O cercetare a activităţii OTDE-ului demonstrează pe bază de date şi fapte că o astfel de misiune şi-a asumat această Organizaţie creată de tineri supravieţuitori ai lagărului din Buchenwald, reîntorşi la Cluj, în vara anului 1945. La început denumită DEDISZ, adică Organizaţia Tinerilor Deportaţi, apoi din februarie 1946 DZSISZ, respectiv Uniunea Tinerilor Evrei Democraţi; a fost o Organizaţie unică în felul ei, care şi-a propus, pe cât posibil, să înlocuiască pierderea familiei, a căminului, a tot ce a agonisit familia o viaţă întreagă; să îndrume tineretul spre muncă şi învăţătură, să ajute tinerii în strădania lor de reintegrare într-o viaţă normală. Schimbarea titulaturii din DEDISZ în DZSISZ nu a fost o decizie formală ci de esenţă, urmărindu-se atragerea tinerilor evrei în general, nu doar pe foştii deportaţi, la unitate de acţiune în lupta pentru construirea unei lumi noi.Read more…
Sfârșitul lunii ebraice Nisan și luna ebraică Iyar au o semnificație specială pentru istoria contemporană a poporului evreu. În această perioadă s-au petrecut câteva evenimente istorice importante. Unii oameni politici și unii intelectuali din Israel au încercat să facă o legătură între aceste zile. Alții au mers chiar mai departe, încercând o legătură între ele și perioada în care s-au petrecut. Este vorba de perioada de ”Sefira” (”Sefirath HaOmer”), cele 49 de zile ale numărătorii ”Omer”-ului, care începe în cea de a doua seară de Pesach și se termină în ajun de Șavuoth, de la ieșirea din Egipt până la predarea Thorei, respectiv până la Revelația Sinaitică.Read more…
Sunt încredinţată că întâlnirile nu sunt niciodată întâmplătoare şi acest lucru a fost dovedit şi în această primăvară când – prin mijlocirea unei foste colege de facultate Erica (Sieber) Anghel (din Germania) – am întâlnit-o pe fosta ei colegă de clasă şi bună prietenă din adolescenţa petrecută la Arad, Hava (Shaffer) Oren stabilită în Israel. Din prima clipă am discutat ca două cunoştinţe vechi – colege de generaţie şi de prietenie cu Erica – şi în scurta după amiază petrecută împreună, Hava mi-a povestit că mama ei îşi scrisese amintirile în limba germană, ea le tradusese în engleză dar crede că ar fi interesante şi pentru cititorii Revistei Baabel. În curând mi-a trimis textul amintirilor (traduse în limba română) pe care le-am citit pe nerăsuflate. Poveştile cuprinse în memoriile medicului Erika Shaffer – pe care le veţi putea citi în revista Baabel în mai multe episoade – reflectă destinele emblematice ale evreilor trăitori în Bucovina fie ei negustori, muncitori, ţărani sau intelectuali, de-a lungul unui secol scurt şi tragic: al XX-lea.Read more…
Recenta rezoluţie UNESCO, susţinută de state ca Egipt, Liban, Sudan, Algeria,Maroc şi Oman membre ale atotputernicei Organizaţii pentru Cooperare Islamică, a fost adoptată cu o majoritate de 33 de ţări, în timp ce şase au votat contra ei, iar două s-au abţinut.Citind conţinutul documentului, “spectatori” mai puţin familiari cu istoria Oraşului Sfânt ar putea foarte uşor ajunge la concluzia că Ierusalimul a fost, de la întemeierea sa şi până în prezent, centru exclusiv al Islamului…Read more…
Faptele istorice în cronologia lor sunt ,în mare ,cunoscute.La aproape 70 de ani de la istorica dată de 29 noiembrie 1947 și apoi, peste câteva luni, proclamația din 15 mai 1948 ,totul pare oarecum logic și rațional. Holocaustul și proclamarea Statului Israel au fost organic legate. Crearea Statului Israel a fost consecința directă a suferințelor evreilor europeni. Persecuțiile declanșate de Hitler împotriva evreilor păreau că au fost ultimele catastrofe dintr-un lung lanț de evenimente tragice care au contribuit la formarea statului sionist.Read more…
În 22 mai 2016 se va inaugura Monumentul Memorial al celor peste o mie de martiri ai Holocaustului din oraşul Gherla. În cele ce urmaeză veţi afla povestea acestui monument şi demersurile făcute pentru realizarea lui.Read more…
Cu 120 de ani în urmă, mai exact în 1896, a apărut în vitrinele librăriilor din Viena o cărticică cu un titlu ciudat, aparent lipsit de sens ”Judenstaat” (Statul Evreiesc) scris de un tânăr jurnalist vienez care semna articole de critică literară la prestigiosul ziar ”Neue Freie Presse”. Numele autorului era Theodor Herzl. După 50 de ani, în anul 1946 cartea tradusă în limba română apărea şi în vitrinele librăriilor din București. Titlul românesc cărții era ”Statul Iudeu”Read more…
