Viena este și astăzi strălucitoare, dar poate ușor altfel decât cu un secol în urmă. Imperiul habsburgic care părea la fel de neclintit și etern ca toate imperiile care l-au precedat sau l-au urmat, este la fel de prezent prinRead more…
Andrea Ghiţă: COMEMORARE şi REÎNTOARCERE la TIOCU de SUS
Evreii din Tiocu au împărtăşit aceeaşi soartă cu miile de familii evreieşti risipite în satele şi comunele ardelene, care convieţuiseră paşnic cu sătenii români şi maghiari, până în mai 1944, când jandarmii cu pană de cocoş i-au adunat din caseleRead more…
Tiberiu Roth: A PLECAT UN PREȘEDINTE, A VENIT ALTUL…
Nu s-a cutremurat pământul, nici cerul nu s-a zguduit, nici masele nu au ieșit la demonstrații, nici legile nu s-au schimbat, nici televiziunile nu au scuipat ocări. Pur și simplu într-o țară democratică, un președinte democrat s-a schimbat – atunciRead more…
Tiberiu Roth: „TREI, DOAMNE,și TOŢI TREI!”
Corpurile neînsuflețite ale celor trei băieți au fost găsite în localitatea Halhul, aflată pe drumul dintre Gush Etzion și Hebron, la mai puțin de 40 de km de centrul Ierusalimului. Halhul, astăzi un orășel arab cu peste 20.000 de locuitori,Read more…
Tiberiu Roth: NIMIC NOU sub SOARE, doar LACRIMILE
Privind emisiunile televizate despre desfășurarea zilnică a conflictului, nu poți evita impresia unui scenariu. Cei ”răi, bogați și puternici” (evident Israel) cu armuri impenetrabile, omoară pe ”cei buni,săraci și slabi” le distrug casele și lasă în urma lor doar lacrimiRead more…
Tiberiu Roth: CALEIDOSCOP ESTIVAL
O croazieră pe Marea Baltică în august, se metamorfozează într-o călătorie în timp, desfăşurată în spaţiul dintotdeauna frământat al Orientului (atât de) Apropiat multora dintre noi. Printre altele se dezvăluie şi povestea Gazei, din antichitate şi până în prezentul sfâşiatRead more…
Lucian-Zeev Herşcovici: HOLOCAUSTUL EVREILOR DIN ROMÂNIA: FAZE ȘI ASPECTE
Recent au avut loc mai multe comemorări legate de Holocaustul evreimii române: 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord, 74 de ani de la pogromul de la Dorohoi, 73 de ani de la pogromul de laRead more…
Getta Neumann : CLADIREA FOSTULUI LICEU ISRAELIT va DISPĂREA din PEISAJUL TIMIȘOAREI
Nu mă îndoiesc că forurile competente au chibzuit și au decis cum au crezut că e mai bine. Este evident că în anumite cazuri considerentele pragmatice primează asupra celor ideale. Regret însă că nu s-a găsit de cuviință să seRead more…
Andrea Ghiţă: STATUIA INOCENŢEI şi MEMORIA lui ANDOR JÁROSI
În 7 octombrie 2014, în curtea bisericii evanghelice-luterane din centrului Clujului, a fost dezvelită Statuia Inocenţei, creată de sculptorul Endre Adorjáni în memoria victimelor Holocaustului. Silueta fragilă şi graţioasă al cărei chip şi trup au fost stâlcite de năprasnica tragedieRead more…
Andrea Ghiţă: STATUIA INOCENŢEI şi MEMORIA lui ANDOR JÁROSI
În 7 octombrie 2014, în curtea bisericii evanghelice-luterane din centrului Clujului, a fost dezvelită Statuia Inocenţei, creată de sculptorul Endre Adorjáni în memoria victimelor Holocaustului. Silueta fragilă şi graţioasă al cărei chip şi trup au fost stâlcite de năprasnica tragedieRead more…
Eva Galambos: CUM S-A DESFĂŞURAT REVOLUŢIA din 1989, la AGERPRES
Acum, după 25 de ani de la evenimentele din decembrie, toată lumea îşi aminteşte de episoadele pe care le-a trăit atunci, foarte multe tragice, altele emoţionante. Dar au existat şi momente să spunem comice, care au arătat măsura în careRead more…
Tiberiu Roth: ETNOVEMBER
Etnovember este o denumire originală care (dacă nu greșesc) s-a născut la Brasov, în 1991, din inițiativa generoasă a unui muzician flamand cu numele (greu de scris și greu de rostit:) Norbert Detaeye care a venit in toamna „noiembrică” aRead more…
Emanciparea evreilor din provinciile românești
Emanciparea, adică acordarea de drepturi cetățenești evreilor din Europa, a început în Franța, în anul 1791, ca urmare a Revoluției din 1789. Acest proces a avut loc în majoritatea țărilor europene în cursul secolului al XIX-lea. Astfel în Prusia emancipareaRead more…
Povestea lui Gadi
