În urmă cu circa un secol și jumătate Mark Twain spunea: „dacă votul oamenilor simpli ar conta, ei nu ar fi lăsați să voteze”. Actualul papă și-a exprimat de curând o părere opusă, sfătuind alegătorul american să aleagă răul cel mai mic. O dată la patru ani, alegătorul american trebuie să decidă cui să-i încredințeze puterea. Spre deosebire de alte state, în America decizia este ușurată de faptul că pentru putere concurează numai două partide: democrat (D) și republican (R). În campania electorală reprezentanții acestor partide își prezintă programele, se prezintă pe ei înșiși și se discreditează reciproc. Candidatul prezidențial (D) este o femeie de culoare, vicepreședinta Kamala Harris, prezentată de media în termeni superlativi, dar generali, fără a face cunoscute rezultatele activității ei, nici măcar ca vicepreședintă. (N-ai activitate, n-ai rezultate! Simplu!)Read more…
O confuzie anatomică și o dilemă religioasă
Iubesc Timișoara. În ultimii patru ani am vizitat-o des și pe durate lungi, pentru că în acest oraș trăiește iubita mea. Orașul mai are însă și alte atracții pe care le apreciez. Shopping-ul e la nivel european. Găsești tot ce vrei și, ca peste tot în lume, și ce nu vrei. O atracție majoră sunt plimbările lungi prin oraș și de-a lungul canalului Bega, o delectare și o ventilare a plămânilor și a minții. Traseul meu preferat, pe care l-am denumit The Magnificent Mile, după celebra promenadă din Chicago, trece pe lângă marea catedrală ortodoxă, un Corso frumos cu o fântână împodobită cu pești mari din bronz, cu magazine șic, apoi Teatrul Național, strada Alba Iulia cu cofetării italiene și magazine cu suveniruri de calitate, făcute chiar în România, nu numai în China. E plin de muzicieni de stradă, caricaturiști, clovni, ceea ce creează o atmosferă plăcută. Adesea aud lucruri foarte amuzante, unele chiar șocante. Zilele trecute mergeam pe strada Ungureanu și în fața mea mergeau agale patru băieți și o fată. Arătau cam de 14-15 ani. Părea că vorbeau cu toții, dar la un moment dat, fata a ridicat vocea și pe un ton autoritar și dominant a preluat disputa și a început să turuie ceva greu de urmărit și punctat la fiecare zece secunde cu expresia “Ce pu*a mea”, asociată pentru efect dramatic, cu o scurtă desfacere a brațelor cu palmele întoarse în sus. Read more…
ECOURI LA LEGEA 217/2015 „ANTI-LEGIONARI”
Apariţia Legii 217-2015 care interzice „simbolurile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”, cât şi „promovarea cultului persoanelor vinovate (în urma unor hotărâri judecătoreşti) de crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid” a produs foarte multe luări de poziţii, parcă maiRead more…
Mihail Sebastian defăimat într-un „Scurt comentariu”
În numărul 98 (vara 2016) al ediției române a revistei Lettre Internationale a apărut traducerea în limba română a recenziei Jurnalului și a romanului De două mii de ani , de Mihail Sebastian, publicată în prestigioasa revistă The New York Review of Books. Recenzia semnată de scriitorul irlandez John Banville, intitulată „Înconjurat de antisemiți”, este elogioasă. Nicolae Manolescu are rezerve în legătură cu titlul recenziei „Înconjurat de antisemiți”, considerându-l „parțial potrivit și în tot cazul simplificator”. Mie mi se pare titlul recenziei potrivit. Este adevărat că nu toți cei din anturajul lui Sebastian erau antisemiți, dar în România acelor ani atmosfera era preponderent antisemită. Violențele contra studenților evrei din universități erau o realitate tragică a epocii, cum apare foarte pregnant în romanul De două mii de ani… Read more…
Tiranie sau democrație – și legătura lor cu amicul meu Donny
Conducătorii se deosebesc între ei, dar un lucru îl au în comun: ei pot fi scoși din funcție, cel târziu după expirarea mandatului lor – cu condiția să fie respectate normele democratice și libertatea de exprimare. Ei ar putea fi clasificați de la stânga la dreapta, de la progresiști la conservatori, de la tineri dinamici la bătrâni resemnați, de la competenți la complet nepotriviți guvernării. Dar o asemenea listă s-ar adresa mai mult politologilor. Pe mine mă interesează alte aspecte, mai ales veșnica întrebare „Oare e bine pentru evrei?” Oricum ar arăta această listă, la capătul ei pozitiv se află o figură foarte interesantă și pitorească: Donald Trump. Și pentru că el se află în centrul atenției ca nimeni altul, mi-a devenit atât de familiar încât aș vrea să-l numesc amic chiar fără știrea lui și chiar dacă prietenia mea, după toate probabilitățile, va rămâne pe veci neîmpărtășită.Read more…
