mă scuz faţă de cititor pentru faptul că titlul acestor rânduri începe cu pronumele la persoana întâia. Dar m-am întrebat: dacă aş fi schimbat ordinea şi l-aş fi intitulat “Europa şi eu” ar fi sunat mai bine?!Read more…
RĂSCOALĂ, JAFURI ŞI INCENDII LA BALTIMORE
Revenind luni seara dintr-o vacanţă în California, fără acces la ştiri pe durata de 5 ore ale zborului, aşteptam liniştit bagajele, când ochii mi s-au lipit de ecranul televizorului uriaş din sala de aşteptare. “Baltimore-ul arde!” era afişat cu litereRead more…
CE SPUN HAINELE DESPRE NOI
Un scurt domentar-reportaj BBC m-a făcut să descopăr un proiect fascinant, despre oameni şi propriile garderobe. Yassine El Mansouri, un fotograf american de origine marocana, a creat un fel de experiment-studiu social: a invitat diverse persoane în studioul lui, rugându-leRead more…
SUNTEM CE MÂNCĂM (III)
Partea a treia: Zahăr, sare, calciu şi proteine Sfaturi şi idei pentru a reduce cantitatea de zahăr şi sare adăugate, cu care mulţi dintre noi am fost obişnuiţi pană acum 1.1. Vă propun să reducem treptat din cantitatea de zahărRead more…
MIHAIL SEBASTIAN ŞI POLITICA DE LA “CUVÎNTUL” (2)
Pentru a edifica noua imagine, infamantă, a lui Mihail Sebastian, scriitoarea clujeană porneşte de la confecţionarea tendenţioasă a “ambalajului”.Probabil că doar specialiştii avizaţi sînt la curent că în existenţa Cuvîntului s-au succedat mai multe etape (4 noiembrie 1924 – 1 ianuarie 1934;Read more…
Mirjam Bercovici: AUTOBIOGRAFIE pentru PRIETENII BAABELIENI
M-am născut la 11 septembrie 1923 la Câmpulung Moldovenesc, loc pe care-l văd des în visurile, dar mai des în coşmarurile mele, pe care le am de când am fost deportată în Transnistria, în 12 octombrie 1941. Am avut acoloRead more…
MADEIRA, O INSULĂ DE…MILIOANE…
Madeira este o denumire relativ cunoscută, m-am convins că toată lumea a auzit de ea dar puțină lume știe ”unde s-o aşeze” și prin ce este ea cunoscută. Mărturisesc că nici eu nu am fost foarte în clar pe undeRead more…
CINCI ROCHII pentru TOAMNA 2015
Deşi vara şi zilele aurii, călduroase s-au încheiat, rochiile nu dispar din garderoba noastră zilnică. Este adevărat, li se schimbă silueta, lungimea, seriozitatea, textura, cromatică şi inspiraţia… Rochiile de inspiraţie retro – de cele mai multe ori cu o lungime mini,Read more…
CONDIŢIA de COECHIPIER
Îmi place ziua de luni, aerul proaspăt al dimineţii când fac pe jos drumul de acasă la Studio – câteva minute de slalom pe trotuarul îngust, obturat de maşini parcate – recapitulând în minte planul de montaj. Urc în fugăRead more…
ROSALIND FRANKLIN, O PERSONALITATE NEDREPTĂȚITĂ
În 1962, la ceremonia de conferire a Premiului Nobel, pentru descoperirea structurii AND, au fost de faţă premianţii Watson, Wilkins și Crick, absentând un membru al echipei lor, cea care de fapt, în 1958, descoperise cea dintâi această spirală aRead more…
Scrisoare către ”văru’ meu”
Autorul exprimă reflecţiile sale asupra relaţiilor complicate dintre evrei şi arabi din vremurile biblice şi până azi, prezentate sub forma de scrisoare adresată “vărului” arab.Read more…
“Responsabil cu evreii”
În anul 1973 situaţia noastră era relativ stabilă. Soţia era medic, şef al unei circumscripţii medicale din cartierul Ploieşti Nord. Eu eram inginer proiectant principal II (inginer proiectant şef), în serviciul de concepţie al Uzinei 1 Mai Ploieşti, autor alRead more…



















