ISSN 2734-4967, ISSN-L 2734-4967
Acest text se bazează pe niște notițe scrise in limba germană de bunicul meu, Moses Zwecker, în 1976, la vârsta de 80 de ani. Lucrarea e neterminată. La scurt timp după moartea lui, mama mea a adunat și a editat fragmentele. Iar eu am tradus textul în engleză in 2004 și in română în 2016. Din cele scrise de bunicul se dezvăluie viaţa evreilor bucovineni la cumpăna veacurilor XIX-XXRead more…
Dezmembrarea fostului Imperiu Otoman după Primul Război Mondial a revenit în actualitate odată cu recentele ostilităţi din Siria şi Irak şi problema modificării actualelor graniţe din Orientul Mijlociu. Rândurile care urmează încearcă să prezinte în mod succint câteva aspecte privind spinoasa problemă. Read more…
La noi în casă cartofii franţuzeşti (niciodată nu am ştiut de ce s-o fi numind aşa în româneşte o mâncare simplă căreia ardelenii maghiari îi spun : rakott krumpli, ceea ce s-ar traduce prin cartofi clădiţi straturi) sunt la mare preţ. E o reţetă simplă şi foarte gustoasă pe care o poţi varia după gust.Această mâncare simplă, care nu are cum să nu-ţi reuşească, nu prea are haz fără smântână, or în anii „epocii de aur” smântâna lipsea cu desăvârşire.Salvarea a venit de la o prietenă revenită din Franţa…Read more…
Avem de testat tendințe (mini vs oversized), de probat piese-vedetă, de încercat manevre şi şmecherii stilistice, de urmărit iniţiative creative, de bifat evenimente. Mai jos, am făcut pentru voi o trecere în revistă a lucrurilor care ne vor defini toamna – cu mai multă sau mai puţină stricteţe.Read more…
S-au împlinit 120 de ani de la nașterea fruntașului sionist și omului politic Ernő Marton, militant pentru drepturile evreilor şi fondator al ziarului Uj Kelet. Rândurile de față nu au pretenția unui studiu, autorul nefiind istoric, ci mai de grabă o încercare de evocare a personalității lui Ernő Marton, de care mă leagă şi relaţii de rudenie.Read more…
Vineri, 2 septembrie 2016, Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai a găzduit ceremonia de conferire a titlului de Profesor Honoris Causa, lui Zvi HaCohen, reputat savant israelian, rector al Universităţii Ben Gurion din Negev. În cuvântul de deschidere profesorul Ioan Chirilă, preşedintele Senatului UBB, a subliniat dubla semnificaţie a evenimentului: onorarea unui fiu al Clujului şi colaborarea cu o universitate de vârf pe plan mondial. Profesorul Zvi HaCohen a trecut în revistă domeniile de top ale Universităţii Ben Gurion din Negev…Read more…
Adevăratul reviriment al ”Beatles”-ilor avea să fie marcat de momentul în care l-au întâlnit pe Brian Epstein. El a devenit managerul care a dus ”Beatles” pe culmile gloriei, înscriindu-i pe paginile istoriei omenirii. Cu toate că nu era o foarte mare diferență de vârstă față de ”cvartet” el a devenit mentorul celor patru, ocrotitorul și șeful lor necontestat, organizatorul audițiilor și înregistrărilor care reprezentau cea mai bună promoție și cea mai importantă sursă de venituri a formației. Brian organiza spectacolele și turneele în întreaga lume.Read more…
Chiar dacă dificultăţile cu care se confruntă clerul suedez nu au început recent, ele par să se intensifice în ultima vreme, direct proporţional cu sosirea zecilor de mii de refugiaţi, o situaţie care provoacă nu puţine polemici şi dileme.
