Viena este și astăzi strălucitoare, dar poate ușor altfel decât cu un secol în urmă. Imperiul habsburgic care părea la fel de neclintit și etern ca toate imperiile care l-au precedat sau l-au urmat, este la fel de prezent prinRead more…
Andrea Ghiţă: COMEMORARE şi REÎNTOARCERE la TIOCU de SUS
Evreii din Tiocu au împărtăşit aceeaşi soartă cu miile de familii evreieşti risipite în satele şi comunele ardelene, care convieţuiseră paşnic cu sătenii români şi maghiari, până în mai 1944, când jandarmii cu pană de cocoş i-au adunat din caseleRead more…
Tiberiu Roth: A PLECAT UN PREȘEDINTE, A VENIT ALTUL…
Nu s-a cutremurat pământul, nici cerul nu s-a zguduit, nici masele nu au ieșit la demonstrații, nici legile nu s-au schimbat, nici televiziunile nu au scuipat ocări. Pur și simplu într-o țară democratică, un președinte democrat s-a schimbat – atunciRead more…
Tiberiu Roth: „TREI, DOAMNE,și TOŢI TREI!”
Corpurile neînsuflețite ale celor trei băieți au fost găsite în localitatea Halhul, aflată pe drumul dintre Gush Etzion și Hebron, la mai puțin de 40 de km de centrul Ierusalimului. Halhul, astăzi un orășel arab cu peste 20.000 de locuitori,Read more…
Tiberiu Roth: NIMIC NOU sub SOARE, doar LACRIMILE
Privind emisiunile televizate despre desfășurarea zilnică a conflictului, nu poți evita impresia unui scenariu. Cei ”răi, bogați și puternici” (evident Israel) cu armuri impenetrabile, omoară pe ”cei buni,săraci și slabi” le distrug casele și lasă în urma lor doar lacrimiRead more…
Tiberiu Roth: CALEIDOSCOP ESTIVAL
O croazieră pe Marea Baltică în august, se metamorfozează într-o călătorie în timp, desfăşurată în spaţiul dintotdeauna frământat al Orientului (atât de) Apropiat multora dintre noi. Printre altele se dezvăluie şi povestea Gazei, din antichitate şi până în prezentul sfâşiatRead more…
Lucian-Zeev Herşcovici: HOLOCAUSTUL EVREILOR DIN ROMÂNIA: FAZE ȘI ASPECTE
Recent au avut loc mai multe comemorări legate de Holocaustul evreimii române: 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord, 74 de ani de la pogromul de la Dorohoi, 73 de ani de la pogromul de laRead more…
Getta Neumann : CLADIREA FOSTULUI LICEU ISRAELIT va DISPĂREA din PEISAJUL TIMIȘOAREI
Nu mă îndoiesc că forurile competente au chibzuit și au decis cum au crezut că e mai bine. Este evident că în anumite cazuri considerentele pragmatice primează asupra celor ideale. Regret însă că nu s-a găsit de cuviință să seRead more…
Andrea Ghiţă: STATUIA INOCENŢEI şi MEMORIA lui ANDOR JÁROSI
În 7 octombrie 2014, în curtea bisericii evanghelice-luterane din centrului Clujului, a fost dezvelită Statuia Inocenţei, creată de sculptorul Endre Adorjáni în memoria victimelor Holocaustului. Silueta fragilă şi graţioasă al cărei chip şi trup au fost stâlcite de năprasnica tragedieRead more…
Andrea Ghiţă: STATUIA INOCENŢEI şi MEMORIA lui ANDOR JÁROSI
În 7 octombrie 2014, în curtea bisericii evanghelice-luterane din centrului Clujului, a fost dezvelită Statuia Inocenţei, creată de sculptorul Endre Adorjáni în memoria victimelor Holocaustului. Silueta fragilă şi graţioasă al cărei chip şi trup au fost stâlcite de năprasnica tragedieRead more…
Tiberiu Roth: ETNOVEMBER
Etnovember este o denumire originală care (dacă nu greșesc) s-a născut la Brasov, în 1991, din inițiativa generoasă a unui muzician flamand cu numele (greu de scris și greu de rostit:) Norbert Detaeye care a venit in toamna „noiembrică” aRead more…
Eva Galambos: CUM S-A DESFĂŞURAT REVOLUŢIA din 1989, la AGERPRES
Acum, după 25 de ani de la evenimentele din decembrie, toată lumea îşi aminteşte de episoadele pe care le-a trăit atunci, foarte multe tragice, altele emoţionante. Dar au existat şi momente să spunem comice, care au arătat măsura în careRead more…
O AMINTIRE SUMBRĂ – NOAPTEA de CRISTAL
GERMANIA, 9-10 NOIEMBRIE 1938 Se împlinesc 77 de ani de la Noaptea de cristal (Kristallnacht ). Într-un articol publicat cu acest prilej în revista israeliană online ”Tablet”, autorul – AMOS N. GUIORA – fiul unor supraviețuitori ai evenimentului – puneRead more…
Drogurile şi nazismul
Drogurile folosite din abundenţă atât de Hitler, cât și de armată erau morfina, cocaina, heroina dar mai ales metamfetaminele. Ohler scrie că invazia Franței a fost făcută de o armantă de drogați. Nu numai Hitler era sub metamfetamine, dar şi mareșalul Rommel se droga și toți comandanții de tancuri erau drogați sistematic.Read more…
