Am mai scris că ura e oarbă, dar am uitat să pomenesc că ea conţine şi o mare doză de prostie. Unii o vor numi miopie politică, alţii lipsă de experienţă, şi nici epitetul de “gândire superficială” nu va lipsiRead more…
Amintiri dintr-o convocare militară.
Viaţă în cazarmă nu era simplă. Deşteptarea la ora cinci dimineaţă. Toaleta şi echiparea într-un termen minim. Urma gimnastica de dimineaţă, aşa numită înviorare. Micul dejun, inclusiv vestita cafea cu bromură (?). În continuare, încolonarea şi marşul spre terenul de exerciţii. Acolo ni ordona de regulă aşa numitele”salturi”: “fugă înainte-culcat” “fugă înainte-culcat” s.a.m.d. Înapoierea pentru prânz. Predarea armelor la rastel. O mică pauză. Cursurile “teoretice “ de după amiază. Încolonaţi în aşa numită “plimbare de seară”. Dezechiparea. Stingerea.Read more…
File din romanul vieţii mele (I) – Familia tatei
Sunt încredinţată că întâlnirile nu sunt niciodată întâmplătoare şi acest lucru a fost dovedit şi în această primăvară când – prin mijlocirea unei foste colege de facultate Erica (Sieber) Anghel (din Germania) – am întâlnit-o pe fosta ei colegă de clasă şi bună prietenă din adolescenţa petrecută la Arad, Hava (Shaffer) Oren stabilită în Israel. Din prima clipă am discutat ca două cunoştinţe vechi – colege de generaţie şi de prietenie cu Erica – şi în scurta după amiază petrecută împreună, Hava mi-a povestit că mama ei îşi scrisese amintirile în limba germană, ea le tradusese în engleză dar crede că ar fi interesante şi pentru cititorii Revistei Baabel. În curând mi-a trimis textul amintirilor (traduse în limba română) pe care le-am citit pe nerăsuflate. Poveştile cuprinse în memoriile medicului Erika Shaffer – pe care le veţi putea citi în revista Baabel în mai multe episoade – reflectă destinele emblematice ale evreilor trăitori în Bucovina fie ei negustori, muncitori, ţărani sau intelectuali, de-a lungul unui secol scurt şi tragic: al XX-lea.Read more…
Discurs la inaugurarea Monumentului Memorial al Holocaustului din Gherla
Am copilărit în jurul acestei sinagogi frumoase, care ar trebui reabilitata, dar asta este o altă temă. Unii din prietenii mei cu care umblam la școala ebraică- haider-în sinagogă și cu care ne jucam în această curte sunt aici: Avi Mendel, Erwin Lazar, Milu Pataki, Gitta și Tibi Deutsch, Viviana și Ivan Kirsch. Majoritatea am crescut fără bunici. Cu mici excepții în anii 50 nu erau bunici și nu erau adolescenți evrei. Erau doar părinții reveniți din lagăr și copiii, născuți după război. Noi suntem generația care a trăit în umbra Holocastului și am fost afectați mult mai mult decât ar fi vrut părinții noștri, care de multe ori încercau să ne protejeze prin tăcere despre ororile care s-au abătut asupra familiilor noastre. Acum, când suntem și noi bunici ne dăm seama mult mai bine de întreaga tragedie a ceea ce a fost Holocaustul.Read more…
Mircea Crişan a murit a doua oară.
Am aflat doar din întâmplare de moartea lui Mircea Crişan. Cineva a scris undeva, apoi un altul a confirmat ştirea şi aşa se face, că l-am plâns de la distanţă, aşa cum plângi pe cineva pe care l-ai iubit fără să-l cunoşti. La numai câteva luni am ajuns în oraşul în care fusese înmormântat, oraş mare, în mijlocul Germaniei. I-am vizitat mormântul, încă proaspăt, şi am depus o piatră… Read more…
File din romanul vieţii mele (IV) – Transnistria
La gară era o mare mulțime de evrei. Ne-au închis în vagoane de vite și ne-au dus spre est. În satul Ataki, pe Nistru, ni s-a dat ordinul să coborîm din tren. Ne-au dus într-un lagăr îngrădit cu sârmă ghimpată. Barăcile erau ude și pline de noroi după o inundație recentă, dar trebuia să le folosim dacă vroiam să avem un acoperiș deasupra capului. Erau multe familii în fiecare cameră. În baraca noastră o femeie a născut; nu știu dacă mama și copilul au supraviețuit. Read more…
Istoria propriu-zisă. O scriere monumentală
Foarte probabil, cu lucrarea lui Ladislau Gyemant ne aflăm în fața principalei opere de istorie a Transilvaniei din cultura română de la Suplex-ul lui David Prodan și Voievodatul Transilvaniei al lui Ștefan Pascu încoace. O recomandă documentația exhaustivă, analiza cu instrumente obținute din istorie, economie, sociologie, filosofie socială, precizia formulărilor, calitatea eminentă a argumentării, etica cercetării. Este o operă creată nu pentru nevoi propagandistice de moment sau din interese comerciale, ci pentru a elucida chestiunile cele mai profunde ale istoriei societății și a înfrunta timpul.Read more…
Patru ani de Baabel
