La sfârşitul lui decembrie 1944 eram într-un hal cumplit de slăbiciune, mâinile îmi erau degerate, picioarele degerate, nu mai puteam să lucrez, nici măcar să stau în picioare. Nemţii au oprit funcţionarea camerelor de gazare, încă din toamnă, pentru căRead more…

În fiecare miez de iarnă, Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord, cu sediul la Şimleu Silvaniei, marchează Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului. O constantă a festivităţilor este implicarea tinerei generaţii în păstrarea şi evocarea acestei tragedii deRead more…

În vara anului 1942 guvernul fascist maghiar a ordonat ca evreii din detaşamentele de muncă ale armatei maghiare să nu mai poarte uniform militară, ci să-şi aducă haine civile, rămânând obligatorii doar boneta fără rozetă şi banderola galbenă de purtatRead more…

Viaţa nu renunţă în a ne oferi surprize, din cele mai neaşteptate. Cine s-ar fi gândit că fratele lui Hermann Göring, mâna dreaptă a lui Hitler, a salvat evrei şi deţinuţi politici, că şeful aviaţiei germane cunoştea activitatea fratelui său mai tânăr, Albert, şi-l şi scotea la nevoie din încurcătură? ată un dosar cu acest subiect, deschis de Institutul Yad Vashem din Ierusalim, este analizat pentru a se vedea dacă nu cumva şi Albert Göring ar putea eventual primi post mortem titlul de „drept între popoare”, deoarece a salvat evrei.Read more…

După ce detaşamentul nostru muncă ieşise dintr-un sat ucrainean în plină iarnă, cu zăpadă abundentă şi vânt năprasnic, mărşăluiam pe un drum de ţară, cu uneltele pe umăr, către un alt loc de muncă, încă necunoscut. La un moment datRead more…

Pe bunicul meu matern, Armin Mittelmann sau Hari, cum îl numeau prietenii, nu l-am cunoscut. Locuia cu familia mamei mele la Târgu Mureş, deşi rădăcinile  lui erau arădene. După ce m-am născut, am fost dusă de două ori acolo, laRead more…

Dr. Zoltán Vass, autorul acestui jurnal scris la Auschwitz, a studiat medicina la Budapesta și la Cluj, specializându-se în stomatologie la Cluj, Budapesta, Viena și Zurich. A fost asistentul profesorului Bilașcu- întemeietorul stomatologiei în România, după 1 decembrie 1918. A fost șeful secției de stomatologie a Spitalului Evreiesc din Cluj între 1931-1944. A fost primul redactor al primei reviste de stomatologice din România.Read more…

În 2 mai  1944 ziarele au anunţat că evreii să fie pregătiţi de a fi duşi în ghetoul din fabrica de cărămidă, de la marginea oraşului, luând cu ei doar doua geamantane. Eu am fost repartizat la echiparea ghetoului şiRead more…

Verișoara mea Ági era cu nouă luni mare decât mine. Eram apropiate, ne jucam mult împreună, eram colege la școală şi la liceu, acasă la Gheorgheni. Suferea de strabism şi, la un ochi, a fost operată cu succes de vestitul doctor Nicolae  Blatt care a propus să-i opereze și celălalt ochi. Şi l-a stricat. Toată viața a suferit din cauza acestei deficiențe. Altfel era bine făcută, mai înaltă decât mine, cu piele mai închisă. De mică se temea de…. pene. Într-atât încât părinții, la plecarea de acasă, era suficient să pună o pană la poartă și Ági nu se apropia pentru a ieși. Era o elevă bună, dar părinții o obligau să tot facă exerciții de scris și matematică în vacanță. Și pe mine, bineînțeles,  când apăream pe la ei pentru a ne juca. Mama mea era împotriva unor asemenea metode de educație, puțin cam spartane, care nu-i plăceau lui Ági. În general nu-i prea plăcea stilul de viață puritan al părinților. În contrast vădit cu viața mai lejeră a familiei Vágó care locuia peste drum, unde veneau musafiri, se plimbau cu trăsura, copiii Edi și Béla luau lecții de pian, mama lor se îmbrăca mai elegant etc. Ar fi vrut să trăiască și ei așa. Dar părinții ei făceau excursii în împrejurimi în loc de invitații (de câte ori m-au luat și pe mine pe munți) citeau mult, erau interesați de probleme sociale, politice (de stânga),  de acțiuni de caritate.Read more…

În 1956 lucram la Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea și răspundeam de R.D.Germania.  În vara acelui an s-a hotărât trimiterea în R.D.G. a orchestrei de muzică populară Barbu Lăutaru cu dirijorii Nicu Stănescu și Ionel Budișteanu și aRead more…

Articolul bine documentat despre evreii din Salonic, publicat de Tiberiu Roth în Revista Baabel, mi-a deşteptat un noian de amintiri. A evocat eliberarea din lagărul nazist şi drumul lung şi aventuros al reîntoarcerii acasă, pe parcursul căruia m-am întâlnit cuRead more…

Ca în fiecare an, înaintea sărbătorilor de toamnă, mergem la cimitir, la mormintele celor dragi. Am credința nestrămutată într-un Dumnezeu Universal și, în spiritul tatălui meu, care mă apără și mă îndrumă. Anul acesta n-am izbutit să ajungem la cimitirRead more…

Ca în fiecare an, înaintea sărbătorilor de toamnă, mergem la cimitir, la mormintele celor dragi. Am credința nestrămutată într-un Dumnezeu Universal și, în spiritul tatălui meu, care mă apără și mă îndrumă. Anul acesta n-am izbutit să ajungem la cimitirRead more…

Lya era fiica verișoarei mele Sári, căsătorită de tânără, așa că eram apropiate ca vârstă. Era adusă adesea la Gheorgheni la bunica ei, soră cu tatăl meu. Petreceam mult timp împreună. Părinții ei locuiau la Sighișoara. De-alungul vieţii s-a confruntatRead more…

Lya era fiica verișoarei mele Sári, căsătorită de tânără, așa că eram apropiate ca vârstă. Era adusă adesea la Gheorgheni la bunica ei, soră cu tatăl meu. Petreceam mult timp împreună. Părinții ei locuiau la Sighișoara. De-alungul vieţii s-a confruntatRead more…