Afişe anti-israeliene cu simboluri naziste şi fisurile vigilenţei din Cluj
Primul afiş privitor la boicotarea concursului Eurovision care are loc la Tel Aviv în perioada 14-18 mai 2019 a fost descoperit suprapus peste un alt afiş: cel al expoziţiei dedicate împlinirii a 71 de ani de la proclamarea independenţei Israelului. Mai exact, un fragment din afişul anti-israelian era lipit peste portretul lui Andrei Klein, cel care a pus la dispoziţie colecţia sa bogată şi a contribuit la alcătuirea expoziţiei. Doar cu o zi şi jumătate în urmă, avusese loc vernisajul la care participase un public numeros, Curând au fost descoperite afişele integrale postate în mai multe locuri din Cluj, inclusiv pe afişierele stradale gestionate de primărie. Pe aceste afişe – asumate de o entitate care-şi spune Solidaritate România-Palestina – se distingeau clar însemnele naziste, atât textul cât şi ilustraţia având caracter anti-israelian, antisemit. Primele reacţii au venit sâmbătă, 11 mai. Cotidianul de limbă maghiară Szabadság a publicat un articol întitulat Izraelellenes, názi jelképes plakátok Kolozsváron [Afişe anti-israeliene cu simboluri naziste la Cluj],iar Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a dat publicităţii comunicatul în care îşi exprima revolta faţă de conţinutul acestor afişe şi făcea apel către autorităţile clujene să le înlăture de pe străzile Clujului.Read more…
Comunismul – şcoală a vieții. Revoluția – mitul prăbușit.
Mitul fondator al Revoluției Romăne a fost erodat practic în decurs de două decenii prin relativizare, compromitere și marginalizare. Evenimente minore sau periferice din istoria altor popoare sunt ridicate relativ rapid în panteonul național și li se atribuie conotații simbolice și mitice. Națiunea română a reușit performanța istorică rarissimă de a-și terfeli in mocirla platitudinii, mediocrității și indiferenței sublima revoltă populară din decembrie 1989, eroismul colectiv și racordarea unică la un destin istoric superior. “Mămăliga“ și fatalismul mioritic au explodat superb, stârnind admirația și sprijinul generos al întregii lumi. Fostele structuri de securitate şi noii lideri de opinie misiți intereselor oculte ale oligarhilor și politicienilor actuali au dus campanii profesioniste concertate de degradare, minimalizare și deturnare a semnificației istorice a Revoluției Romăne. Poporul romăn a fost scos cu forța din rolul măreț de actor principal și distribuit apoi în cel de figurant neînsemnat al evenimentului istoric deosebit. Romănii au fost intoxicați în mod subversiv că totul a fost făcut din exterior, de la pupitrul de comandă al marilor puteri și că de fapt evenimentele din decembrie 1989 au fost o diversiune, o conspirație …Read more…
DUF şi năduf sau singurătatea utilizatorului online
De vreo patru ani încoace, în luna mai, depun online la aşa-numitul DUF – Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice. Este un formular stufos care trebuie completat cu mare băgare de seamă pentru că are mai multe nivele de control. Dacă faci totul cum scrie la carte (mai exact în instrucţiunile de completare[1]) rubrica pe care scrie nevalidat (cu roşu) se schimbă în validat (cu verde) şi ţi se dă permisiunea să depui (submit) online formularul. În urma depunerii apare nu mesaj că vei primi recipisa prin email. Am aşteptat o zi întreagă emailul cu recipisa şi neprimindu-l, am apelat la o cunoştinţă care lucrează la administraţia financiară. I-am explicat că deşi mă anunţaseră că voi primi recipisa, nu am primit-o. “Cine v-a anunţat, când v-au anunţat?” – m-a întrebat contrariată, “Ei. După ce au validat formularul”. – am răspuns eu. “Nimeni nu v-a validat formularul! Şi nimeni nu v-a trimis niciun anunţ! Totul merge automat Nu pricepeţi că ei nu există! Nu există nimeni, nu dialogaţi cu nimeni! Sunteţi singură cu computerul!” Read more…
Victorie de etapă pentru Ucraina
