Mihai Eisikovits: VIOLONISTUL din DETAŞAMENTUL de MUNCĂ

În septembrie 1941, tinerii evrei din Transilvania de Nord, născuţi în 1920, erau obligaţi să se prezinte pentru încorporare, la Baia Mare, la “Cazarma jidovilor”, cum i se spunea în acea vreme. Eu fiind tot din contingentul 1920, m-am prezentat la locul desemnat. Ceilalţi tineri de seama mea, vreo mie la număr, au fost grupaţi pe companii. De la început am remarcat în rândul nostru un tânăr bine dezvoltat, cu ochelari, care nu se dezlipea de cutia viorii. Era violonistul…Read more…

Iohanan Vass : JURNALUL de LAGĂR al TATĂLUI MEU Dr. ZOLTÁN VASS

Dr. Zoltán Vass, autorul acestui jurnal scris la Auschwitz, a studiat medicina la Budapesta și la Cluj, specializându-se în stomatologie la Cluj, Budapesta, Viena și Zurich. A fost asistentul profesorului Bilașcu- întemeietorul stomatologiei în România, după 1 decembrie 1918. A fost șeful secției de stomatologie a Spitalului Evreiesc din Cluj între 1931-1944. A fost primul redactor al primei reviste de stomatologice din România.Read more…

Evi Szmuk : TRISTA POVESTE a lui ÁGI HORVÁTH

Verișoara mea Ági era cu nouă luni mare decât mine. Eram apropiate, ne jucam mult împreună, eram colege la școală şi la liceu, acasă la Gheorgheni. Suferea de strabism şi, la un ochi, a fost operată cu succes de vestitul doctor Nicolae  Blatt care a propus să-i opereze și celălalt ochi. Şi l-a stricat. Toată viața a suferit din cauza acestei deficiențe. Altfel era bine făcută, mai înaltă decât mine, cu piele mai închisă. De mică se temea de…. pene. Într-atât încât părinții, la plecarea de acasă, era suficient să pună o pană la poartă și Ági nu se apropia pentru a ieși. Era o elevă bună, dar părinții o obligau să tot facă exerciții de scris și matematică în vacanță. Și pe mine, bineînțeles,  când apăream pe la ei pentru a ne juca. Mama mea era împotriva unor asemenea metode de educație, puțin cam spartane, care nu-i plăceau lui Ági. În general nu-i prea plăcea stilul de viață puritan al părinților. În contrast vădit cu viața mai lejeră a familiei Vágó care locuia peste drum, unde veneau musafiri, se plimbau cu trăsura, copiii Edi și Béla luau lecții de pian, mama lor se îmbrăca mai elegant etc. Ar fi vrut să trăiască și ei așa. Dar părinții ei făceau excursii în împrejurimi în loc de invitații (de câte ori m-au luat și pe mine pe munți) citeau mult, erau interesați de probleme sociale, politice (de stânga),  de acțiuni de caritate.Read more…