Sancționarea Ungariei de către UE. Cui prodest?

Una dintre acutele probleme europene este decizia Parlamentului European de a activa articolul 7 al Tratatului UE împotriva Ungariei. Articolul 7 este procedura cea mai radicală de sancțiuni existentă, aplicate unui stat membru, care ar putea duce la suspendarea dreptului de vot al țării aflate în culpă.
Nu este pentru prima dată când Ungaria se află în vizorul instituțiilor europene. De la venirea la putere a guvernului Orbán, Budapesta a primit numeroase atenționări din partea Comisiei Europene pentru încălcarea unor drepturi și libertăți democratice A fost modificată de mai multe ori Constituția Ungariei, libertatea presei a fost ciuntită, la ora actuală în Ungaria au dispărut publicațiile care au aparținut Opoziției, rămânând doar câteva site-uri online și un singur post privat, de televiziune. Dar ceea ce a pus paie pe foc în relația Ungaria-UE a fost problema migrației. Guvernul Fidesz, al lui Viktor Orbán, adoptând o atitudine anti-migrație dură, în condițiile în care nici o clipă țara nu a fost amenințată de vreun val amplu de migranți Aceștia au considerat Ungaria doar un spațiu de trecere spre Europa occidentală. Totuși Orbán a reușit ca – printr-o propagandă abilă, prin campanii foarte simple dar eficiente semnificativ fiind cea împotriva miliardarului american de origine maghiară George Soros – să convingă o mare parte din populație, de pericolul pe care-l reprezintă migrația pentru ființa națională.Read more…

Se îndreaptă oare Israelul către un al patrulea tur de scrutin?

Cu mai puțin de trei săptămâni înainte de un nou tur de scrutin din Israel, cel de-al treilea într-un an, potrivit unor sondaje, perspectivele ca o tabără să obțină o majoritate este atât de mică încât în opinia publică israeliană se vorbește deja despre… organizarea pentru a patra oară a alegerilor legislative. Ultimul sondaj de opinie, efectuat la cererea Canalului 12 de televiziune, ale căror rezultate au fost publicate în ziarul ”The Times of Israel” arată că alianța Albastru-Alb de centru conduce cu un mic procent față de formațiunea Likud. Prima ar obține 35 de locuri în Knesset, cea de a doua 33. Luate ca atare, sunt cifre insuficiente pentru a forma un guvern, respectiv pentru un vot majoritar în Parlament, de aceea trebuie văzut în ce măsură există șansele ca mai multe partide să formeze un guvern de coaliție, adunând împreună 61 de mandate, ceea ce ar reprezenta jumătate plus unu al voturilor deputaților din Knessetul cu 120 de mandate. Trecând însă în revistă celelalte partide care ar forma cele două coaliții, se observă că nici cu ajutorul lor nu s-ar forma majoritatea dorită.Read more…

Cum a reușit Marea Britanie să autorizeze atât de repede un vaccin antiCovid?

Cu toții suntem conștienți că numai o campanie de vaccinare a majorității populației de pretutindeni ar putea pune capăt sau limita efectele pandemiei de coronavirus. Speranțele sunt mari, dar și îndoielile. De fapt ne este frică de necunoscut, suntem cuprinși de îndoieli când știm că, cel puțin până de curând, durata de pregătire, producere și utilizare sigură a unui vaccin era de cel puțin cinci ani, dacă nu chiar zece, aceasta pentru a vedea nu numai consecințele pe termen scurt ci și pe termen lung ale vaccinurilor. În romanul Strong Medicine, scriitorul american Arthur Hailey a descris temerile medicilor în a folosi un vaccin nou, de-acum testat timp de șapte ani, produs de o binecunoscută firmă de medicamente Astăzi aflăm că sunt în ultimă etapă mai mai multe vaccinuri, dezvoltate de mari firme de produse farmaceutice, laboratoare specializate. Ni s-a explicat că astăzi, procesul de realizare a unui vaccin se deosebește radical de cel din trecut, că știința folosește toate realizările moderne ale cercetării și tehnologiei, că acestea nu au început acum ci durează de vreun deceniu, au fost puse sub lupă cel puțin două virusuri, SARS și MERS, tot din categoria corona și chiar dacă nu s-a ajuns la un vaccin (epidemia s-a oprit și banii pentru cercetare s-au epuizat), au fost realizate niște etape care au putut fi folosite la cercetările actuale.Read more…