Încă înaintea Franţei – a cărei politică faţă de refuzul categoric, al mulţimii de musulmani credincioşi, de a se incadra dă semne vizibile de şovăială (mă refer de astă dată la revizuirea legii cu privire la îmbrăcămintea nu tocmai libertină a fiicelor islamului) – câţiva reprezentanţi mai de seamă ai comunităţii bisericeşti suedeze au propus înlăturarea anumitor simboluri din locaşele de rugăciuneRead more…
Hotărâtoare în privinţa cunoaşterii adevărate a limbii idiş a fost întâlnirea mea în 1944 cu viitorul meu soţ ,Israil Bercovici, care deşi vorbea foarte bine româneşte, m-a cucerit povestindu-mi în idiş o carte deosebită, azi aproape uitată, ”der telemiid” (le juif aux psaumes) a lui Şalom Aş. Urmarea a fost că am început sa citesc mult din marea literatură idiş, să vorbesc idiş şi iată-mă printre ultimii care mai ştiu câte ceva din această limbă în România. Motivul dispariţiei vorbitorilor de idiş, a literaţilor și a oamenilor simpli, care au cultivat și iubit aceasta limba este bine cunoscut: dispariţia lor fizică în special prin Holocaust, emigrările succesive şi, bineînţeles, dispariția prin moarte naturală sunt cauzele directe ale acestui fenomenRead more…
Nu cred că există vreun israelian care să nu cunoască măcar unul din sutele de cântece pe care le-a compus de-a lungul anilor Nahum (Nahce) Heiman. În 17 august s-a stins din viață în vârstă de 82 de ani.
Heiman a fost distins cu Premiul Israel pentru contribuția lui la cântecul israelian. „Heiman a fost un artist al sufletului, a compus și a scris ceea ce simte fiecare din noi” a spus președintele statului, Reuven Rivlin.Read more…
O viață întreagă, până la dispariția sa, tatăl meu mi-a fost mentor și sfătuitor, dar niciodată n-a jucat pentru mine rolul de model. Nici în meseria mea nu am avut în fața ochilor, nici un moment, un personaj constant care să reprezinte un model de copiat sau cel puțin un exemplu pe care, cunoscându-l îndeaproape și în detaliu, l-aș fi urmat fără nici un semn de întrebare, și fără crâcnire, dacă aș fi fost în stare s-o fac. Dar deja, aș zice, de zeci de ani, există în realitatea care mă înconjoară un personaj pe care îl urmăresc în mod asiduu și care îmi oferă nu o dată senzația că m-aș identifica cu ușurință cu acele detalii din viața și activitatea sa care îl caracterizeazăRead more…
Recent a fost descoperit un os cu o tumoare canceroasă datând de 1,7 milioane de ani, un osteosarcom. El a aparţinut nici măcar unui om ci doar unui hominid, proto -uman, un maimuţoi ceva mai evoluat care cutreiera prin stepa din Africa de Sud, ceea ce e astăzi este o zonă cunoscută ca “leagănul omenirii!“. În vremurile acelea, din Pleistocen, mediul ambiant era totuşi plin de factori cancerigeni. Printre ei se numărau razele ultraviolete care erau chiar mai puternice decât azi, dar oamenii erau negri. S-au “albit” în epoca glaciară din Europa, ca o adaptare evoluţionară .Read more…
În mod categoric cel mai spectaculos sport practicat de noi în perioada practicii la Câmpina a fost înotul în canalul de evacuare al centralei electrice din localitate. În scopul răcirii agregatelor, o parte din apa rece a râului Prahova era pompată în centrală electrică. După operaţia de răcire, apă încălzită la o temperatura de 25-30 grade Celsius, era returnată în albia răului printr-un canal de evacuare lat de circa 4 metri. Dat fiind diferenţa de nivel între centrală şi râul Prahova, canalul era înclinat şi în consecinţă curentul de apă capăta o viteză apreciabilă.Read more…