Prin retragerea trupelor Federației Ruse din Herson, Ucraina repurtează o victorie simbolică de proporții, ceea ce corespunde pe teatrul de război cu un succes operațional foarte important. Rusia suferă o înfrângere usturătoare, prin care nimbul de invincibilitate al Armatei Ruse se prăbușește definitiv. Totodată Rusia decade irevocabil din statutul de supraputere în cel de putere regională, incapabilă să ocupe militar un stat mediu cu capabilități defensive limitate. Abia de vreo lună, în cadrul unei festivități triumfaliste desfășurate la Kremlin, președintele Putin a anexat „pentru vecie” regiunea Herson, împreună cu Luhansk, Donetsk și Zaporoje. Vecia a ținut cam patru săptămâni și printr-o contraofensivă eroică, magistral susținută de sprijinul militar occidental și mai ales american, respectiv cel operațional al NATO, Ucraina a reușit să elibereze singura capitală de regiune ocupată de ruși la începutul invaziei din februarie. Totuși eliberarea a avut loc fără luptă, prin retragerea unilaterală, aparent surpriză, ordonată de ministrul apărării Şoigu și comandantul trupelor ruse din Ucraina, generalul Surovikin, supranumit măcelarul din Siria. Am avut de-a face cu o premieră mediatică a propagandei ruse, în care o decizie politică luată mai mult ca sigur de Putin a fost camuflată într-una pur militar-strategică, pretextându-se primatul salvgardării personalului militar și a echipamentului de luptă. Read more…
Escaladarea continuă
Logica răzbunării violențelor este o cutumă de bază a Orientului Mijlociu. Partea care lasă o acțiune agresivă îndreptată împotriva sa nepedepsită, nu este demnă de a trăi. Indiferent de ce propagă papagalicește mass media progresistă mainstream referitor la reținere sau proporționalitate, Israelul trebuia să reacționeze la cel de-al doilea atac dur al Iranului cu circa 200 de rachete balistice, care a produs daune destul de semnificative. În zorii zilei de azi, 26 octombrie, aviația israeliană a atacat cca 20 de obiective strict militare din Iran, în două valuri consecutive, grupate în jurul Teheranului și al altor două orașe cu importanță strategic-militară: Isfahan și Kermanshah. La început reacțiile iraniene au fost de ironie la adresa volumului și nereușitei „atacului sionist”, dar spre dimineață agenția Irna a recunoscut că s-au produs daune la câteva obiective militare și că doi ofițeri ai Gărzilor Revoluționare și-au pierdut viața în cursul agresiunii. Atacul militar reușit al Israelului, limitat doar la obiective militare conferă o șansă unei viitoare deescaladări și coexistențe tensionate, dar nebeligerante cu regimul teocratic de la Teheran. Neatacarea țintelor nucleare sau de exploatare a petrolului din Iran denotă prudența strategică israeliană. Netanyahu știe că Israelul nu are resurse suficiente de a lupta masiv și simultan pe mai multe fronturi.Read more…
Statele Umilite ale Americii
Libertatea de a adresa petiții guvernului (right to petition), alături de libertatea religioasă, se află în chiar primul amendament al Constituției SUA. Adoptat în 1791, de o națiune care își câștigase independența doar cincisprezece ani în urmă, acest principiu rămâne și astăzi una dintre cele mai prețioase comori ale Americii. Și totuși, în prezent, un guvern american hipernaționalist întoarce spatele tocmai acestor moșteniri fundamentale, atunci când miliția sa, blindată și înarmată până în dinți, împușcă un protestatar. Mai exact, îl ciuruiește cu gloanțe, după ce a fost doborât la pământ și bătut. Nu este un caz izolat. Nu asistăm doar la încălcarea libertății de exprimare, ci și a libertăților ancestrale anglo-saxone ale persoanei și ale proprietății. Printre cei care reacţionează se regăsesc chiar republicani, susținători ai ordinii, disciplinei și ai armelor, de pildă NRA (National Rifle Association), greu de suspectat de simpatii de stânga. Și ei încep să perceapă că nu doar cei etichetați drept „imigranți ilegali” sunt vizați, ci întreaga societate liberă americană, pentru că despre niciun trecător nu mai poți ști exact cine este. Libertatea înseamnă tocmai acceptarea acestei necunoașteri. ICE (United States Immigration and Customs Enforcement) s-a transformat într-o structură coercitivă violentă.Read more…