Este oficial: Donald Trump este candidatul Partidului Republican pentru președinția SUA

Incredibilul s-a întâmplat. Donald Trump, un republican populist, fără un program clar de politică internă și cu semne de întrebare legate de intențiile lui în politica externă, a fost nominalizat la 19 iulie a.c., la Cleveland, drept candidat al Partidului Republican la președinție. Din păcate, în actualele condiții și evoluții pe plan internațional, nu este imposibil să câștige chiar alegerile prezidențiale. Trump nu a fost prezent la convenția republicană și a primit vestea la New York de unde a transmis un mesaj video în care a mulțumit pentru nominalizare. ”Sunt atât de mândru că ați votat nominalizarea mea ca președinte al Statelor Unite”, a declarat el. Read more…

Vizita lui Donald Trump în Orientul Mijlociu – sub semnul pragmatismului

Donald Trump și consilierii lui pot fi satisfăcuți de felul cum s-a desfășurat vizita președintelui american în Orientul Mijlociu. Primiri somptuoase, manifestări de simpatie, nici un fel de proteste cu excepția zonei Gaza – dar acolo nu a fost – deci partea americană poate bifa evenimentul cu calificativul succes. Aceasta deoarece, ca un om de afaceri, Donald Trump a plasat vizita sub semnul pragmatismului, ceea ce, într-un fel nu este greșit. La asta se pricepe și aici a și reușit. Pragmatismul a constat în primul rând în încercarea de a schimba imaginea Statelor Unite în regiune, de a contracara strategia lui Barak Obama de retragere și de neimplicare americană în conflictele dintre cele mai variate grupări – practic dintre șiiți și suniți – deoarece și obiectivele războului dus de Statului Islamic intră în această categorie. Aparent, prin prezența lui în Arabia Saudită și întâlnirea cu liderii Consiliului de Cooperare al Golfului, Trump a reușit să șteargă perceperea negativă a SUA din partea unor țări arabe. Dar dacă urmărim mai atent discursul lui Trump în fața liderilor musulmani și-l luăm la puricat, ne dăm seama că abordarea actuală nu se deosebește fundamental de cea a lui Obama. Read more…

Netanyahu – după Grupul de la Visegrád, Forumul de la Craiova

La recenta reuniune de la Varna, Netanyahu a fost invitat de onoare. Pe marginea reuniunii, a stat de vorbă cu toți liderii prezenți, inclusiv cu premierul României și a avut loc o conferință de presă comună a tuturor liderilor prezenți. În această configurație, Netanyahu nu a trebuit să se confrunte cu probleme ca în cazul Grupului de la Visegrád. Este adevărat, evreii au fost deportați din Grecia și Serbia, ambele țări fiind ocupate de armatele germane, dar în cele două țări a existat o puternică mișcare de rezistență și s-a încercat și salvarea unor evrei. Detașamentele de partizani din Iugoslavia au eliberat lagăre și mulți evrei au intrat în rândurile lor. În Bulgaria s-a înregistrat o situație excepțională. Aliată a lui Hitler, Bulgaria, din cauza opoziției unei părți a parlamentului, a Bisericii ortodoxe și a regelui, nu a acceptat deportarea evreilor, numai a celor care s-au aflat în teritorii anexate ca de pildă Macedonia sau Salonic. În România, e adevărat, evreii din Bucovina de nord și Basarabia au fost deportați în Transnistria dar guvernele de după 1989, mai exact începând din 2004 și-au asumat răspunderea pentru ceea ce s-a întâmplat cu evreii în timpul războiului. Read more…

De ce a câștigat Benjamin Netanyahu alegerile din Israel?