Acum patru ani (Eva Galambos şi cu mine sau… viceversa) lansam pe talazurile virtuale (cu sprijinul substanţial al informaticianului Vlad Cucereanu) o revistă întitulată Baabel, însoţită de un « manifest » în care arătam că publicaţia stă sub semnul diversităţii, că dorim ca ea să devină un loc generos şi prietenos destinat cunoaşterii Celuilalt. Recitind manifestul de atunci observ – cu satisfacţie – că multe din promisiunile noastre s-au îndeplinit, graţie încrederii de care ne-am bucurat din partea oamenilor care ni s-au alăturat, constituind comunitatea baabeliană şi creând temelia acelui spaţiu generos şi prietenos, propice creaţiei şi colaborăriiRead more…
O vară la Câmpina
În mod categoric cel mai spectaculos sport practicat de noi în perioada practicii la Câmpina a fost înotul în canalul de evacuare al centralei electrice din localitate. În scopul răcirii agregatelor, o parte din apa rece a râului Prahova era pompată în centrală electrică. După operaţia de răcire, apă încălzită la o temperatura de 25-30 grade Celsius, era returnată în albia răului printr-un canal de evacuare lat de circa 4 metri. Dat fiind diferenţa de nivel între centrală şi râul Prahova, canalul era înclinat şi în consecinţă curentul de apă capăta o viteză apreciabilă.Read more…
Ecler
S-a terminat teatrul radiofonic pentru copii. Aş schimba postul sau aş închide radioul dar mi-e frig şi nu vreau să scot mâna de sub plapumă. Cămaşa de noapte cu mâneci ca aripile de fluture nu-mi mai serveşte la mare lucru.Read more…
Portugalia. Estoril – memoria prezenței unor români celebri.
Estorilul este faimos și pentru că la mijlocul secolului al XX –lea a fostul locul de refugiu (exil) al mai multor capete încoronate sau șefi de stat, mai ales europeni. Amintim printre aceștia pe: regele Umberto al II –lea al Italiei, regele Carol al II – lea al României, moștenitorul tronului Spaniei, infantul Juan de Bourbon (tatăl regelui Juan Carlos al Spaniei ), regentul Miklos Horthy al Ungariei, dar și fostul președinte cubanez generalul Batista, chiar și fostul șef de stat portughez Antonio Salazar, care avea aici o vilă. Pe drept cuvânt se pune întrebarea ce anume a determinat această afluență de personalități la Estoril?Read more…
Alegeri prezidențiale în Moldova. Se va repeta sindromul Iohannis?
Igor Dodon, candidatul socialiștilor moldoveni, nu a reușit, așa cum a sperat, să câștige alegerile prezidențiale din primul tur. Nu i-a lipsit foarte mult, chiar la începutul numărătorii înregistrase 51 la sută, dar încetul cu încetul a mai pierdut din procente, ajungând la aproximativ 48 la sută. Contracandidata lui, Maia Sandu, de orientare proeuropeană, are cu 10 procente mai puțin, respectiv 38 la sută la o prezență la urne de sub 50 la sută. Cei doi se vor confrunta din nou la 13 noiembrie.Read more…
Adio, Fidel Castro!
Fidel Castro, una dintre cele mai controversate personalități ale scenei internaționale, a murit la 90 de ani. Dacă facem un bilanț al întregii sale vieți, vrând-nevrînd ajungem la concluzia că a fost un învingător, a reușit să supraviețuiască sutelor de atentate organizate împotriva lui, asaltului american de la Golful Porcilor, chiar și bolii. Putem să-l iubim sau să-l urâm dar nu-l putem ignora. Pentru mulți cubanezi, pentru mulți latino-americani, chiar și pentru mulți tineri europeni îmbătați de ideile revoluției castriste, a fost un erou, un ideal. Faima și ideile lui au fost depășite doar de cele ale fostului său tovarăș de luptă, Che Guevara.Read more…
De ce l-au votat americanii pe Donald Trump ?
În ciuda faptului că în ultima vreme mass media a acordat un spaţiu imens acestui subiect, m-am încumetat să abordez, ce-i drept, cu întârziere, acest subiect, folosind experienţa unor călătorii în spaţiul american, în afara traseelor turistice. Şi, totuşi, de ce au votat americanii pentru Donald Trump ?Read more…
O istorie a ciolent-ului, mâncarea tradițională a evreilor (I)
Ciolentul, respectiv mâncarea de fasole cu ingrediente specifice, a fost o consecință a…comandamentului din Tora care interzice aprinderea focului și gătitul de Șabat. Dar pentru că la masa de sâmbătă unde se aduna întreaga familie după ce se întorcea de la sinagogă, se dorea o mâncare caldă, s-a ajuns la ciolent. Potrivit unor surse evreiești, originea acestui fel delicios de mâncare este Orientul Mijlociu de unde s-ar fi răspândit în nordul Africii și prin secolul al IX-lea exista de-acum și în Spania. După aceea a ajuns și în Europa de est.Read more…
Nu aduce anul ce aduce ceasul!
