Daniel Lőwy: CAFEAUA ABISINIANĂ

Bunicul meu, Sándor, ştia să se bucure de o partidă de cărţi, să savureze aroma tutunului, însă în primul rând era un cafegiu împătimit. Invocând hipotensiunea sau tocmai, folosind-o ca pretext, se delecta zilnic cu cinci ceşti de cafea espresso. În Clujul de la cumpăna anilor 1960-1970 puteai opta între cafenelele la botul calului şi cofetăriile cu fotolii comode, unde licoarea aromată şi proaspăt preparată costa – la propriu – un singur leu; pentru doi lei ţi se oferea o porţie dublă.Read more…

Andrea Ghiţă: FRUMOASELE EŞARFE ALE DOAMNEI VLAICU

Doamna Vlaicu nu era croitoreasă, ci o creatoare de modă pur sânge. Decenii de-a rândul această doamnă deosebită, cu nume de principesă, la care poposeam împreună cu Mama, ne făcea să ne simţim frumoase şi importante. Probele se desfăşurau în odaia micuţă unde trona o maşină de cusut Singer, alături de o masă de călcat cu fierul în priză şi o canapea pe care-şi aşteptau rândul la croit bucăţile de stofă, mătase, catifea sau stambă, întotdeauna în vecinătatea unei cărţi deschise, pe cale de a fi citită în timpul unei scurte sieste. Pe umeraşe aşteptau hainele noastre pregătite pentru „prima sau a doua probă”Read more…

Andrea Ghiţă: In memoriam Alexandru Cherecheş un Drept al popoarelor

De curând a trecut în nefiinţă, la vârsta de peste 85 de ani, Alexandru Cherecheş din Şimleul Silvaniei, singurul cetăţean din judeţul Sălaj, distins cu titlul de Drept al Popoarelor, acordat de Statul Israel celor care au salvat evrei în timpul Holocaustului.Născut la 19 noiembrie 1927, în primăvara lui 1944 avea 16 ani şi jumătate. Băiat sărac, ucenicise la un prăvăliaş evreu care-l luase „cu contract în toată regula” şi-l ajutase să intre la şcoala de meserii. Avea multe cunoştinţe printre cei trei mii de evrei şimleoani peste care căzuseră ca un trăsnet măsurile extreme antievreieşti luate de regimul horthist , după intrarea trupele germane în Ungaria, în 19 martie 1944.Alexandru Cherecheş era premilitar şi a fost obligat să asiste la adunarea evreilor şi confiscarea tuturor bunurilor lor. A văzut apoi cum i-au strâns pe toţi în sinagogă, de unde i-au transportat la sinistrul ghetou de la Cehei, ultima staţie dinainte de trenul cu destinaţia Auschwitz. În aceeaşi primăvară şi tatăl său evadase din detaşamentul de muncă al armatei ungare şi se ascundea într-o pădurile din împrejurimile oraşului. Într-o zi, în drum spre via bunicului, i-a ieşit în cale Jossy Lax, un concitadin evreu care i-a spus că fugise din faţa ghetoizării , se ascundea în vie împreună cu alţi doi evreRead more…