Când scriu acest articol, chiar atunci când va apărea, rezultatele oficiale ale alegerilor din Israel încă nu vor fi cunoscute, se pare că ele vor fi date publicității în 9 martie. Dar potrivit numărării a 99 la sută din voturi, blocul de dreapta al premierului Benjamin Netanyahu (Likud, Shas, Iudaismul Unit al Torei și Yamina) a câștigat 58 de mandate, cu trei mai puține ca majoritatea plus unu necesare pentru votarea unui guvern format de premier. Chiar dacă îi lipsesc cele trei locuri în Knesset, pe care speră să-l obțină atrăgând deputați din tabăra opoziției, Netanyahu a declarat că va începe negocierile pentru formarea unui guvern ”naționalist” și a inițiat dialoguri cu partidele religioase. Totuși, demersurile pentru un cabinet de dreapta nu sunt o certitudine, principalul obstacol constituind acuzațiile de corupție aduse lui Netanyahu, procesul urmând să înceapă în 17 martie. Este posibil ca președintele Reuven Rivlin, care ar dori să se formeze în sfârșit un guvern pentru a pune capăt ciclurilor electorale care durează de aproape un an, să nu-i încredințeze lui Netanyahu formarea cabinetului, tocmai din cauza situației lui juridice. Există speculații că el ar putea prelungi perioada de așteptare până în 17 martie și ar fi de-a dreptul ridicol să numească atunci un premier care stă pe banca acuzării. Se așteaptă și intervenția Curții Supreme, care trebuie să se pronunțe dacă cineva acuzat de corupție poate deveni premier. Curtea a mai fost întrebată, dar a amânat decizia, afirmând că nu era cazul înaintea celui de-al treilea tur de scrutin. În sfârșit, este vorba și de cele trei mandate lipsă, care dacă nu vor fi obținute și Netanyahu nu găsește vreun subterfugiu legal și nicio persoană – lider de partid sau membru al Knessetului nu va puta forma un guvern, să se treacă la un al patrulea tur de scrutin.Read more…

La 23 martie 2021 israelienii se duc din nou la urne

Pentru patra oară în decurs de doi ani cetățenii israelieni se vor duce la urne pentru a-i alege pe cei 120 de deputați din Knesset. Necesitatea organizării din nou a alegerilor legislative anticipate demonstrează incapacitatea guvernului de coaliție de a conduce țara în condițiile extrem de dificile ale pandemiei de corona virus, Israelul fiind una dintre țările puternic afectate. Dar se pare că această situație nu a reușit să-i aducă pe liderii coaliției – premierul Benjamin Netanyahu, Likud și Benny Gantz, Alb-albaștri, la o gândire rațională, de a trece peste dificultăți și a face compromisuri pentru a menține coaliția și a oferi un buget și un program politic rezonabil pentru ambele tabere, care să scoată Israelul din impasul provocat de pandemie și de situația economică dificilă a țării. Ambițiile personale, orgoliile și interesele au fost mai puternice decât ideea de a salva țara. Astfel că la miezul nopții de 22 decembrie 2020 cel de-al 23-lea Knesset s-a dizolvat, acesta fiind termenul-limită pentru votarea unui buget al țării. Eșecul de a stabili un buget a avut loc la șapte luni după instalarea unui guvern de ”unitate” între Likud și formațiunea Alb-albaștri, când cele două partide au convenit formarea unui guvern comun cu un premierat rotativ între Netanyahu și Gantz. Deși s-au angajat să treacă peste divergențe și să se ocupe în comun de bătălia împotriva corona virusului, confruntările politice au continuat și în cadrul guvernului de coaliție, cu acuzații reciproce de încălcare a acordului de guvernare, scrie The Times of Israel.Read more…

Theresa May – pe urmele Margaretei Thatcher

Ca de obicei în astfel de momente,presa israeliană şi cea evreiască de pretutindeni este preocupată şi în aceste zile cu speculaţii legate de politica pe care o va aborda proaspăta doamnă prim-ministru al Britaniei, Theresa May, faţă de Ţara Sfântă şi cetăţenii săi trecuţi prin atâtea. Prognozele sunt în mare parte favorabile din acest punct de vedere, chiar dacă au mai existat de-a lungul anilor cazuri în care promisiunile s-au dovedit diferite de ceea ce a urmat în realitateRead more…

De ce s-a dus Benjamin Netanyahu în Ungaria?