Povestea lui Gadi e povestea prăbușirii unei utopii. Nu în România și nici măcar în Europa de Est, ci în Israel. Mulţi evrei au crezut sincer in idealurile socialiste. Și atunci au înfiinţat kibutzurile. Kibutzul e ceea ce ar fi fost comunismul dacă ar fi crescut mare. Gadi era un idealist de stânga. Părinții lui au emigrat în Palestina în 1947Read more…
Călare spre Ierusalim
Se împlinesc o sută de ani de când Imperiul Otoman a pierdut supremația în Orientul Mijlociu. Turcii au rămas în această parte a lumii – pe care au stăpânit-o cu mână de fier îmbrăcată în ”mănuși de catifea” – doar în peninsula Anatolia din Asia Mică și cu Rumelia, o bucățică din Europa, dar destul de mare ca să asigure Turciei de azi controlul râvnit al Strâmtorii Bosforului și Dardanelelor. În acești o sută de ani multe s-au întâmplat, multe s-au schimbat. Declarația Balfour, chiar așa în ”doi peri” cum a fost intenționat redactată, a fost fermentul care a generat speranța că Statul Evreu, din ”profeția” lui Herzl, va deveni o realitate. Și că poporul evreu poate și trebuie să facă proiecte de viitor pentru că acest viitor există. Unul dintre marile proiecte de viitor a fost Universitatea Ebraică din Ierusalim, prima universitate în care să se predea în limba ebraică modernă și prima universitate la Ierusalim.Read more…
Orice sfârșit are un început
Odată cu redobândirea drepturilor, evreii au fost supuși – de data asta în mod egal cu cetățenii de alte etnii sau religii – vexațiunilor mai mici sau mai mari, ale unei armate de ocupație, nu foarte blânde sau condescendente față de cetățenii unui stat devenit peste noapte aliat, după mult mai mulți ani în care a fost dușman de moarte. Locuiam la Deva. În sfârșit mica noastră familie – mama, tata și cu mine (unicul copil:) – eram împreună după ani în care ”vremurile” ne-au despărțit. Cu ”rușii” nu am avut conflicte majore, niște ofițeri au fost încartiruiți în locuința noastră, dar în ciuda zvonurilor înspăimântătoare s-au purtat pașnic, față de mine chiar prietenos. La școală, ajunsesem cu succes în ”ultimul an” (clasa a IV-a 🙂 tot la școala primară evreiască deși aș fi putut fi primit deja la cea de stat! Ceea ce m-a făcut să-mi doresc totuși să rămân la școala evreiască a fost – pe lângă prieteniile care le-am legat cu mulți copii evrei, colegii mei de clasă – sentimentul meu de apartenență, ”davka” (tocmai de acea:). ”Pentru că nu mai sunt obligat să urmez școala evreiască eu vreau acum s-o fac ”, mă gândeam probabil în sinea mea. Cred că a fost prima mea ”manifestare” sionistă… Unul din prietenii mei de la școală, Zoli Huber, m-a dus la prima mea întrunire (siha-ebr) sionistă în organizația de tineret Dror Habonim care avea un ”ken” (cuib,filială-ebr) și la Deva, proaspăt înființat în 1945.Read more…
Ultimul evreu din Afganistan
Printre soldații americani care au intrat în Afganistan în 2001 se aflau și câțiva evrei care au căutat la Kabul o sinagogă. După multe căutări au găsit una, dar era închisă. După alte investigații l-au găsit și pe evreul care avea cheia. Se numea Zvulun Simantov și avea pe atunci vreo 50 de ani. În sinagogă mai locuia un evreu, mai în vârstă decât el, Yițhak Levi. Numai că cei doi erau atât de supărați unul pe altul încât nici măcar nu-și vorbeau. Închipuiți-vă, doi evrei bătrâni, în mijlocul unui ocean de musulmani conduși de o grupare talibană, unul din cele mai extremiste grupuri islamice din lume, și ei nu se pot suferi. Cu toată solitudinea lor, supărarea și ranchiuna erau mai puternice decât orice alte sentimente, mai ales când era vorba de obiecte de cult. Cearta între ei a început cu ani în urmă din cauza unei cărți de Tora, despre care ei credeau în mod greșit că era de mare valoare. De atunci cartea le-a fost furată de un taliban, dar ei tot certați au rămas, până la moartea celui mai în vârstă dintre ei, Yițhak Levi. Familia lui, care locuiește la Beer Șeva, a apelat la Crucea Roșie ca să-i aducă trupul pentru a fi înmormântat în Israel. Crucea Roșie a reușit să-l aducă până la granița cu Uzbekistan. De acolo a fost preluat de reprezentanții ambasadei israeliene din Tașkent, care le-au dus în capitală și de acolo, cu avionul, în Israel, unde a fost înmormântatRead more…
Vaporul Ruslan – o sută de ani de la „Mayflower” israelian