60 de ani de la asasinarea lui Kasztner – prima crimă politică în Israel
Noapte de primavară… Tel-Aviv 1957. Israel (Rezső) Kasztner, redactor de noapte la ziarul de limbă maghiară Uj Kelet și purtătorul de cuvânt al Ministerului Industriei și Comerțului din partea Partidului Mapai, se întorcea acasă, la locuința sa de pe Bulevardul Emanuel HaRomy din Tel-Aviv. Cineva din întuneric îl întreabă: Israel Kasztner? Kasztner răspunde: Da. Se aud câteva împușcături: primul glonț este ratat, dar celelalte două sunt țintite. Kasztner se îndreaptă cu pași grăbiți spre treptele casei. Ulterior s-a susținut că cineva ar fi tras încâ un glonț dintr-un alt unghi. După 11 zile de la atentat, Israel Ksztner a murit într-un spital tel-avivian, în urma rănilor suferite.Read more…
Săpunuri
În mai 1944, cu câteva zile înainte de începutul strângerii evreilor din Satu Mare in ghetou, o vecină de pe strada pe care stăteau bunicii mei i-a spus mamei: ”Clara, ce săpun frumos o să facă din tine nemții”. Nici mama nici eu nu am uitat această frază. După sfârșitul războiului și eliberarea din lagărul de la Auschwitz, mama s-a întors la Satu Mare să-și caute familia. Nu a găsit pe nimeni în afară de fratele ei, toți ceilalți membri ai familiei au fost uciși în lagăr. A găsit-o însă pe vecina respectivă. ”Săpunul s-a întors acasă!” i-a spus. Din păcate nu cunosc restul conversației…Trebuie să recunosc că sunt preocupat de Holocaust, aparținând celei de a doua generații de supaviețuitori ai lagărelor naziste, atât la propriu cât și la figurat. Am citit nenumărate cărți, documente, am vizionat numeroase filme despre Holocaust și niciodată nu am simțit că m-am săturat de această temă. Am căutat și am găsit persoane care și-au păstrat omenia în acele vremuri tulburi. Ceea ce nu voi înțelege niciodată este indiferența majorității oamenilor din acele vremuri la tragedia semenilor lor evrei: vecini, colegi de lucru, poate prieteni.Zilele trecute am citit o nuvelă tulburătoare legată de Holocaust. A fost scrisă de scriitorul maghiar Szántó T. Gábor și se intitulează ”1945”. Cu permisiunea cititorilor îi voi face o scurtă recenzie.Read more…
Printre sute de rachete
În ultimii ani se declanșează adesea conflicte armate între Israel și organizația teroristă Hamas din fâșia Gaza. Ele se soldează cu atacuri cu rachete, mai ales asupra părții de sud a țării, dar nu numai. Imediat după lansarea lor se declanșează „Alarma Roșie” (alarma din timpul unui atac aerian.) Motivele sunt diferite, dar țelul este întotdeauna același, de-a omorî israelieni, de-a distruge bunurile locuitorilor, de a le deranja viața de zi cu zi, de-a crea panică, de a-i determina să-și părăsească casele și așezările în care trăiesc. Oamenii locului s-au obișnuit deja ca în timpul scurt care le stă la dispoziție, de la cinsprezece secunde la Sderot până la un minut la Tel Aviv și împrejurimi, să se adăpostească într-o cameră de beton care se închide ermetic și care îi protejeză de consecințele bombardamentului. Magazinele, mallurile, marea majoritate a restaurantelor, spitalele și policlinicile sunt înzestrate cu asemenea încăperi, în plus există și adăposturi publice. De câțiva ani există un sistem anti-rachetă numit „Cupola de de Oțel”, dezvoltat de industria aeronautică israeliană, care din fericire distruge cam optzeci la sută din aceste obiecte‚ „prietenești”. Rămân „doar” bubuiturile rachetelor sau a contra-rachetelor și șuieratul sfâșietor al sirenelor. Nu întotdeauna se termină cu „happy end”. Uneori sunt nimerite case și locuitorii supraviețuiesc numai pentru că au ajuns la timp în adăposturi. Nu toți sunt atât de norocoși și din nefericire sunt și morți sau grav răniți.Read more…
Undeva în Europa