Mulți analiști politici din Israel, Ungaria dar și din alte țări europene au privit cam nedumeriți deplasarea lui Benjamin Netanyahu într-o țară al cărei premier, numai cu câteva săptămâni în urmă, l-a preamărit pe guvernatorul Miklós Horthy, cel care a acceptat în primăvara lui 1944 deportarea la Auschwitz-Birkenau, a jumătate de milion de cetățeni maghiari, de origine evreiască, inclusiv din Transilvania. Sub presiune internațională și după debarcarea trupelor anglo-americane în Normandia, a oprit acțiunea referitoare la evreii de la Budapesta, dar o parte dintre ei a căzut victimă formațiunilor szalașiste venite la putere după 15 octombrie 1944. Dar chiar și înaintea acestor date, evrei maghiari au murit în masacrele de la Kameneț-Podolsk în Ucraina, din Voivodina și în detașamentele de muncă obligatorie create lângă unități militare ungare, fiind puși, printre altele, să scoată cu mâna minele îngropate. În plus, doar cu două săptămâni înainte de sosirea lui Benajmin Netanyahu, în Ungaria s-a desfășurat o campanie de afișe împotriva evreului maghiar-american Geroge Soros, considerat de premierul Orbán inamicul nr.1 al Ungariei, acuzat că vrea să aducă în Ungaria mii de refugiați.Read more…

”Vestele galbene” nu sunt ce par a fi

De peste cinci săptămâni Parisul și alte orașe din Franța sunt martorele protestelor așa-numitelor ”veste galbene”, inițial șoferi, mecanici auto, persoane implicate în transporturi și care poartă veste galbene. Numai că azi această îmbrăcăminte nu le mai aparține în exclusivitate. Ea a fost confiscată adoptată? de reprezentanți ai celor mai diferite grupuri, membri unor organizații și partide politice franceze, de la extrema stângă la extrema dreaptă, alături de anarhiști, mișcări feministe radicale, dar și sindicate, studenți, elevi, funcționari publici, pensionari. Ca atare, pe lângă cele câteva cerințe comune, îndreptate în primul rând împotriva reformelor considerate prea radicale ale președintelui Macron, împotriva însuși președintelui, revendicările sunt dintre cele mai diferite. În încercarea de a aduce din punct de vedere economic Franța la nivelul Germaniei, Macron a inițiat o serie de reforme considerate ultraliberale, de reducere a impozitelor pentru întreprinzători și pentru marile societăți pentru a le stimula, ceea ce a adus profit acestora, în schimb nivelul de trai al celor săraci s-a deteriorat.Read more…

Va reuși Benny Ganz să formeze un guvern sprijinit de partidele arabe?

Nici după cel de-al treilea tur de scrutin al alegerilor legislative israeliene situația politică din țară nu s-a clarificat. Este drept că Likudul lui Benjamin Netanyahu a obținut cele mai multe locuri, așa cum am scris în articolul precedent totuşi împreună cu aliații lui – partidele ultrareligioase – a adunat doar 58 de mandate, insuficiente pentru a forma guvernul. La rândul lor Alb-Albaștrii, formațiunea eterogenă a lui Benny Ganz, împreună cu stânga israeliană au obținut chiar mai puține mandate. Dar, lovitură de teatru: invitat de președintele Reuven Rivlin să propună un candidat cu șanse pentru a forma un guvern, Ganz a adunat 61 de susținători. El a avut atât voturile celor patru partide arabe de pe Lista comună (15 mandate), cât și ale lui Avigdor Lieberman –Yisrael Beitenu (7 mandate). De remarcat, făcând un simplu calcul matematic, că au fost deputați Alb-Albaștri care nu l-au votat pe Ganz, nemulțumiți de sprijinul Listei arabe. În aceste condiții, președintele Rivlin l-a desemnat pe Benny Ganz, cerându-i ca într-o lună de zile să încerce să formeze un guvern, votat de majoritatea deputaților din Knesset (61).Read more…

