Brăila – toamna

Brăila este frumoasă nu numai din cauza Dunării. Acele clădiri maiestuoase, din fericire o parte restaurate, evocă trecutul ”glorios” al orașului, unul în care pulsa viața, erau tot felul de locuitori – de la foarte bogați, așa cum arată casele despre care am amintit, până la cei foarte săraci, descriși de Panait Istrati sau de Fănuș Neagu. Era orașul armatorilor, comercianților de grâne, al exportatorilor, marinarilor, dar și al pescarilor sau vagabonzilor dornici să plece în lumea largă. De cinci ani vin în fiecare toamnă la Brăila la Festivalul ”Mihail Sebastian”. Trebuie să recunoaștem că ideea a fost a Federației Comunităților Evreiești. La 100 de ani de la naștere, revista ”Realitatea Evreiască” a realizat, prin eforturile istoricului literar Geo Șerban și al redactorului-șef, Dorel Dorian, patru sau cinci ediții speciale despre Sebastian. A fost prilejul ca cititorii să-și dea seama că Sebastian nu este numai cel care a scris ”Steaua fără nume” și ”Jocul de-a vacanța” sau ”Orașul cu salcâmi”, ci un mare publicist și eseist, autorul romanelor-manifest ”De 2000 de ani” și ”Cum am devenit huligan” și mai presus – al ”Jurnalului” Read more…

Occidentul i-a trădat din nou pe kurzi

Kurzii care numără între 25 și 35 de milioane de persoane, sunt o națiune fără țară. Ei trăiesc răspândiți în Turcia, Siria, Irak și Iran. În timpul Primului Război Mondial, kurzii au luptat împotriva turcilor, aliații Germaniei iar la terminarea războiului, țările învingătoare le-au promis, prin tratatul de la Sèvres din 1920, un stat care urma să cuprindă numai teritoriile locuite de kurzi, în Turcia. Războiul turc de independență a schimbat radical situația, Tratatul de la Sèvres a fost înlocuit cu cel de la Lausanne, iar prevederea privind un stat kurd a dispărut. Singurii care într-un fel s-au apropiat de visul statalității au fost kurzii din Irak cărora, în 1958 – prin noua constituție – li s-a recunoscut naționalitatea, dar li s-a respins cererea de autonomie pe un teritoriu cu populație majoritar kurdă.Read more…

Rămas bun, Arad!

Sunt arădeancă get-beget, atât din partea tatălui meu cât și a mamei. În cimitirul vechi din oraș sunt înmormântate trei generații din familia mea – străbunicii, bunicii și părinții, din partea tatălui. Familia mamei mele care a trăit și mai trăiește la Târgu Mureș, cel puțin bunicul și surorile lui erau originari din Lipova. Este foarte posibil ca vechimea familiei în zonă să fie și mai mare deoarece – și asta am aflat acum cu prilejul celor 300 de ani de la stabilirea primilor evrei în Arad – familii de evrei trăiau încă din vechime în comunele din jurul orașului, inclusiv la Lipova. Din păcate, nu am fost niciodată acolo, nu știu în ce stare se află cimitirul și dacă sunt îngropați acolo străbunicii.Read more…

Lumini și umbre în alegerile din Germania

Titlurile de senzație ale unor publicații germane și din alte țări ”O victorie amară pentru Merkel”, nu cred că acoperă realitatea. Convingerea mea și probabil a multor analiști, inclusiv a celor din partidele Creștin-Democrat și Creștin-Social, a fost că Merkel nu putea obține cifrele din alegerile precedente când nu exista spinoasa problemă a refugiaților, Brexitul sau criticile aduse UE. Mai mult decât atât, cele 33 la sută, în condițiile date, cred că au fost un rezultat onorabil, ținând cont de pierderea de popularitate masivă – înregistrată de Merkel anul trecut – pe care a reușit să o depășească. Faptul că au sperat cu toții sau, mai bine zis, au visat la ceva mai bun este firesc, dar putea fi și mai prost. Sigur că o mare dificultate va fi formarea unui guvern de coaliție, acel cabinet ”Jamaica” – culorile partidelor care eventual îl vor forma – UCD-UCS, liberalii și ecologiștii. Numitorul comun – menținerea și reformarea UE se regăsește în platforma tuturor partidelor, diferă însă, și uneori destul de mult, mijloacele de a le realiza. Oricum, Angela Merkel va rămâne în continuare liderul de necontestat al Europei unite.Read more…