Ce mai încoace şi-ncolo, toamna e momentul (tricotaje)lor. Ca să le abordaţi din perspectiva unor cunoscătoare în ale stilismului, vă croşetez mai jos cele 5 trenduri pe care trebuie să le cunoaşteţi când vine vorba de pulovere, cardiganuri, rochii şi orice altă piesă vestimentară tricotată.Read more…
Mihai Eisikovits avea statură de stejar, era înzestrat cu o minte ageră şi iscoditoare, o memorie prodigioasă şi mâini îndemânatice, cu talent la desen, har de povestitor şi glas, plăcut, de bariton. Era un om carismatic şi integru care şi-a probat omenia în vremurile cele mai grele. Era un adevărat constructor care s-a impus atât în munca de pe şantier, cât şi în edificarea vieţii sociale şi culturale.Read more…
Într-o conferință de presă, ținută în avionul care-l ducea înapoi la Vatican din Polonia, Papa a respins orice asociere între islam și terorism. El a afirmat că terorismul nu este apanajul unei singure religii. “Nu este adevărat și nu este corect (să spunem) că islamul este terorismul…Dacă trebuie să vorbim despre violența islamică, trebuie să menționez și violența creștină. În aproape toate religiile, există întotdeauna un mic grup de fundamentaliști – a arătat el .Read more…
Acum 30 de ani aveam deja 51 de ani. Deși proaspăt trecut de pragul ”Jubileului” meu personal, mă simțeam încă tânăr şi probabil că așa păream (pe atunci:) și altora. Unul dintre cei care m-au considerat suficient de tânăr a fost Moses Rosen (z.l.) “temutul” Șef Rabin al României. De fapt cred că era singura calitate care l-a determinat să mă ”aleagă” ca președinte al Comunității Evreilor din Brașov. Nu aveam vre-un ”trecut” care să mă îndreptățească, nici cunoștințe (incluzând atât pregătirea cât și relațiile 🙂 ci doar vârsta de 51 de ani potrivită pentru o asemenea funcție. Nu prea tânăr, nu prea bătrân. Deși în anul 1986 în România mai erau încă în jur de 24000 de evrei, din care la Brașov aproape 700, nu se prea înghesuia lumea să ocupe o funcție în Comunitate care nu era nici bine plătită, nici ușoară și nici măcar ”bine văzută”.Read more…
Dar ce-mi veni în acest miez de vară să readuc în discuţie acest subiect? Să fi fost scârţâitul oaselor sub efortul exerciţiilor fizice sau groaza de vacarmul celor patru zile de Untold care se vor năpusti peste Clujul meu iubit (în care mă regăsesc tot mai puţin) începând chiar de azi?! Adică nu mai sunt chiar atât de sprintenă nici la trup şi nici la concepţii (ca să nu spun minteJ) şi atunci gândul mă duce la tinereţea fără bătrâneţe care nu s-a dovedit nici pe departe atât de atrăgătoare precum îi suna numele. Read more…
Am venit în Israel în 20 septembrie, o zi după Yom Kippur 1972. La București ploua și era frig, ceea ce pentru noi era un avantaj – puteam să purtăm mai multe haine pe noi. Cantitatea de bagaje de mână era limitată și cine știe când vom primi restul lucrurilor. Am ajuns seara. Când s-a deschis ușa avionului a fost ca și cum am fi intrat într-o baie de aburi, căldura și umezeala erau copleșitoare. La aeroport ne aștepta tata (mama murise cu șase luni înainte) și sora lui Rubin, Anuța. Ce bucurie să fim din nou împreună! La început am stat la centrul de absorbție din Michmoret. Aveam acolo casă, masă și cursuri de limba ebraică.Read more…
După unele date, de ajuns de recente, mai mult de un sfert din populaţia României e fumătoare, un procent asemănător cu cel din toată Uniunea Europeană. Se pare că vârsta la care israelianul ajunge la prima ţigară e în general 19 ani, adică în primul an de stagiu militar, ceea ce pare oarecum logic. Tensiunea inerentă şi “exemplul” dat de alţii şi uşor de copiat sunt două din explicaţiile acestui fenomen psihologic. Îmi închipui că se pot găsi explicaţii/scuze similare pentru fiecare ţară în parte.Read more…