Nu, nu despre romanul lui Șolohov vreau să scriu ci despre ultima carte a lui Carol Feldman, pe care mulți cititori de-aici și de aiurea îl cunosc în calitatea lui dublă de actor și scriitor român din Israel. Titlul eiRead more…
Andrea Ghiţă: “BIRD in FLIGHT” – POVESTEA unei FEMEI FRAGILE şi PUTERNICE
Am citit pe nerăsuflate cartea autobiografică a lui Edith Balas , Bird in flight, fiind una dintre lecturile care se oferă cititorului atât prin conţinutul său dramatic – Holocaust, comunism, supravieţuire şi eliberare – cât şi prin stilul concis, limpedeRead more…
Lucian Herşcovici: O CARTE despre BUCUREȘTIUL EVREIESC
Două cercetătoare în domeniul istoriei evreo-române, Felicia Waldman și Anca Ciuciu, de la Universitatea din București, Centrul de Studii Iudaice ”Goldstein-Goren”, și-au luat asupra lor sarcina reconstituirii Bucureștiului evreiesc, adunând acest material documentar. Lucrarea lor este un album care includeRead more…
Andrea Ghiţă: O CARTE BINEVENITĂ despre EVREII CLUJENI
Volumul publicat de curând, de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale din Cluj, este rodul unui deceniu de cercetare minuţioasă şi are la bază lucrarea de doctorat a istoricului Attila Gidó. Cartea se focalizează asupra unei perioade scurte de douăRead more…
Andrea Ghiţă: O CARTE BINEVENITĂ despre EVREII CLUJENI
Volumul publicat de curând, de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale din Cluj, este rodul unui deceniu de cercetare minuţioasă şi are la bază lucrarea de doctorat a istoricului Attila Gidó. Cartea se focalizează asupra unei perioade scurte de douăRead more…
Rudolf Zimand: RADU FLORIAN, un GÂNDITOR de STÂNGA
Radu Florian s-a născut în 1927 la Iași, într-o familie mic-burgheză evreiască. În masacrul antievreiesc de la Iași din iunie 1941 și-a pierdut tatăl și fratele mai mare, el însuși aflându-se, împreună cu aceștia, în trenul morții. Întors acasă, aRead more…
Eva Galambos IUDAICA – SALONUL de CARTE EVREIASCĂ de la GAUDEAMUS
Spre bucuria noastră, a celor care iubim cartea şi nu ne-am plictisit de ea, la „Târgul Gaudeamus-carte de învăţătură” – organizat de 21 de ani în fiecare toamnă, găsim câte ceva nou care să atragă potenţialii cititori. Chiar dacă opiniaRead more…
Andrea Ghiţă: ÎNSOŢINDU-L PE PATRICK MODIANO
Nu citisem nimic de Patrick Modiano înainte să i se fi decernat Premiul Nobel pentru literatură. A doua zi după anunţarea alegerii sale printre laureaţii Nobel, am intrat prin librării să caut ceva scris de el. Abia la al treilea magazin de cărţi am găsit un singur titlu: Dora Bruder. Cărţulia de nici 100 de pagini este rezultatul demersului de a reconstitui soarta unei adolescente de origine evreiască, dispărută de acasă, al cărei nume – Dora Bruder – fusese menţionat într-un comunicat al poliţiei, în Parisul aflat sub Ocupaţie.