”Cântând în ploaie” prin Scoția și Anglia

Nu-mi amintesc să fi urmărit vreodată buletinele meteorologice cu atâta atenție ca acum când am fost în frumoasa mea excursie din Anglia și Scoția. De cum ajungeam la hotel, și asta se întâmpla seara, dar și dimineața – deschideam televizorul la BBC care dădea foarte frecvent buletinul meteo. Și ce să vezi…din păcate, previziunile se și adevereau, mai ales când era vorbă de ploaie. Dar să nu vorbesc cu păcat, au fost doar episoade de ploaie, țineau o jumătate de oră sau o oră, după aceea se opreau și, am avut și zile în care chiar era vară. Scoția, care este mai la nord și, prin așezare, supusă mișcărilor norilor, ne-a oferit o zi superbă la Edinburgh și una mai puțin superbă, dar acceptabilă când am făcut o excursie minunată în zona muntoasă, pe lângă lacuri, inclusiv la Lochness, dar Nessie a lipsit, a apărut numai la magazinele de suverniruri și nu în lac.Read more…

Anglia și lecturile mele

Anglia figura de multă vreme pe lista planurilor mele de călătorie, dar ea a fost „accelerată” de Brexit. Mă gândeam, și nu cred că am greșit foarte mult, la posibilitatea reintroducerii vizelor și chiar nu aveam nici un chef să stau la cozi pe la Consulatul britanic, acum când ne-am obișnuit să ”zburdăm” prin toată Europa numai cu buletinul. Se pot scrie multe lucruri despre o astfel de călătorie care m-a dus în locuri minunate și interesante, despre care am crezut în tinerețe că nu le voi vedea niciodată – de pildă British Museum –, dar ceea ce m-a urmărit tot timpul în aceste nouă zile, mai ales când am străbătut Anglia, au fost cărțile, lecturile mele legate de locurile vizitate. Nu este vorba de opere ale literaturii clasice engleze, toată lumea i-a citit pe Shakespeare (prima noastră oprire a fost Stratford upon Avon), Dickens, Bernard Shaw sau Glasworthy, ca să amintesc de câțiva, ci de cărțile că să zic așa ”personalizate”, care mi-au trezit amintiri, mi-au evocat copilăria, prima tinerețe sau maturitatea, chiar bătrânețea, deoarece pe unele dintre ele continui să le recitesc…Read more…

Cinci ani de Baabel – o aniversare dulce

Nu se poate vreo aniversare fără ceva dulce. De obicei un tort – preferatul meu este tortul de ciocolată și dacă este împodobit cu vișine e și mai bine , frișcă nu vreau că e prea mult. Dar de această dată, la cea de a cincea aniversare a revistei noastre Baabel care la anul intră în clasa pregătitoare, mi-am adus aminte de una dintre zilele mele de naștere, nu de cinci ani, atunci nu prea ne duceam la cofetărie, cred că evreii nu aveau voie și era puțin înainte de 23 august, în sfârșit nu contează anul dar țin minte că , spre deosebire de alte dăți când eram sărbătorită acasă, de această dată ne-am dus la cofetăria Malka din Arad. Era una dintre cele mai vechi cofetării din oraș, în concurență cu încă alte două-trei, dar mie îmi plăcea acolo fiindcă se găsea pe bulevardul central, vizavi de Primărie și avea scaune și băncuțe din catifea roșie. Pe atunci a te duce la cofetărie era un eveniment, mai ales pentru noi, copiii. Pentru următoarele generații, această ieșire s-a banalizat, probabil că părinții și bunicii deveniseră mai indulgenți și cedau rugăminților copiilor. În schimb azi, cel puțin în București, cofetăriile s-au împuținat iar în cele care există, rareori poți sta jos, de obicei comanzi pentru acasăRead more…

De ce s-a dus Benjamin Netanyahu în Ungaria?

Mulți analiști politici din Israel, Ungaria dar și din alte țări europene au privit cam nedumeriți deplasarea lui Benjamin Netanyahu într-o țară al cărei premier, numai cu câteva săptămâni în urmă, l-a preamărit pe guvernatorul Miklós Horthy, cel care a acceptat în primăvara lui 1944 deportarea la Auschwitz-Birkenau, a jumătate de milion de cetățeni maghiari, de origine evreiască, inclusiv din Transilvania. Sub presiune internațională și după debarcarea trupelor anglo-americane în Normandia, a oprit acțiunea referitoare la evreii de la Budapesta, dar o parte dintre ei a căzut victimă formațiunilor szalașiste venite la putere după 15 octombrie 1944. Dar chiar și înaintea acestor date, evrei maghiari au murit în masacrele de la Kameneț-Podolsk în Ucraina, din Voivodina și în detașamentele de muncă obligatorie create lângă unități militare ungare, fiind puși, printre altele, să scoată cu mâna minele îngropate. În plus, doar cu două săptămâni înainte de sosirea lui Benajmin Netanyahu, în Ungaria s-a desfășurat o campanie de afișe împotriva evreului maghiar-american Geroge Soros, considerat de premierul Orbán inamicul nr.1 al Ungariei, acuzat că vrea să aducă în Ungaria mii de refugiați.Read more…

Uniunea Europeană a Studenților Evrei va avea un președinte din România?

