Viena este și astăzi strălucitoare, dar poate ușor altfel decât cu un secol în urmă. Imperiul habsburgic care părea la fel de neclintit și etern ca toate imperiile care l-au precedat sau l-au urmat, este la fel de prezent prinRead more…
Andrea Ghiţă: COMEMORARE şi REÎNTOARCERE la TIOCU de SUS
Evreii din Tiocu au împărtăşit aceeaşi soartă cu miile de familii evreieşti risipite în satele şi comunele ardelene, care convieţuiseră paşnic cu sătenii români şi maghiari, până în mai 1944, când jandarmii cu pană de cocoş i-au adunat din caseleRead more…
Tiberiu Roth: A PLECAT UN PREȘEDINTE, A VENIT ALTUL…
Nu s-a cutremurat pământul, nici cerul nu s-a zguduit, nici masele nu au ieșit la demonstrații, nici legile nu s-au schimbat, nici televiziunile nu au scuipat ocări. Pur și simplu într-o țară democratică, un președinte democrat s-a schimbat – atunciRead more…
Tiberiu Roth: „TREI, DOAMNE,și TOŢI TREI!”
Corpurile neînsuflețite ale celor trei băieți au fost găsite în localitatea Halhul, aflată pe drumul dintre Gush Etzion și Hebron, la mai puțin de 40 de km de centrul Ierusalimului. Halhul, astăzi un orășel arab cu peste 20.000 de locuitori,Read more…
Tiberiu Roth: NIMIC NOU sub SOARE, doar LACRIMILE
Privind emisiunile televizate despre desfășurarea zilnică a conflictului, nu poți evita impresia unui scenariu. Cei ”răi, bogați și puternici” (evident Israel) cu armuri impenetrabile, omoară pe ”cei buni,săraci și slabi” le distrug casele și lasă în urma lor doar lacrimiRead more…
Tiberiu Roth: CALEIDOSCOP ESTIVAL
O croazieră pe Marea Baltică în august, se metamorfozează într-o călătorie în timp, desfăşurată în spaţiul dintotdeauna frământat al Orientului (atât de) Apropiat multora dintre noi. Printre altele se dezvăluie şi povestea Gazei, din antichitate şi până în prezentul sfâşiatRead more…
Lucian-Zeev Herşcovici: HOLOCAUSTUL EVREILOR DIN ROMÂNIA: FAZE ȘI ASPECTE
Recent au avut loc mai multe comemorări legate de Holocaustul evreimii române: 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord, 74 de ani de la pogromul de la Dorohoi, 73 de ani de la pogromul de laRead more…
Getta Neumann : CLADIREA FOSTULUI LICEU ISRAELIT va DISPĂREA din PEISAJUL TIMIȘOAREI
Nu mă îndoiesc că forurile competente au chibzuit și au decis cum au crezut că e mai bine. Este evident că în anumite cazuri considerentele pragmatice primează asupra celor ideale. Regret însă că nu s-a găsit de cuviință să seRead more…
Andrea Ghiţă: STATUIA INOCENŢEI şi MEMORIA lui ANDOR JÁROSI
În 7 octombrie 2014, în curtea bisericii evanghelice-luterane din centrului Clujului, a fost dezvelită Statuia Inocenţei, creată de sculptorul Endre Adorjáni în memoria victimelor Holocaustului. Silueta fragilă şi graţioasă al cărei chip şi trup au fost stâlcite de năprasnica tragedieRead more…
Andrea Ghiţă: STATUIA INOCENŢEI şi MEMORIA lui ANDOR JÁROSI
În 7 octombrie 2014, în curtea bisericii evanghelice-luterane din centrului Clujului, a fost dezvelită Statuia Inocenţei, creată de sculptorul Endre Adorjáni în memoria victimelor Holocaustului. Silueta fragilă şi graţioasă al cărei chip şi trup au fost stâlcite de năprasnica tragedieRead more…
Tiberiu Roth: ETNOVEMBER
Etnovember este o denumire originală care (dacă nu greșesc) s-a născut la Brasov, în 1991, din inițiativa generoasă a unui muzician flamand cu numele (greu de scris și greu de rostit:) Norbert Detaeye care a venit in toamna „noiembrică” aRead more…
Eva Galambos: CUM S-A DESFĂŞURAT REVOLUŢIA din 1989, la AGERPRES
Acum, după 25 de ani de la evenimentele din decembrie, toată lumea îşi aminteşte de episoadele pe care le-a trăit atunci, foarte multe tragice, altele emoţionante. Dar au existat şi momente să spunem comice, care au arătat măsura în careRead more…
De la un vis, la o promisiune