Sadiq Kahn, fiul unui șofer de autobuz care a emigrat din Pakistan, absolvent al unei universități britanice, avocat specializat în drepturile omului, este produsul democrației britanice. Imaginea lui a plăcut societății londoneze, el a câștigat confortabil fotoliul de primar, în fața contracandidatul său, Zac Goldsmith, și nu a fost votat numai de musulmanii din Londra. Primul gest al lui Kahn după alegeri a fost să participle la ceremoniile de Iom Hașoah, organizate de comunitatea evreiască din Marea Britanie în memoria victimelor HolocaustuluiRead more…
De câte ori trec pe lângă fântână arteziană, străjuită de figuri mitologice, din secularul parc al Clujului, gândul mă duce la o fotografie de grup – alb negru – reprezentând şase tineri clujeni din mişcarea Habonim, luându-şi adio de la oraşul natal, înainte de plecarea definitivă în patria veche-nouă, în anul 1941. Fotografia figura în albumul nostru de familie, printre pozele dinainte de război, salvate în timpul deportării de József Kántor, prietenul maghiar al tatii, colegul de la fabrică sub mâna căruia învăţase meserie. În 1996 aveam să regăsesc o poză identică la kibuţul Maagan din Israel…
Satul Seletin a avut un loc important în copilăria mea. Acolo mi-am petrecut vacanțele de vară. De când s-a stabilit legătura cu autobuzul, călătoream singură. Mama mă încredința șoferului, iar acesta oprea la capătul drumeagului care ducea spre casa bunicii și mă ajuta să cobor. Bunica și mătușa Steffi mă așteptau dincolo de pod, la moară. Casa bunicii era pentru mine al doilea cămin, niciodată nu m-am simțit străină acolo. La început bunica stătea singură în casa cea mare, iar mătușa Steffi, unchiul Muniu și fiul lor Jacki aveau o locuință în clădirea morii. Mai târziu s-au mutat cu toții în casa bunicii.Read more…
Exponatele pavilioanelor industriale, mult în urma momentului actual, semănau mai curând cu modelele evacuate din halele de producţie – spre a fi înlocuite cu echipamente moderne importate din Europa de vest…
În apropiere era plasată şi renumita statuie “Colhoznica şi muncitorul”, cu cele două personaje aratand spre cer secera şi ciocanul, statuie care apărea pe vremuri pe genericul tuturor filmelor realizate în sudiourile cinematografice Mosfilm. Monumentul mi-a readus în memorie eroii filmelor sovietice din anii adolescenţei, începând cu Vladimir Drujnicov în “Balada Siberiei”, Bodnarciuc în “Soarta unui om” şi pe Tatiana Samoilova în “Zboară Cocorii”…Read more…
Am aflat despre cele pe care vreau să vi le povestesc aici din spusele unora care au trăit aceste întâmplări. Din păcate, mi-au povestit târziu, iar atunci cand au trăit cele întâmplate, erau copii destul de mici si nu au reținut numele unora din cei implicați.
In vara anului 1941, mareșalul Antonescu a dat ordinul de “curățare a terenului”, altă denumire pentru ”solutia finala”. In jurul datei de 16 iulie ordinul de curățare a terenului s-a dat la Roman, Fălticeni, Galați .Prima măsură ce trebuia să fie dusă la îndeplinire a fost “exterminarea pe loc a tuturor evreilor aflați pe teritoriul rural; închiderea în ghetouri a evreilor de pe teritoriul urban”. Incă inainte de această dată, populația din sate incepuse sa se agite deoarece se pregăteau acțiuni de aceasta factura.Read more…
Mă gândesc că am scris mult mai mult despre tata decât despre mama. O explicaţie ar fi că părinţii mei au fost un tot perfect armonizat. Au format toată viaţa acel întreg perfect şi asta nu doar pentru noi familia, ci pentru toţi cei din jur care i-au cunoscut şi preţuit. Mama a plecat dintre noi timpuriu, în primăvara anului 2002, lună simbol pentru părinţii mei, pentru că era luna în care în urmă cu 50 de ani se căsătoriseră. Ceremonia căsătoriei lor a avut loc în familie, celebrată de rabinul de atunci din Bucureşti, de care familia noastră era ataşată, iar bunicii îl respectau foarte mult. Erau ani grei, dar ei erau tineri şi dragostea a trecut peste toate lipsurile timpurilor, pe care noi copiii nici nu le-am resimţit. Read more…