Mirel Horodi: UN ROMAN din VIAŢA NOMENCLATURII COMUNISTE
Romanul Celei Varlam (Luminița Varlam) „Să nu-mi luați temnița”, editura Albatros 2005, este un volum de inspirație autobiografică, ce ne oferă o descriere din interior a vieții familiei unui „mare ștab” comunist din perioada Ceaușescu. Tatăl Lukianei a fost proiectatRead more…
AARON GOVRIN – UN MEMORIALIST GĂLĂȚEAN
Cum arată diferitele aspecte ale vieții evreiești (și în general, românești) din orașul Galați de altădată? Documentele de arhivă, precum și presa locală reconstituie acest tablou. Totuși el rămâne incomplet: în afara documentației pure este necesară și memorialistica. Deși amintirileRead more…
Rabinul din Câmpulung
n 1923, Comunitatea a avut din nou sarcina să-şi aleagă conducătorul spiritual şi acesta a fost Rav Moshe Yosef Rubin, un om tânăr, născut în anul 1895, în inima Bucovinei, la Siret, dintr-o dinastie rabinică renumită. A studiat cu învăţaţi mari şi a dobândit o cultură iudaică temeinică, încât la 17 ani a publicat prima sa carte, o traducere românească din operele marelui Rabin Malbim şi la 19 ani, două cărţi proprii: „Yad Yosef” ( un comentariu din Gemara) şi „Dorash Moshe” (din Halacha). Rabinul a urmat şi studii seculare la universitatea din Cluj pe care le-a terminat cu o teză despre „Libertatea voinţei umane”.Read more…
Nume adunate pe o carte
Cartea asupra căreia doresc să vă atrag atenţia este mai puţin obişnuită, începând chiar cu titlul cuprinzător care înşiră mai multe nume de familie: Căbăşanu, Velculescu, Valbudea, Brancovici, Isbăşoiu…şi subtitlul sugestiv: Întâmplări din trecutul învăţământului românesc. Cartea apărută la Editura Şcoala Ardeleană, în 2017, captează privirea cititorului, prin formatul voluminos, coperta elegantă şi numărul mare de ilustraţii de calitate – documente şi fotografii care ocupă mai mult de jumătate de numărul total de pagini, mai exact partea a doua a cărţii, prima fiind alocată textului. Acesta, destul de succint şi de factură mai degrabă ştiinţifică – lucru dovedit şi de numărul mare de referinţe bibliografice – este structurat în 17 capitoleRead more…
Legende condamnate la nemurire: Teoriile Conspirației
Născocirile bizare ale bogatei imaginații omenești, cu scopul de a presăra cât mai multă ură și dispreț, dau dovadă de o eficacitate reînnoită. Problema pare să-i fi îngrijorat și pe autorii volumului ,,Mituri ca arme”, («Myter som vapen» în original), prezentat și dezbătut în ziua deschiderii Festivalului de Carte de la Göteborg, ultima ediție, lucrare publicată de editura organizației suedeze EXPO, orientată spre lupta contra nazismului și antisemitismului, în colaborare cu Uniunea Educatorilor în Domeniul Studiilor Sociale, ambele preocupate de contribuția pe care cadrele didactice le-ar putea aduce eforturilor de a atenua pagubele fenomenului. Autorii volumului subliniază faptul că cele mai populare teorii ale conspirației se bazează pe speculații legate de activitatea ,,organizațiilor mondiale sioniste, teze conform cărora câteva familii atotputernice ar încerca să-și împartă lumea pe căi ultrasecrete, tentative care datează de secole și care au fost totuși dezvăluite încă în perioada celebrului Ordin al Iluminaților. Majoritatea celor care cred în existența acestor conspirații sunt indivizi și grupări cu idei rasiste și fasciste.”Read more…
Redescoperirea lui Stefan Zweig