Într-o zi de salariu, Wolfgang Bruck, maistru la Uzinele Siemens din Berlin, a intrat într-un magazin de aparate electrice. Era în 1930, cu două zile înainte de Crăciun, și s-a hotărât să cumpere un aparat de radio, cadou pentru toată familia. Soția Helga şi copiii Erich şi Kristina se vor bucura deopotrivă de darul acesta, s-a gândit el. Alegerea a căzut pe un radio Siemens, care avea o scală luminată, cu o mulţime de posturi trecute pe ea, un difuzor mare și un ochi magic, verde, care semnala dacă te apropiai de postul căutat. Vânzătorul l-a asigurat că a ales bine, era un aparat modern, durabil şi cu sunetul clar.Wolfgang era încântat de noul radio, putea asculta știrile acasă, nu numai la difuzorul uzinei și, mai ales, putea asculta muzică simfonică. În 24 ianuarie 1933 l-au ascultat cu toții la radio pe Adolf Hitler, noul cancelar al Germaniei, vorbind de la Reichstag despre noua politică a țării și despre ideologia nazistă. Familia Bruck era încântată de noul lider al Germaniei și de programul său. Membrii familiei Bruck au avut parte de multe transmisii radiofonice de neuitat: Olimpiada de la Berlin din 1936, concerte dirijate de Wilhelm Furtwängler și Herbert von Karajan (cei doi mari dirijori germanI care au făcut pact cu naziștii) precum și tiradele capului propagandei fasciste, Goebbels, despre ”glorioasa armată germană”.Read more…
”Războiul de 100 de ani”
În această primăvară s-au împlinit 100 de ani de la prima revoltă arabă din Palestina împotriva evreilor. Primul Război Mondial se terminase cu un adagiu neașteptat. Marea Revoluție bolșevică din Rusia a fost urmată de gripa spaniolă, care a provocat mai multe victime decât războiul însuși. În ciuda ravagiilor gripei, învingătorii Primului Război Mondial își împărțeau ”prada” prin nesfârșite tratative de pace, care aveau să ducă la noi războaie, mult mai devastatoare. Încă nu se încheiaseră dezbaterile care acordau Marii Britanii Mandatul pentru Palestina, dar știrile circulau intens, aducând sioniștilor din lume și evreilor din Palestina speranța că visul lor milenar a început să mijească la orizont. Evident, pe cât de mare era speranța evreilor, pe atât de mare era îngrijorarea arabilor palestinieni. Era o perspectivă clară și o voință politică exprimată ferm, că arabii vor întemeia un stat unit și puternic sau, eventual, o federație de state naționale arabe. Nu era doar o perspectivă, ci un angajament politic fără echivoc din partea Marii Britanii. În acest context ar fi fost firesc și corect ca Marea Britanie, o mare putere cu multe interese în Orientul Mijlociu, care voia să-și asigure un aliat de încredere împotriva și în locul Imperiului Otoman, să fi încurajat și mediat o alianță între sionismul evreiesc și naționalismul arab, dar englezii au procedat exact pe dos. Făcând înțelegeri și promisiuni secrete separat celor doi protagoniști, au creat între ei o tensiune care ar fi putut fi evitată și care a generat un conflict de un secol, al cărui deznodământ nu se întrevede nici acum.Read more…
Ruși Albi și… Roșii
Să încep cu poziția (geografică:) a Belarus în Europa. Probabil că vă va surprinde: Belarus se află în ”Centrul Europei” sau, oricum, foarte aproape de acest punct a cărei definiție este încă disputată. În principiu, poziția ”centrului” depinde de poziția punctelor extreme. Aici este ”cuiul lui Pepelea”. Dar oricum am socoti, Belarus ar putea fi ”steagul alb” și puntea de legătură care să unească, spre binele omenirii, UE cu Rusia!! Republica Populară Belarus a fost proclamată la 25 martie 1918, imediat după încheierea păcii de la Brest-Litovsk, între Rusia Sovietică și Puterile Centrale. După revoluția democratică (Kerenski) din Rusia care a avut loc în februarie 1917, forțele politice reprezentative printre care Uniunea Socialistă Belarusă, Mișcarea Creștin-Democrată și BUND ( Uniunea Generală a Muncitorilor Evrei) au alcătuit Sfatul Național Belarus. Acest ”parlament” ad-hoc, ”Rada” a proclamat independența statului Belorusia, a adoptat la 21 februarie 1918 constituția și a numit primul guvern care urma să fie validat după primele alegeri democratice. Statul cuprindea un număr de 6 gubernii (Moghilev, Grodno, Vilna, Minsk, Vitebsk, Smolensk ) locuite de ruși albi (bieloruși), lituanieni, evrei și polonezi. Evreii reprezentau aproape 20% din populație, dar în unele localități urbane ei constituiau peste 50%.(Bialystok, Vilna, Vitebsk) Noua republică populară care între timp și-a cosmetizat denumirea în republică democrată (deși nu a primit recunoașterea oficială a statelor beligerante) și-a constituit o armată proprie sub comanda generalului Stanislaw Bulak Blaschowitz, care a devenit și primul șef de guvern al Bielorusiei.Read more…