În România, chiar și în Israel, puțini din cei care se interesează de istoria sionismului în secolul XX cunosc povestea unor nave care de-a lungul a peste 30 de ani au adus mii de olim hadașim (noi veniți), unii legali și mulți ilegali. Sunt cunoscute doar câteva vapoare, printre care Exodus, Patria, Struma. Au fost însă sute de vase, venite din toate porturile Europei, multe dintre ele din porturi românești. De aceea voi începe o serie de articole, din când în când, despre cele mai renumite vapoare care au adus imigranți. Vaporul cunoscut sub numele de „Mayflower israelian” a părăsit portul Odesa în noiembrie 1919, ajungând la Iafo după multe peripeții. Cei 670 de călători al acestui mic vas, mai degrabă o barcă mare, sunt considerați debutul celui de al treilea val de imigrație, baza intelectuală și ideologică a anilor următori, a idealismului și a spiritului de țabar (țepos pe dinafară, dar dulce pe dinăuntru, ca fructul de cactus) al celor născuți în țară. Această aliya a avut loc între anii 1919-1923 și în cadrul ei au venit aproximatic 35.000 de imigranți, cunoscuți ca deschizători de drumuri și ca intelectuali. 670 de olim pare un număr nesemnificativ, însă el reprezenta 1% din populația evreiască din Palestina de atunci. Faima vaporului se datorează unui grup de vreo 60 de pasageri care împreună cu copiii lor au stat la baza intelectualității și a artiștilor din perioada interbelică și până în zilele noastre.Read more…
De la Trianon, la Birkenau
Trianon nu este o localitate. Este unul dintre cele câteva palate de la Versailles, care a rămas în memoria istoriei recente prin faptul că în 4 iunie 1920 acolo a fost semnat Tratatul de Pace dintre Regatul Ungariei și Statele învingătoare din Primul Război Mondial, încheiat prin armistițiul semnat la 11 noiembrie 1918. Nici Birkenau nu este o localitate. Este un fost lagăr de exterminare, unul din complexul înființat de armata nazistă în orașul polonez Oswiecim. Orașul a rămas în memoria colectivă sub numele lui german, Auschwitz. Calvarul evreilor din Transilvania de Nord a început 3 mai 1944 cu concentrarea lor în ghetouri mizere și insalubre din 11 orașe și continuat cu îmbarcarea celor peste 150.000 de evrei în 30 de trenuri cu câte 50 de vagoane pentru vite. Ultimul tren a plecat din Oradea în 28 iunie 1944. Majoritatea covârşitoare a evreilor a pierit. Se estimează că au supraviețuit circa. 10% din cei care fuseseră deportați. Din familia mea (Reisman) și a soției (Farago), din 18 persoane deportate din Satu-Mare, nu a rămas nimeni în viață. Ultimul semn de viață pe care l-a primit Mama, a fost o scrisoare de la unul din frații ei, Sanyi (Sándor / Alexandru). Am găsit-o printre documentele familiei și am păstrat-o. Următoarea scrisoare nu a mai sosit. Mai mult nu știm… După cum nici ei nu știuseră cu o lună sau două în urmă că îi așteaptă sfârșitul. Dar cunoaștem împrejurările care au făcut posibil acest oribil genocid. Și noi. ultima generație a martorilor, avem datoria să repetăm până la obstinație, ca măcar să încercăm împreună a înțelege cum s-a putut prăbuși umanitatea într-o asemenea prăpastie morală. Read more…
Evreimea maghiară între un trecut măreț și un viitor incert 3. Comunismul 1945-1956
Calvarul evreimii maghiare a început în 1919-1920 cu teroarea albă a detașamentelor paramilitare ale contraamiralului Horthy, care s-au dedat la atacuri și crime colective îndreptate împotriva populației evreiești în multe sate și orașe din provincie. Au urmat umilințe, jigniri, apoi agresiuni fizice, exproprieri, expulzări, urmate la nivel general de scoaterea forțată din viața economică și socială și segregarea rasială decretată prin legile antievreiești din 1938, 1939 și 1941. Prigoana antievreiască a culminat cu strângerea, transportul în Germania și lichidarea fizică premeditată, sistematică și industrial-eficientă a evreilor în lagărele de concentrare. Pentru ca tacâmul tragediei să fie și mai cumplit, amintesc și incidentele antisemite sângeroase din primăvara anului 1946, după revenirea fărâmei de supraviețuitori în locurile natale, la Kunmadaras, Miskolc și Makó, soldate cu zeci de morți. După megatragedia Holocaustului, evreilor unguri rămași miraculos în viață, cca. 220.000 la număr, le rămâneau câteva căi de continuare a existenței:Read more…