În anul acesta vor fi patru aniversări cu ”cifre rotunde” ale unor evenimente strâns legate de ”contenciosul palestinian” subiect căruia și azi i se dedică preocupări notabile ale opiniei publice și ale cancelariilor lumii: 120 de ani de la Primul Congres Sionist (Basel); 100 de ani de la publicarea Declarației Balfour; 70 de ani de la adoptarea Hotărârii ONU (181 /1947), de partajare a teritoriului Palestinei și 50 de ani de la unificarea Ierusalimului. Acest parcurs de o ”viață biblică” sau de 6 generații, a fost marcat de două războaie mondiale și de 6 războaie purtate pe teritoriul ”Țării Sfinte”. În această perioadă – nu atât de lungă, pe cât de agitată – a istoriei, populația lumii a crescut de aproape patru ori (de la 1,65 miliarde în 1900, la 7,45 miliarde în 2016), numărul statelor s-a triplat (de la 70, la peste 200), s-au purtat sute de războaie locale şi, totuși, într-o proporție nefirească lumea este încă preocupată de acest conflict – mărunt la scara omenirii – dintre Israel și ”statul palestinian”. Dar nerezolvat. Read more…
Contribuţia evreilor la modernizarea economică a României
Analiza economiei româneşti în diferite perioade ale evoluţiei sale relevă – prin date şi fapte – participarea populaţiei evreieşti, împreună cu populaţia majoritară şi de alte etnii, la producerea de mărfuri şi servicii în diferite ramuri, cât şi la realizarea lor pe piaţa internă şi internaţională, sfera de activitate şi gradul de antrenare a acesteia la viaţa economică aflându-se sub influenţa nemijlocită a reglementărilor existente în timpurile respective.Read more…
Plimbări cu istorii
Liguria este o denumire veche a acestui ținut frumos al Italiei de Nord care înnoadă Munții Alpi cu Marea Tireniană. Un ținut binecuvântat cu peisaje minunate și cu locuri pline de istorie. Sanremo este ultimul oraș important al Liguriei la granița cu Franța. Articolul caută conexiunile acestui oraş faimos pentru muzica uşoară cu istoria în general şi istoria evreilor în special.Read more…
O discuție reușită despre Holocaust
Întotdeauna am emoții când trebuie să vorbesc în public, mai ales despre această temă, un fel de trac pe care nu am reușit să-l depășesc nici după atâția ani, mai ales că nu sunt în stare să citesc un text pregătit pentru că am nevoie să văd reacția directă, ochii celor care mă ascultă și, în funcție de aceasta, îmi ordonez ce vreau să zic. În cazul de față era vorba de copii, cărora mai de grabă le-aș fi povestit un basm decât ororile trăite de mine în post adolescență. Mai este important pentru mine că nu vreau niciodată să am un ton moralizator sau acuzator, mai ales, când e vorba de copii așa de mici și trebuia să găsesc o formă care să-i intereseze ca să fie atenți. Mai mult, nu știam dacă au habar despre Holocaust. M-am gândit că poate ar fi bine să-mi pună ei întrebări și eu să improvizez în funcție de acestea. Și am lăsat lucrurile să curgă și cred că n-am făcut rău pentru că a fost mai ușor decât mi-am închipuit.Read more…
Avem nevoie de un Muzeu de Stat al Istoriei Evreilor din România ?
La această întrebare pe care o completez cu ”și Holocaustului”, răspunsul meu – și bănuiesc și al altora – este un categoric ”da”. Avem nevoie din foarte multe motive, unele pozitive, altele negative. Vreau să mă explic: cele pozitive se referă la contribuția substanțială a evreilor din toate provinciile românești la dezvoltarea economică, socială, culturală a țării căreia i-au aparținut de-alungul istoriei și mă gândesc aici nu numai la România, ci și la Imperiul Austro-Ungar sau Rusia. Iar aceste referiri trebuie să existe, într-un fel sau altul, în cadrul noului muzeu. Federația Comunităților Evreiești din România, de pildă, are printre altele, la sinagoga Unirea Sfântă din Mămulari, locul unde la ora actuală există un muzeu al evreilor, în curs de reorganizare, afișe cu contribuția evreilor din Vechiul Regat la dezvoltarea industrială a României din secolele 19 și 20. Noul muzeu ar trebui să cuprindă, așa cum am arătat mai sus, și celelalte provincii, cu sublinierea asemănărilor și diferențelor în politica față de evrei.Read more…