Alina (născută într-o zi de 1 aprilie și nu e banc, așa scrie în acte) este și ea ”produsul” Școlii Lauder, nu pe de-a întregul, deoarece a urmat ultimii trei ani ai liceului la Colegiul Național ”Mihai Viteazul”. Școala Lauder, o școală româno-evreiască, i-a oferit posibilitatea ca, încă din grădiniță să învețe limbile engleză și noțiuni de limbă ebraică, iar în timpul celor 10 ani petrecuți acolo să cunoască și să aprofundeze, pe lângă istoria universală și cea a României și cea a poporului evreu, marile sale probleme, tragediile cu care s-a confruntat de-a lungul timpului, culminând cu Holocaustul și istoria statului evreu. A rupt tradiția inginerească a familiei, și-a dat seama că înclinația ei este spre științele umane și, având și experiența unei școli liberale, s-a îndreptat către Facultatea de Științe Politice a SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative) din București. Nu a mai apucat înființarea la SNSPA a secției de Studii Israeliene, dar a avut posibilitatea să studieze, printre altele, subiecte legate de multiculturalism, naționalism, minorități naționale, instituții ale Uniunii Europene. Munca în organizațiile evreiești a dus-o până la urmă, pe undeva firesc, în Uniunea Europeană a Studenților Evrei pe care a descoperit-o pe…Facebook în urmă cu doi ani. Read more…

Dialog pe marginea „rusofobiei”. Eva Galambos către Ivan Sipos

Dragă Ivan,

Ar trebui să scriu o întreagă carte de istorie, ca să răspund la argumentele pe care mi le-ai prezentat. Cunosc foarte bine istoria acestor regiuni, poate cea a României mai bine ca tine, dar știi cum e: toate depind de punctul de vedere, de unghiul din care se văd problemele. De aceea nu vreau să mă leg de fiecare dintre ele, ci doar la câteva.Read more…

Rusofobia – justificată sau nu?

Revista ”Baabel” încearcă, prin articolele publicate, pe de-o parte să dea curs diferitelor opinii, pe de altă parte – chiar dacă nu întotdeauna reușește – să păstreze echidistanța față de o serie de probleme, mai ales cu caracter politic. De asemenea, prin rubrica de comentarii, citiorii se pot pronunța asupra temelor dezbătute și, cu excepția atacurilor la persoană sau articole care propagă ura, sunt prezentate cele mai diferite opinii. De aceea, ne-am gândit să publicăm punctul de vedere al lui Ivan Sipos, cititor al revistei care trăiește în SUA (textul a fost scris în engleză, tradus de noi), precum și opiniile politologului dr. Armand Groșu, profesor universitar, specialist în spațiul ex-sovietic și Europa centrală și de est. De fapt, prof. Groșu explică nu rusofobia occidentală, ci teama noastră, a românilor față de politica din ultimii ani ai Rusiei și explică dacă temerile față de Rusia sunt corecte, practic la ce ne putem aștepta de la vecinul nostru mai îndepărtat În ceea ce mă privește, am dorit să prezint părerile expertului român, ca să zic așa, din motive personal-egoiste deoarece am regăsit multe din părerile mele. Read more…

Alegerea lui Klaus

Personal, atunci când a candidat, nu l-am considerat pe Klaus Iohannis omul cel mai potrivi pentru funcția de președinte. Am apreciat că această pălărie este prea mare pentru un primar (foarte bun de-altfel) al Sibiului. Mai târziu, nu mi-au plăcut nici unele dintre luările lui de poziție, dar pe undeva i-am învinuit pe consilierii lui. Una peste alta, nu a fost din partea mea o condamnare de ansamblu, în general am văzut în el un om onest, cu vederi democratice, care dorește să ne apropie mai mult de Europa, dar aveam și unele rezerve. Am fost pe cale să-mi schimb părerea recent, după prestația lui în Statele Unite. Mi-am zis că a căpătat experiență, s-a maturizat, că greşisem eu că nu mi-am dat seama de potențialul lui. Unele persoane au un ritm mai lent de dezvoltare. Dar toate bunele mele opinii au fost spulberate când, contrar tuturor convingerilor mele (și ale multor altora), președintele țării a acceptat nominalizarea lui Mihai Tudose ca viitor premier al țării și apoi întreaga listă a noului guvernRead more…