Marea speranță a unei părți importante a evreilor din Europa, care a izbucnit ca un semn divin îndelung așteptat, s-a năruit brusc odată cu moartea lui Theodor Herzl. Acest om cu înfățișare majestuoasă, care a străbătut ca o cometă cerul sângeriu al soartei evreiești din Europa sfârșitului de secol al XIX-lea, a plecat dintr-odată, în plină putere, luând cu el o parte din visurile pe care le-a inspirat poporului său. Organizația pe care a creat-o a fost prima care și-a propus ca țel adunarea tuturor evreilor din lume în jurul unui obiectiv profan și unui drapel. Statul Evreu, o realitate de mult și de multe ori distrusă, a devenit crezul prin care Herzl, cu statura lui regală, cu spiritul lui vizionar și cu dedicația sa nestrămutată a reușit să reînvie și să aducă în actualitate un ideal nicicând abandonat de fii poporului rătăcit în răspândire, acela al întoarcerii în Țara pentru care au încheiat un legământ indisolubil cu Creatorul, pe care ei l-au descoperit, primii. Theodor Herzl s-a născut în primăvara anului 1860. A publicat ”proiectul” său vizionarDer Judenstaat (Statul Evreu) în 1896, la 36 de ani. A înființat Organizația Sionistă Mondială (WZO) în 1897, la Basel, la Primul Congres al Organizației. A impus în politica mondială și în atenția Marilor Puteri prioritatea înlăturării persecuției evreilor, prin recunoașterea drepturilor istorice ale poporului evreu la patria sa ancestrală Ereț Israel, redenumită PalestinaRead more…
Singura bătălie dintre armata israeliană și cea sovietică
În 30 iulie 1970, acum exact cincizeci de ani, pe cerul Egiptului s-au înfruntat forțele aeriene israeliene cu cele sovietice, aflate în Egipt. Rezultatul a fost un eșec sovietic colosal. Uniunea Sovietică a ajutat statele arabe în cinci din cele șase războaie dintre Israel și statele arabe. Singurul război în care Uniunea Sovietică a sprijinit Israelul, atât politic cât și militar, a fost Războiul de Independenţă. Sovieticii au aprovizionat armata israeliană în cele mai grele momente ale războiului, când efectiv nu mai avea arme și muniții. Ele au fost trimise indirect, prin intermediul Cehoslovaciei. A fost o perioadă extrem de grea, când vestul a pus embargo de armament, dar Israelul a reușit să aducă, prin contrabandă, armamentul de care avea nevoie, printre altele, Jeep-uri din Europa și bombardiere B-17 din Statele Unite. Cel puțin până la Războiul de Șase Zile din 1967, fiecare a cunoscut „pușca cehă”, chiar dacă nu mai era în uz general. În 1961, când m-am înrolat în armată, prima armă pe care am învățat-o la instrucție a fost rove cehi (pușca cehă). În război se folosea deja pușca americană M-16, iar ofițerii foloseau arma semiautomată israeliană Uzi. Astăzi ambele au ieșit din uz. În prima jumătate a anilor 50 atitudinea Uniunii Sovietice față de Israel s-a schimbat treptat, din motive regionale, dar mai ales din motive globale de război rece și interese politice și economice ale URSS. Rușii și-au dat seama că regimul din Israel nu este cel la care se așteptau, socialismul israelian moderat fiind îndreptat spre vest.Read more…
Austria – stat real sau artificial?
Dilema de mai sus a fost probabil depășită definitiv de succesul noului stat austriac, înființat la un deceniu după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în direcția unui stat real, stabil, democratic, prosper, occidental dar nealiniat, cu o identitate tot mai clar conturată. Tranșarea dilemei doresc să o ilustrez întâi de toate printr-o celebră butadă, potrivit căreia „austriecii au reușit să convingă întreaga lume că Hitler a fost german și Beethoven austriac“. Austria a avut probleme fundamentale legate de identitatea națională încă din 1918, după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, când a fost întemeiată prima mică Republică Austria, pe ruinele fostei mari puteri europene. După secole de multietnicitate și plurilingvism în cadrul Imperiului Habsburgic, locuitorii regiunilor Austriei propriu-zise s-au considerat germani, pentru că vorbeau limba germană și se identificau cu cultura germană. În unele regiuni precum în Tirol, locuitorii s-au definit dintotdeauna tirolezi, având tradiții și obiceiuri foarte specifice. Pe bună dreptate istoricul Friedrich Heer descria confuzia legată de identitatea națională a austriecilor astfel: „Cine sunt austriecii de fapt în 1918? Germani din sudul Germaniei? Germani dintr-un al doilea stat german? Germani austrieci sau austrieci germani?“. Read more…
Fascinația țărilor de dincolo de orizont (I). Imperiul incaş descris de un nobil băştinaş.
