Nu este un subiect plăcut, din contră! Și totuși articolul publicat de către Johanan Vass în numărul trecut al revistei Baabel mi-a dat mult de gândit. În primul rând bunicul meu era medic specializat în dermatologie și boli venerice. A studiat la Viena și a primit diploma exact acum 100 de ani, în 1923. Apoi, modul în care s-a desfășurat viața mea a fost influențat de… un caz de sifilis! Iată ce povestește mama în amintirile ei: După eliberarea din Transnistria, ea s-a întors cu părinții la Cernăuți și bunicul meu a primit un post la clinica de boli venerice. Printre pacienții lui se afla un ofițer rus care se molipsise de sifilis. Armata Roșie avea deja penicilină, dar injecțiile trebuiau făcute din 3 în 3 ore. Bunicul meu a propus să-l ia acasă pe ofițer și să-l îngrijească pe toată durata tratamentului. Ofițerul a acceptat, iar la sfârșit… a cerut mâna mamei mele! Bunicul nu îndrăznea să-l refuze, așa că i-a cerut un „timp de gândire”. A doua zi și-au făcut bagajele și s-au „repatriat” în România – norocul lor, pentru că în ziua următoare, granița s-a închis. Deci îi sunt recunoscătoare ofițerului rus că m-am născut în România! Dar de fapt nu despre asta voiam să scriu, ci despre originea bolii, un subiect foarte controversat care nu a fost complet elucidat nici până astăzi.Read more…