Alegerile legislative din Franța: capcanele majorității absolute

Alegerile legislative din Franța au fost câștigate, după cum se prognoza, de partidul La Republique en Marche, al lui Emmanuel Macron, împreună cu aliații lui centriști de la MoDem. Ceea ce nu se știa era proporția voturilor. Victoria acestui nou partd a fost zdrobitoare, cu aproape 50 la sută formațiunea politică a președintelui va deține 350 de mandate în Adunarea Națională, cu mult peste jumătatea celor 577 de locuri. Republicanii, care la scrutinul prezidențial au suferit o înfrângere zdrobitoare, s-au mai redresat cu 26,9 la sută, respectiv 137 de locuri. Ei sunt urmați de Frontul Național cu 8,75 la sută – opt locuri și pentru prima dată, Marine Le Pen intră în parlament, de Partidul Socialist – cu 7,49 la sută – 44 de locuri și Franța nesupusă (stânga stângii) cu 6,06 la sută și 27 de locuri. Restul de locuri a revenit diferitelor formațiuni mai mici. Deși Emmanuel Macron, respectiv partidul său, are această imensă majoritate, prezența la urne fiind de abia 42 la sută, francezii – afirmă mulți analiști politici – nu i-au dat în totalitate un cec alb reforme- lor președintelui.Read more…

Alegerile europene dau semnale pozitive

La prima vedere, s-ar putea spune că n-ar trebui să punem pe același plan alegerile din Marea Britanie cu cele din Franța. Totuși, la o analiză mai atentă, descoperim un numitor comun: semnalul pozitiv către menținerea Europei unite. Este mai greu să discernem acest element la scrutinul din Anglia, dar vom încerca. Londra menține în continuare Brexitul – o lovitură pentru Uniunea Europeană, în sensul eventualei răspândiri a ideii ca o molimă. A fost văzută așa de multă lume care prevedea ieșirea Olandei, Franței, Germaniei, Italiei, deci prăbușirea acestei unități europene greu create, cu multe erori, dar cu realizări uriașe (Am mai declarat că sunt o europeană convinsă).Read more…

Moștenirea Războiului de Șase Zile

În urmă cu câteva zile s-au împlinit 50 de ani de la Războiul de Șase Zile, pe care Israelul l-a purtat cu vecinii lui arabi și care, la fel ca Războiul pentru Independență, din 1948, a fost câștigat de statul evreu. Dar dacă prima victorie s-a considerat un miracol, de această dată, în 1967, lumea arabă s-a confruntat cu o altă țară, mult mai bine pregătită, cu o armată pusă la punct, cu arme moderne și sofisticate. Încă nu se lansase înarmarea masivă prin forțe proprii a țării, dar începuturile industriei de apărare au fost făcute și, se pare – cel puțin pe baza unor declarații recente – că Israelul dispunea deja de bomba atomică. Victoria în Războiul de Șase Zile a transformat Israelul din toate punctele de vedere, a crescut în primul rând securitatea la granițe. Prin ocuparea unor teritorii, inclusiv înălțimile Golan, s-a îngreunat organizarea unor atacuri teroriste-surpriză de către bandele de mujahedini, de fapt una dintre cauzele lansării războiului, alături de închiderea Canalului de Suez pentru vasele israeliene. Prin cucerirea Orașului Vechi al Ierusalimului, evreii au căpătat din nou acces la locurile cele mai sfinte ale iudaismului.Read more…

Vizita lui Donald Trump în Orientul Mijlociu – sub semnul pragmatismului

Donald Trump și consilierii lui pot fi satisfăcuți de felul cum s-a desfășurat vizita președintelui american în Orientul Mijlociu. Primiri somptuoase, manifestări de simpatie, nici un fel de proteste cu excepția zonei Gaza – dar acolo nu a fost – deci partea americană poate bifa evenimentul cu calificativul succes. Aceasta deoarece, ca un om de afaceri, Donald Trump a plasat vizita sub semnul pragmatismului, ceea ce, într-un fel nu este greșit. La asta se pricepe și aici a și reușit. Pragmatismul a constat în primul rând în încercarea de a schimba imaginea Statelor Unite în regiune, de a contracara strategia lui Barak Obama de retragere și de neimplicare americană în conflictele dintre cele mai variate grupări – practic dintre șiiți și suniți – deoarece și obiectivele războului dus de Statului Islamic intră în această categorie. Aparent, prin prezența lui în Arabia Saudită și întâlnirea cu liderii Consiliului de Cooperare al Golfului, Trump a reușit să șteargă perceperea negativă a SUA din partea unor țări arabe. Dar dacă urmărim mai atent discursul lui Trump în fața liderilor musulmani și-l luăm la puricat, ne dăm seama că abordarea actuală nu se deosebește fundamental de cea a lui Obama. Read more…

Avem nevoie de un Muzeu de Stat al Istoriei Evreilor din România ?