De-a lungul istoriei, majoritatea oamenilor își petreceau cea mai mare parte a vieții în locul unde se născuseră. Sigur că au fost și excepții: migrațiunea popoarelor, expediții militare, cruciade, pelerinaje, dar călătorii de plăcere, așa cum ne-am obișnuit cu ele în ultimele decenii, sunt un fenomen destul de recent. În loc de a călători ei înșiși, oamenii citeau cu mare plăcere cărți de călătorie. S-ar putea crede că acest gen de literatură a cunoscut o înflorire deosebită odată cu marile descoperiri geografice din sec. XV-XVII, dar nu este așa. Călătoriile italianului Marco Polo au apărut pe la 1300. Cu un secol mai devreme au apărut călătoriile evreului spaniol Benjamin din Tudela. Au fost și multe altele și toate au găsit un public interesat. De fapt lucrările geografilor din antichitate pot fi considerate și ele în aceeași categorie. Toate aceste cărți de călătorie au un element comun: un om „de-ai noștri” pleacă într-o țară necunoscută, își relatează aventurile și descrie locurile pe care le-a vizitat și pe băștinași – care a priori sunt considerați ciudați, primitivi. V-ați putea însă închipui situația inversă, unde cartea să fie scrisă tocmai de un „băștinaș”? Asemenea cărți sunt rarisime, dar ele există. Aș vrea să povestesc despre un asemenea „băștinaș” și despre cartea lui. Au trecut de atunci cel puțin 25 de ani. Aveam un vecin, pensionar, care în tinerețe făcuse parte din corpul diplomatic și fusese staționat în diferite țări, printre care și Peru. Am găsit în biblioteca lui o carte despre incași…Read more…
Lupii printre (n)oi – 2
Într-o ediție anterioară, https://baabel.ro/2021/09/lupii-printre-noi/ am scris despre naziștii care s-au infiltrat în Israel, în SUA și peste tot în lume, deghizați fie ca evrei, ca niște oameni cinstiți, ascunzându-și adevărata identitate de criminali în mașina de război nazistă. Voi extinde acest subiect și la alte cazuri reale, publicate la vremea lor, cazuri de naziști – lupi, deghizați în oi pașnice în diferite părți ale lumii. O glumă care circula după război în Germania era: “După cum vorbesc oamenii acum, s-ar putea crede că Hitler a fost singurul nazist”. Dar ce s-a întâmplat cu ceilalți? Capii naziști au fugit sau au fost executați, dar milioanele de oameni de rând care au fost implicați în violențele naziste, nu. Pur și simplu “s-au evaporat”. După procesele care au avut loc la sfârșitul războiului și denazificare, majoritatea foștilor naziști au fost reabilitați. Condamnând oficial nazismul, Germania Federală a trecut pe o poziție pasivă, Germania comunistă s-a auto-declarat stat antifascist, iar Austria s-a considerat o victimă al lui Hitler și nu și-a luat nicio responsabilitate, deși foarte mulți capi naziști, în frunte cu Hitler…Read more…
Și eu am dreptate?
