După patru ani, în luna martie a anului 1977, am ajuns din nou în Polonia, însoţind nişte tipi plasaţi undeva mai sus în piramida tehnocratică a comerţului exterior. Problemele tehnice care au impus această călătorie erau dificile sau mai curând ingrate şi nu fac obiectul acestor rânduri.Read more…
Bun venit în Epoca Trump!
După jurământ, Trump s-a pupat cu familia, a dat mâna cu foștii președinți, i-a dat liber lui Obama și a început o tiradă de discurs care mi-a declanşat fiori de groază pe șira spinării. Trump vrea să ne deschidă ochii asupra Americii pe care el o vede din turnul lui de fildeș, deasupra clădirii Trump Tower din Manhattan. Eu, până acum, credeam că trăiesc în cel mai bun loc de pe pământ, o țară care m-a primit cu braţele deschise și unde am venit doar cu două valize și o educaţie bună care mi-a permis, ca prin muncă cinstită de angajat, nu de om de afaceri, să-mi fac o viață frumoasă, să-mi educ copiii și să-mi asigur o pensionare confortabilă. Marea majoritate a prietenilor și cunoștiințelor duc o viață confortabilă: servicii bune, case, mașini, vacanțe, croaziere, restaurante, spectacole, bărci de agrement și alte luxuri pe care părinții noștri nu le aveau. Tehnologia modernă ne-a făcut viețile mai ușoare și, fără îndoială, situația în America este mult mai bună acum decât în 2009 când Obama a preluat președinția. Dar nu şi pentru Trump! În discursul lui de 18 minute, el a prezentat cea mai sumbră imagine a Americii.Read more…
Lena Dunham şi frumuseţea normalului
Lena nu e prima celebritate care apare pe o copertă de revistă fără „cârja” Photoshop-ului. Dar e printre cele mai convingătoare. Fotografia ei pe coperta Glamour US, de luna asta, împreună cu celelalte 3 actriţe din Girls, e una dintre cele mai mişto pe care le-am văzut în ultima vreme. Da, pantalonii scurţi roz şi platformele argintii sunt Marc Jacobs, dar corpul este al ei: necosmetizat, ne-retuşat. Ba mai mult, ca să sublinieze acest lucru, Lena este fotografiată din lateral, permiţându-ne să îi privim coapsele pline, pe care – oh my god, blasfemie! – se vede celulita. Read more…
Bogații și săracii lumii în 2017
Ca și în anii precedenți, o concurență nevăzută continuă să se ducă între bogații și săracii planetei noastre Terra. Actuala civilizație – noi Oamenii – părem să nu fi învățat nimic din acumularea fără noimă și fără țel a bogăției și sărăciei pe Pământ. Copiii nu învață în familie decât rareori să împartă cu cei din jur bunurile pe care le au la dispoziție, tinerii și adolescenții nu învață nici ei la școală și facultate acest lucru decât sporadic. De aceea, Omenirea actuală acumulează cele mai mari discrepanțe între săracii și bogații planetei. Exemplele de mai jos vin să demonstreze aceste realități crude din lumea în care noi trăim:
11 aprilie 2017. 72 ani de la Eliberarea Lagărului Buchenwald
Mă numesc Vasile Nussbaum. În vara lui 1944 am fost deportat la Auschwitz, din Cluj, unul dintre oraşele mari ale Ungariei din acea vreme. După ce am trecut prin mai multe lagăre naziste, am ajuns la Buchenwald. Aveam 16 ani când m-am eliberat şi m-am întors acasă. Am învăţat, mi-am luat bacalaureatul şi apoi m-am înscris la facultate. Mâncam la cantina facultăţii. După un răstimp, şeful cantinei, un bărbat cam de vârsta pe care ar fi avut-o tatăl meu – dacă ar mai fi trăit – m-a lăudat:Read more…
Nahum Finger, Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice din Cluj
La 16 mai 2017, în sala festivă din clădirea centrală a Universităţii Tehnice Cluj – sală care poartă numele lui Alexandru Domşa, primul rector (1953 – 1968) al instituţiei – a avut loc decernarea titlului de Doctor Honoris Causa, lui Nahum Finger, profesor universitar emerit al prestigioasei Universităţi Ben Gurion din Neghev, un savant de marcă şi o personalitate de seamă a învăţământului tehnic superior din Israel. Nachum Finger a studiat ştiinţele inginereşti la Universitatea Columbia din SUA, obţinând două doctorate, în ştiinţele inginereşti şi în cele ale educaţiei, o combinaţie care i-a asigurat ulterior competenţe excelente pentru funcţiile de răspundere pe care le-a îndeplinit de-a lungul carierei, precum: rector al Universităţii Ben Gurion din Neghev (1994-2002) şi director adjunct al Consiliului Israelian al Învăţământului Superior (2008-2012), ca să amintesc doar două dintre ele.Read more…