La această întrebare pe care o completez cu ”și Holocaustului”, răspunsul meu – și bănuiesc și al altora – este un categoric ”da”. Avem nevoie din foarte multe motive, unele pozitive, altele negative. Vreau să mă explic: cele pozitive se referă la contribuția substanțială a evreilor din toate provinciile românești la dezvoltarea economică, socială, culturală a țării căreia i-au aparținut de-alungul istoriei și mă gândesc aici nu numai la România, ci și la Imperiul Austro-Ungar sau Rusia. Iar aceste referiri trebuie să existe, într-un fel sau altul, în cadrul noului muzeu. Federația Comunităților Evreiești din România, de pildă, are printre altele, la sinagoga Unirea Sfântă din Mămulari, locul unde la ora actuală există un muzeu al evreilor, în curs de reorganizare, afișe cu contribuția evreilor din Vechiul Regat la dezvoltarea industrială a României din secolele 19 și 20. Noul muzeu ar trebui să cuprindă, așa cum am arătat mai sus, și celelalte provincii, cu sublinierea asemănărilor și diferențelor în politica față de evrei.Read more…

Ziua de după alegerile din Franța

Alegerile prezidențiale din Franța s-au încheiat, din fericire conform sondajelor. Emmanuel Macron, un proeuropean centrist (provenind din cercuri socialiste) a ieșit învingător și a promis securitate pentru francezi, apărarea Europei, unitatea, indiferent de gruparea politică căreia aparțin alegătorii. Este o satisfacție pentru susținătorii Europei unite și un indicu al trezirii la realitate a oamenilor în fața populismului și izolaționismului. Dar lucrurile se pot analiza în două feluri – privind partea plină a paharului sau partea goală. Cel mai bine este să privești ambele. Ceea ce am scris anterior este partea plină, însă la cea goală s-au adunat multe lucruri care, în următoarele zile vor fi luate la puricat, dar deja au apărut primele semne și ar fi bine să le cunoaștem .Read more…

Alegerile din ţările UE ar putea însemna sfârșitul lui Viktor Orbán?

Un foarte recent sondaj de opinie din Ungaria arată că în ultimele două luni, premierul Ungariei, Viktor Orbán, a pierdut aproximativ 500.000 de alegători. Principala cauză a acestei reduceri a popularității a fost, paradoxal, intenția desființării Universității Central-Europene din Ungaria (mai multe orașe din România au invitat conducerea Universității să se stabilească aici). Am folosit paradoxal deoarece, până de curând, Orbán a știut să aleagă cu mare talent o imagine a dușmanului care să-i sperie pe unguri și să atragă cât mai mulți viitori alegători de partea lui (Alegerile legislative din Ungaria vor avea loc în 2018). După refugiați și Bruxelles, alesul a fost George Soros, cel care a fondat Universitatea Central Europeană de la Budapesta.Read more…

Alegerile prezidențiale din Franța

Primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța s-a terminat aproximativ cu ceea ce a prezis o parte din analiști: o confruntare între Emmanuel Macron – centru-stânga (aproximativ 24 la sută) și Marine Le Pen ( 21,8 la sută) – extrema dreaptă. Francezii au scăpat de opțiunea de care multă lume se temea –Le Pen –Jean –Luc Melenchon – extrema stângă, un fel de bătălie Iliescu-Vadim în care, o mare parte a francezilor nu ar fi știut ce să aleagă. Diferențele dintre cei patru candidați din cei 11 care s-au înscris pentru a accede la funcția de președinte, a fost procentual destul de mici, cifrele primilor patru care contau – E.Macron, Marine Le Pen, Francois Fillon și J.L. Melenchon -, situându-se între 24 la sută (Macron) și 19,3 la sută (Melenchon). Sigur , în primul tur de scrutin voturile s-au împărțit între cei 11 candidați și toți aveau alegători, de aceea aceste mici diferențe.Read more…