În 1956 aveam șapte ani. La sfârșitul lunii octombrie a început Revoluția din Ungaria. A debutat ca un protest împotriva dictaturii comuniste, a continuat cu lupte sângeroase, soldate cu multe victime. Radio Budapesta a transmis în direct luptele. La noi radioul mergea de dimineața până seara, și la vecinii noștri la fel. Nu înțelegeam cine trage în cine, cine sunt cei buni și cine sunt cei răi. I-am întrebat pe părinții mei, dar nu mi-au răspuns. Tatăl meu, care lucra la o revistă din Cluj, nu a venit acasă câteva zile. Ulterior am aflat că toți ziariștii au fost reținuți la redacție din motive de “securitate”, deoarece autoritățile se așteptau la manifestații de solidaritate cu revoluționarii maghiari. La începutul lunii noiembrie, după intrarea tancurilor sovietice în Budapesta, totul s-a terminat. Au apărut publicații, cu poze îngrozitoare în alb și negru, cu oameni uciși și case distruse. “Evenimentele contrarevoluționare din Ungaria”. Câteva luni mai târziu au început arestările “elementelor reacționare și contrarevoluționare. Îmi aduc aminte că într-o noapte m-am trezit din somn. Din stradă se auzeau vociferări și zgomot de obiecte trântite. M-am uitat pe geam. În fața casei noastre staționa o Volgă și oameni în paltoane de piele îl înghesuiau înăuntru pe vecinul nostru de la parter, Várhegyi Pista, student la istorie. Mai târziu am aflat că a fost învinuit de activitate dușmănoasă și subversivă împotriva statului socialist. L-am revăzut abia după zece ani.Read more…
Evreii și cel de-al Doilea Război Mondial
În primii ani de după război, în conștiința colectivă, inclusiv a evreilor, exista ideea că cele șase milioane de victime ale Holocaustului, asasinate în lagărele de exterminare, împușcate de Einsatzkommando-uri pe teritoriile ocupate sau moarte în pogromuri, s-au lăsat duse la moarte fără niciun fel de rezistență, ca vitele la abator. Au existat unele informații despre revolta ghetoului din Varșovia, dar în rest nimic. De aceea, mai ales în Israel, supraviețuitori ai Holocaustului erau priviți cu suspiciune, se considera că nu puteai scăpa decât dacă făceai compromisuri, atmosfera era de așa natură încât cei care au rămas în viață nu aveau curajul să vorbească despre suferințele îndurate. Abia cu ocazia procesului Eichmann s-au aflat detalii despre organizarea deportărilor și asasinatelor și a devenit clar de ce nu se putea face aproape nimic. Odată cu trecerea timpului și mai ales cu deschiderea unor arhive s-a aflat că lucrurile nu stăteau chiar așa, că în lagăre ca Treblinka sau Auschwitz au avut loc revolte, chiar cu șanse de succes aproape zero, că la Buchenwald s-a organizat o rezistență care a salvat oameni, mai ales copii, că în Franța a funcționat o mișcare evreiască de rezistență, ca de altfel și în Polonia și Belarus, iar organizații evreiești încercau să-i salveze pe evrei de la deportare. Există însă un capitol special, abordat destul de târziu, care risipește și mai mult imaginea de victimă fără apărare a evreilor. Este vorba de participarea lor ca militari în cel de-al Doilea Război Mondial.Read more…
Ce ar fi fost dacă…? (2). Birobidjan
Proiectul colhozurilor evreiești din Crimeea și Ucraina avea multe avantaje, dar și un defect fundamental: pământul era revendicat de alte populații, ceea ce crea tensiuni. Din punctul de vedere al conducerii sovietice ar fi fost de preferat un pământ pustiu sau aproape pustiu, de exemplu în Siberia. Oricum voiau să dezvolte Siberia, de ce să nu-i trimită încolo pe evrei, mai ales că astfel ar închide și gura sioniștilor. Vreți o patrie? Poftim! Așa a apărut ideea de a crea Regiunea Birobidjan Autonomă Evreiască. (Nu întâmplător îmi amintește de Regiunea Mureș Autonomă Maghiară – ambele au fost create de același sistem și în același scop: să dea unei minorități iluzia libertății. Chiar numele Birobidjan e bazat pe două râuri locale, Bira și Bidjan, la fel ca în cazul nostru Mureș.) Așadar, începând din 1928, sprijinul acordat la început colhozurilor evreiești a fost îndreptat înspre Birobidjan. Nu mi-a fost ușor să găsesc locul pe hartă, e cu adevărat la capătul lumii. Noroc că e pe linia Transsiberianului. Pornind din stația terminus, Vladivostok, (vezi linia roșie de pe hartă), ar trebui să mergem cu trenul vreo 12 ore spre nord, la Habarovsk, și de acolo încă vreo două ore spre vest, în total aproape 1000 km. (Până la Moscova sunt vreo 10.000.) Teritoriul se află la granița cu China și chiar a aparținut Chinei până în 1860. Nu numai izolarea îl face extrem de neatrăgător. Iarna durează șase luni pe an și când se topesc zăpezile apar țânțarii – nici nu știu ce e mai rău. Condițiile nu prea sunt prielnice pentru agricultură, în schimb există bogății minerale, printre care și aur, precum și păduri întinse.Read more…