Pe Stefan Zweig l-am descoperit în copilărie. ”Lumea de ieri”, autobiografia lui, scrisă când se afla în exil, a fost și pot să spun că este una din cărțile mele de căpătâi. Se afla în biblioteca părinților mei și am citit-o mai întâi pe la 12 ani. M-a prins de la început, deși nu este o scriere pentru un copil. Apoi am recitit-o de multe ori și la diferite vârste și de fiecare dată cu alți ochi. Adult fiind, mi-am creionat niște caracteristici care au justificat dragostea mea constantă față de scriitor și carte – profundul lui umanism și europenism, ideile lui de ”globalizare avant la lettre”, pacifismul alături de incompatibilitatea față de război, aici fiind vorba de Primul Război Mondial, respingerea naționalismelor și a falsului patriotism. Apoi, descrierea vieții culturale și literare a epocii în care și-a trăit tinerețea, Viena – o adevărată capitală culturală europeană, multietnică, unde evreii se simțeau bine și au fost creatorii și susținăturii culturii austriece de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, portretele unor personalități, cel remarcabil al lui Theodor Herzl, pe care Zweig l-a admirat, dar nu a fost de acord cu soluția sionistă, de stat al evreilor… De aceea, m-am bucurat când am aflat că anul trecut a apărut o carte despre ultimii ani ai vieții lui, un fel de continuare a ”Lumii de ieri”. Întitulată ”Exilul imposibil. Stefan Zweig la sfârșitul lumii”. Cartea a fost scrisă de George Prochnik, scriitor american de origine austriacă, bunicii și tatăl lui refugiindu-se de asemenea din Viena în Statele Unite. George Prochnik s-a născut în America, dar din povestirile părinților și bunicilor a avut multe informații despre viața vieneză dinainte de Anschluss și știa și despre existența lui Stefan Zweig.Read more…
Evrei în armata hitleristă – Wehrmacht
Istoria își dezvăluie tenebrele cu multă întârziere. Există întotdeauna excepții cutremurătoare de la destinul colectiv, traiectorii existențiale individuale greu de înțeles, necum de judecat. Punctul de pornire al acestui subiect delicat și obscur l-a constituit citirea rezumatului cărții lui Bryan Mark Rigg – Lives of Hitler’s Jewish Soldiers. Foarte mulți evrei germani nu au văzut altă cale de scăpare din chingile opresiunii rasiale și mai apoi de supraviețuire, decât falsificarea actelor personale pentru evreii cu ambii părinți evrei, sau înrolarea grabnică în Wehrmacht pentru evreii cu un singur părinte sau bunic evreu. Aceleași faimoase legi de segregare rasială de la Nürnberg au fost valabile încă din 1935 pentru germanii căsătoriți cu evreice, chiar dacă acestea aveau doar un părinte sau un bunic evreu. După 1935, mii de bărbați evrei care, în paranteză fie spus, se considerau germani și erau asimilați aproape în totalitate, au fost nevoiți să-și falsifice actele de origine și să-și dovedească ascendența pur ariană prin măsluirea documentelor părinților și bunicilor. Alte zeci de mii de evrei, foști combatanți în Primul Război Mondial în Armata Imperială Germană, mulți dintre ei cu rang de ofițer superior, au crezut cu naivitate chiar până în 1940 că ei nu vor intra sub incidența legislației rasiale antievreiești…Read more…
Jacob Sadé – Opt povestiri: 7. Universitatea din Tel Aviv
Urechea medie sau mijlocie (middle ear) este un spațiu de mărimea unei măsline, unde se află aparatul de amplificare a sunetului captat din afară. Aparatul constă din trei oscioare care se mișcă liber în spațiul umplut cu gaz; lipsa gazului poate duce la inflamația urechii. Doream să cercetez acest gaz. Pentru un studiu cantitativ trebuia să evaluez numărul de molecule de gaz, ceea ce nu era simplu, mai ales că era vorba de un amestec din cinci gaze diferite. Aș fi putut folosi un spectrometru de masă, care să ia o probă și să o analizeze, numai că spectrometrele de masă nu sunt făcute pentru studiul urechilor. Aveam nevoie de un instrument de mare precizie, cu un tubuleț de grosimea unui fir de păr, care să pătrundă în urechile pacienților. Spre norocul meu, o firmă din Anglia s-a oferit să-mi construiască un aparat special – însă spre ghinionul meu, prețul era și el foarte special: 80.000 de dolari. De unde să iau așa o sumă, cât prețul unui apartament la Tel Aviv? Planul meu părea sortit eșecului. M-am dus la președintele universității să cer un supliment pentru bugetul de cercetare. Pentru un laborator universitar, suma nu era chiar atât de exagerată… Read more…