Alegerile europene dau semnale pozitive
La prima vedere, s-ar putea spune că n-ar trebui să punem pe același plan alegerile din Marea Britanie cu cele din Franța. Totuși, la o analiză mai atentă, descoperim un numitor comun: semnalul pozitiv către menținerea Europei unite. Este mai greu să discernem acest element la scrutinul din Anglia, dar vom încerca. Londra menține în continuare Brexitul – o lovitură pentru Uniunea Europeană, în sensul eventualei răspândiri a ideii ca o molimă. A fost văzută așa de multă lume care prevedea ieșirea Olandei, Franței, Germaniei, Italiei, deci prăbușirea acestei unități europene greu create, cu multe erori, dar cu realizări uriașe (Am mai declarat că sunt o europeană convinsă).Read more…
O istorie cu războaie
În anul 632 (d. Chr. ) Mahomed, profetul care a dictat învățăceilor săi ”surele” Coranului, a vizitat pentru ultima oară Mecca – orașul lui natal – spunând cu acest prilej pelerinilor ”fiecare musulman este frate cu celălalt musulman; toți musulmanii sunt frați și nu trebuie să fie lupte între ei” apoi a mai adăuga, că va lupta până când toți oamenii vor fi supuși musulmani. După asta s-a întors la Medina să moară. Adepții lui au anunțat atunci poporul că ”Mahomed a murit, dar Allah trăiește și va trăi” marcând începutul unei epopei care a făcut dintr-un trib pierdut în nisipurile nesfârșite ale Arabiei o mare și influentă putere a lumii. Îndemnul rostit de Mahomed înainte de moarte a fost ignorat de la început. Marile lui victorii care au condus, în prima fază, la cucerirea Peninsulei Arabice, au fost precedate de zeci de războaie purtate de arabi contra altor arabi, unii fiind deja supuși (muslimi) alții devenind, după ce au fost învinși în lupte.Read more…
Există și recunoștință față de medic
Pentru numărul jubiliar al Baabelului nu prea aveam un subiect corespunzător și inițial m-am gândit că dat fiind și faptul că nu am fost de la început printre colaboratori, poate nici n-ar fi cazul să scriu ceva. Dar iată că s-a ivit o ocazie total neașteptată care merită să fie cunoscută și pentru faptul că nu e frecventă și mai ales că mi-a adus o mare bucurie. Cred deci că e un subiect pentru un număr jubiliar. În cariera mea îndelungată am întâlnit tot felul de comportamente ale aparținătorilor, părinți, bunici, alte rude. chiar și ale vecinilor, față de medici. De la nemulțumiri acum din ce în ce mai frecvente referitoare la un comportament neadecvat al personalului medical și greșeli grave, multe făcute publice, până la mulțumiri sincere și tot felul de încercări de îndulcire prin mici sau mai mari atenții materiale, bineînțeles buchete scumpe de flori, cafeaua și țigările Kent din epocă, pește și miel mai ales de Paști, chiar și navete cu Pepsi, benzină când aceasta era raționalizată. etc. Dar mai totdeauna acest mod de aș arăta recunoștința față de medic era și este limitat la perioada de internare sau la momentul externării, dar foarte rar m-am întâlnit de gesturi de recunoștință care să se manifeste după ani, mulți ani după internarea pacientului în cauză.Read more…
Pepeni
De o bună bucată de vreme s-au instalat și la Cluj, vânzătorii de pepeni: în piețe, la colț de stradă sau în unele curți, oameni sosiți din sudul țării, adăpostiţi în culcușuri improvizate, păzesc munții de lubenițe și cantalupi, descărcați cu râvnă din camioane, și-i îmbie pe clujeni să le cumpere marfa, de Dăbuleni și numai de Dăbuleni, așa cum scrie cu buchii strâmbe, pe cartoanele înșirate pe tarabe. – Din păcate, nu au prea mare spor cu vânzarea, pentru că pepenii autohtoni și din import se vând și în rețeaua de magazine de legume-fructe, precum și în supermarketuri, la prețuri comparabile. Unde sunt verile de altădată, când toate se întâmplau la vremea cuvenită și pepenii apăreau pe piața clujeană în miez de vară, la ”Piața de pepeni”, de pe malul Canalului Morii? Cumpărarea lor era un adevărat ritual.Read more…
E grea trigonometria? Dar să o inventezi ?!