Five eyes – cea mai însemnată alianță de culegere de informații din lume

Five Eyes este cea mai importantă alianță de intelligence care cuprinde cinci state înrudite prin limba engleză, cultura anglo-saxonă și interese geostrategice similare: SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă. Originile conceptuale ale acestei alianțe extraordinare se găsesc în Atlantic Charter din 1941, primul document în care puterile aliate au statuat scopurile geopolitice comune pentru perioada de după cel de al Doilea Război Mondial. Primul acord concret, operativ a fost realizat în 1943 între Departamentul de Război al SUA și Școala de Coduri și Criptografie a Guvernului Britanic. În 1946, acest acord, dezvoltat și diversificat sub numele de UKUSA, reglementează întreaga colaborare informațională în domeniul semnalelor, valabilă până în ziua de azi între NSA (National Security Agency – SUA) și GCHQ (Government Communications Headquarters – Marea Britanie). Acestui nucleu de bază i s-au alăturat în 1948 Canada, în 1952 Norvegia, în 1954 Danemarca, iar în 1956 Australia și Noua Zeelandă.Read more…

Biserica suedeză – o instituţie în criză

Chiar dacă dificultăţile cu care se confruntă clerul suedez nu au început recent, ele par să se intensifice în ultima vreme, direct proporţional cu sosirea zecilor de mii de refugiaţi, o situaţie care provoacă nu puţine polemici şi dileme.

Încă înaintea Franţei – a cărei politică faţă de refuzul categoric, al mulţimii de musulmani credincioşi, de a se incadra dă semne vizibile de şovăială (mă refer de astă dată la revizuirea legii cu privire la îmbrăcămintea nu tocmai libertină a fiicelor islamului) – câţiva reprezentanţi mai de seamă ai comunităţii bisericeşti suedeze au propus înlăturarea anumitor simboluri din locaşele de rugăciuneRead more…

Lumini și umbre în alegerile din Germania

Titlurile de senzație ale unor publicații germane și din alte țări ”O victorie amară pentru Merkel”, nu cred că acoperă realitatea. Convingerea mea și probabil a multor analiști, inclusiv a celor din partidele Creștin-Democrat și Creștin-Social, a fost că Merkel nu putea obține cifrele din alegerile precedente când nu exista spinoasa problemă a refugiaților, Brexitul sau criticile aduse UE. Mai mult decât atât, cele 33 la sută, în condițiile date, cred că au fost un rezultat onorabil, ținând cont de pierderea de popularitate masivă – înregistrată de Merkel anul trecut – pe care a reușit să o depășească. Faptul că au sperat cu toții sau, mai bine zis, au visat la ceva mai bun este firesc, dar putea fi și mai prost. Sigur că o mare dificultate va fi formarea unui guvern de coaliție, acel cabinet ”Jamaica” – culorile partidelor care eventual îl vor forma – UCD-UCS, liberalii și ecologiștii. Numitorul comun – menținerea și reformarea UE se regăsește în platforma tuturor partidelor, diferă însă, și uneori destul de mult, mijloacele de a le realiza. Oricum, Angela Merkel va rămâne în continuare liderul de necontestat al Europei unite.Read more…

Haos în viața politică britanică. Viitorul incert al Brexitului

Respingerea de către Camera Comunelor a acordului dintre guvern și Uniunea Europeană privind condițiile de ”divorț” ale celor două părți a provocat un adevărat haos în viața politică britanică. Haosul ar fi putut fi și mai mare dacă parlamentarii ar fi dat și un vot de neîncredere guvernului Theresei May, dar cu o mică marjă -325 la 306-, cabinetul a supraviețuit. Aceasta nu înseamnă că prim-ministrul poate răsufla ușurat, dimpotrivă, are în fața lui o sarcină aproape imposibil de rezolvat: ce se va întâmpla în viitorul apropiat? Viitorul apropiat înseamnă 29 martie, când ar trebui să intre în vigoare ieșirea Marii Britanii din UE. Dar în ce condiții, dacă cele din acord au fos respinse? Deși se vorbește de un plan ”B” sau de mai multe scenarii deocamdată, cel puţin, există o lipsă de perspectivă deoarece în dezbaterile din Camera Comunelor ceea ce s-au auzit au fost criticile și nimeni nu a venit cu propuneri pozitive.Read more…