Bookfest – un regal al cărții
Nu știu în ce măsură sunt adevărate constatările actuale că cititul a devenit desuet și că, potrivit unor statistici, există persoane care citesc o carte pe an sau nu citesc deloc. Am mai scris pe undeva că din clipa în care am reușit să adun literele împreună și am văzut că ia naștere un cuvânt – să fi avut cinci ani și jumătate, poate șase, nu am mai lăsat cartea din mână. Încă nu eram la școală. (La grădiniță nu m-am dus pentru că era război.) Cred că am învățat să citesc de la fratele meu. Mi s-a părut o lume de vis, uneori ciudată, întâlneam cuvinte pe care nu le auzisem niciodată. Primele mele lecturi au fost în ungurește și abia mai târziu mi-am dat seama că nu știam cum se pronunță literele duble sz, zs, cs, așa că ele îmi sunau străin. Cititul a devenit pentru mine cea mai mare plăcere și așa a rămas până astăzi. Țin minte că pe la 14-15 ani, într-o societate s-a pus întrebarea ”Ce vă place mai mult să faceți?” Și fratele meu și cu mine am răspuns: ”Să citim.” Mie îmi place cartea sub orice formă. Nu mă deranjează să citesc pe calculator, pe telefon, am un e-reader și îmi descarc cărți în format electronic. Este foarte comod să plec în concediu cu mica mea cărticică electronică pe care o pot folosi și noaptea fără a deranja pe nimeni dacă nu sunt singură în cameră.Read more…
Moașa de la Auschwitz
Nu de mult am terminat de citit o carte a scriitoarei engleze Anna Stuart. Cartea m-a impresionat în mod deosebit. Este un roman despre o femeie creștină poloneză pe nume Stanislawa Leszczynska, moașă la un spital din orașul Lodz. Stanislawa și familia ei i-au ajutat pe evreii din ghetoul din oraș în anii ocupației naziste, salvând viața câtorva oameni din ghetou, dar ea a fost prinsă și deportată la Auschwitz-Birkenau împreună cu fiica ei. La sosirea în lagăr, la selecție, Stanislawa a fost întrebată ce ocupație are. Când Mengele a auzit că e moașă, a replicat râzând: – Moașă? Hm, ce rost are să fii aici moașă? Interesant! Și a trimis-o la baraca unde erau femeile însărcinate. După câteva pagini am pus cartea deoparte. Ce lucruri noi putea să-mi relateze autoarea despre această fabrică a morții? E absurd să aduci pe lume copii care oricum vor fi uciși! Totuși, peste câteva zile curiozitatea m-a făcut să reiau cartea și nu am regretat. Stanislawa a asistat la trei mii de nașteri la Auschwitz, în condiții îngrozitoare și cu mijloace primitive. Stanislawa le spunea femeilor că însuși actul nașterii este o bucurie a vieții. Cele câteva ore pe care le petreceau împreună cu copiii pe care i-au dus pe lume le făceau fericite. Durerea acestor mame când li s-au luat bebelușii, depresia de care au suferit, sunt descrise detailat și cu tandrețe de Anna Stuart.Read more…
SABETAY ZVI REDIVIVUS
Pe Andrei Cornea îl cunosc de multă vreme. Am fost colegi într-o comisie de combatere a antisemitismului, cu membri entuziaști, cu soluții teoretice, dar fără prea mare succes practice. L-am întâlnit la diferite manifestări culturale, dar l-am cunoscut mai bineRead more…
14 iulie 2016 și Mirajul francez al lui Mihail Sebastian
Anul acesta, în luna iulie, am terminat de citit volumul intitulat MIRAJUL FRANCEZ – Incursiuni, popasuri și retușuri pe o hartă redesenată de Geo Șerban, cuprinzând articole cu subiecte franceze publicate de Mihail Sebastian în perioada 1927-1940. Volumul a apărut în anul 2015, în condiții grafice excepționale la editura Hasefer. Lectura acestor articole, scrise acum peste 80 de ani este agreabilă, datorită stilului inegalabil al autorului și extrem de interesantă, datorită subiectelor abordate.Read more…