O tăbliță babiloniană de lut veche de 3.700 de ani rescrie istoria matematicii și ne arată că nu grecii au inventat şi dezvoltat trigonometria. O tabletă de argilă a dovedit că babilonienii au dezvoltat trigonometria cu 1.500 de ani înaintea grecilor și că au folosit o metodă sofisticată de matematică ce ar putea schimba modul în care calculăm astăzi funcțiile trigonometrice…Gânditorul de la Hamangia nu este o statuetă oarecare pentru că odată analizată a scos la iveală numeroase aspecte fascinante. În primul rând s-a impus prin formele sale geometrice de invidiat, dar și prin măsurile sale. Gânditorul are o înălțime de 113 centimetri și o circumferință de 355 centimetri. Aceste două numere nu au nimic ieșit din comun, dar atunci când sunt divizate obținem constanta Pi, cu o eroare de numai 3 zecimi de milion.Read more…
Micile gesturi pierdute
Eram deja în clasa a patra și fusese nevoie de luni întregi de plânsete și rugăminți înflăcărate ca să mi se permită să vin singură acasă de la școală. Cu respectarea unui protocol foarte clar, de la care nu aveam voie să mă abat. La sfârșitul orelor mă duc direct acasă, fără să mă lălăi prin cartier și fără povești cu Mona. Când ajung acasă încui ușa, mă spăl de mâini, după care dau telefon la mama, la tata și la bunica să-i asigur că am ajuns cu bine. Apoi urmează marea provocare: aprinsul aragazului. Înnădesc două bețe de chibrit și cu grijă le aprind. Mă chinui mult, bețele nu stau, alunecă în lături, rola de scotch e prea groasă, o tot scap. Transpir. Țopăi. Mă înroșesc. Mă conving că nici nu mi-e foame. Oricât aș încerca, îmi iese un fel de mosor grotesc și strâmb cu mult scotch gălbui la mijloc. Ca un bolnav pansat de un începător nepăsător. Pe care-l tot strâng între degete să stea lipit. Și nu stă.Read more…
Prima mea vizită în Israel
Din inițiativa părinților am învățat mulți ani limba ebraică pe care o înțeleg și acum destul de bine, dar fără un scop deosebit. Făcea parte, credeam eu, din cultura mea generală. Astfel că ne-am urmat liniștiți soarta care ne-a dus în deportare timp de 3 ani și apoi ne-a reîntors la viață. Poate dacă am fi fost împreună cu ceilalți evrei din Câmpulung cu precădere la Șargorod și am fi – noi cei rămași în viață- revenit la Câmpulung, am fi emigrat în Israel așa cum au făcut-o aproape toți, chiar foarte repede chiar după întoarcere. Dar noi am mers la Botoșani și acum, când părerea mea și a surorii mele conta pentru decizia părinților, am preferat să învățăm și să reușim, deși cu mijloace materiale foarte precare, să devenim oameni folositori…Read more…
Povestea unui fost pacient
M-am pensionat după 41 de ani de activitate medicală şi după 3 ani de întrerupere prin pensionare, am început să fac o specialitate diferită: medicina oamenilor vârstnici din Comunitatea Evreilor București. Mă confruntam cu probleme noi, nu atât medicale, cât psihosociale ale pacienților, pe care medicul trebuie să le cunoască și să le ia în considerație în activitatea sa. Am încercat să-mi cunosc pacienții în întregul lor, nu numai ca bolnavi, și la cei mai mulți am descoperit vieți interesante, neștiute de cei din jur și care, fără îndoială, aveau repercusiuni asupra stării lor de sănătate. Am scris în total 12 povești de viață culese direct de la cei pe care-i îngrijeam…Read more…
Nume adunate pe o carte
Cartea asupra căreia doresc să vă atrag atenţia este mai puţin obişnuită, începând chiar cu titlul cuprinzător care înşiră mai multe nume de familie: Căbăşanu, Velculescu, Valbudea, Brancovici, Isbăşoiu…şi subtitlul sugestiv: Întâmplări din trecutul învăţământului românesc. Cartea apărută la Editura Şcoala Ardeleană, în 2017, captează privirea cititorului, prin formatul voluminos, coperta elegantă şi numărul mare de ilustraţii de calitate – documente şi fotografii care ocupă mai mult de jumătate de numărul total de pagini, mai exact partea a doua a cărţii, prima fiind alocată textului. Acesta, destul de succint şi de factură mai degrabă ştiinţifică – lucru dovedit şi de numărul mare de referinţe bibliografice – este structurat în 17 capitoleRead more…
La Vancouver, cu Regele Mihai
Revenind la dineul regal, câteva zeci de membri ai comunității locale ne-am adunat să-i primim pe Regele Mihai și Regina Ana, cu care am petrecut o seară fabuloasă. Cum Regina Ana nu vorbea româneste, am avut onoarea ca Majestatea Sa să fie așezată între mine și soția mea. Sincer să fiu, Regina a discutat mai ales cu Marion despre preferințele lor de muzică clasică și operă, dar i-am respectat alegerea. Eram înțeleși dinainte ca după plecarea suveranilor să ne întâlnim cu toții la noi acasă pentru un “drink” și niște tarte delicioase. Așadar, când seara se apropria de sfârșit, l-am rugat pe Dan, în românește, să le reamintească celor de față că îi așteptăm. De mult n-am fost atât de uluit, rămăsesem de-a dreptul “bouche bée” când Regina Ana mi s-a adresat cu un surâs: “What about us?? Could we also come to your home for a drink??” După ce mi-am revenit, am răspuns: “Of course, Your Majesty, please come!!”Read more…
Cum l-am cunoscut pe George Campbell
În fiecare an, la 15 decembrie, mă gândesc cu drag la un om care s-a stins din viață la această dată, în 2004, un om căruia îi datorez poate tot ceea ce sunt și am realizat în viață. Și asta pentru că în ciuda aparențelor, dovezilor și sfaturilor (bine intenționate de altfel) ale colaboratorilor săi, a avut încredere într-un tânăr de 25 de ani, care nu era nici pe departe ceea ce căuta el, George Campbell, șeful secției în limba română de la BBC World Service din Londra, în decembrie 1969. Dar s-o luăm în ordine. Mă aflam pe malul de est al Canalului de Suez în luna de concentrare pe care fiecare veteran israelian trebuie s-o facă anual până la vârsta de (în prezent) 40 de ani. Privirea mi s-a oprit asupra unui anunț în engleză într-un ziar israelian.Read more…
Mihai Eminescu în limbile ebraică și idiș
Mihail Eminescu a beneficiat de traduceri numeroase, în circa 60 de limbi diferite. Printre care și în limbile ebraică și idiș. Traducătorii erau iubitori ai operei lui, care stăpâneau limba română, aveau cultură românească și cultură filosofică – și care stăpâneau limba ebraică și cunoșteau Biblia Ebraică și Talmudul, sau limba idiș și gândirea evreiască est-europeană. Eminescu nu a fost primul poet român tradus în limba Bibliei și în limba vorbită de evreii așkenazi. El a fost precedat de Vasile Alecsandri, tradus sub formă de poezii izolate în ”Anuar pentru Israeliți”. La început, Eminescu a fost tradus de asemenea sub formă de poezii izolate în periodice sau în volume generale de poezie românească tradusă. O asemenea traducere ebraică a apărut la Viena la sfârșitul secolului al 19-lea; deocamdată nu am putut-o identica. Tot la Viena a apărut o traducere în limba idiș a poetului botoșănean Solomon Segall, în antologia sa intitulată ”Antologye Segal: rumenișe dikhtung”, în anul 1922Read more…
Menora (Capitolul 13)
Activitatea din încăperea destinată acțiunii Menora, continua cu intensitate. Au fost centralizate toate informaţiile privind cardinalii Marcisio Vertone şi Aleso Montenero din ultimile decenii. Alon studia tema prin internet (google etc.), Roni analiză ziarele italiene cu ajutorul discului primit de la ambasada italiană şi inginerul de computere culegea informaţii din Facebook, Twiter sau Linkedin sau folosind metode mai puţin ortodoxe. Pentru fiecare din cele două personalităţi sau întocmit fişe detailate privind: Copilăria. Adolescenţq. Universitatea. Maturitatea. Ascensiunea.
În fiecare periodă se cerceta existența unor traume: Divorțuri. Incesturi. Căsătorii. Relaţii sexuale cu femei, bărbaţi sau minori. Abuzuri sexuale . Aspecte ilicite. Procese juridice. Copii legitimi sau ilegitimi. s.a.m.d.Read more…
SUA – Să-mi fie cu iertare ….
Să-mi fie cu iertare că încep cu unele idei și păreri care de fapt reprezintă chintesența aspectelor prezentate ; pe de altă parte subliniez că nu am intenția de a denigra țara în care trăiesc prezentînd întâmplări negative dar din păcate reale . Deci , încep cu ideile de bază iar mai apoi descriu evenimentele așa cum au fost prezentate de media locală și așa cum le-am înțeles .
Existența unui stat fără libertate este limitată în timp, iar libertatea fără un stat este de neconceput . Libertatea nu este posibilă fără un simț al măsurii implementat de stat. ( „ fără disciplină v-ați sui toți în copaci, v-ați da pantalonii și v-ați … „ spunea un personaj din „Șvejk in al doilea război mondial„ de Bertold Brecht ). Statul , un edificiu al ordiniibsociale , poate fi dărâmat de mase violente amețite la propriu ( de băutură ) sau la figurat ( de demagogi )…Read more…



















