Doi muzicieni faimoși, dar controversați

După părerea mea, mulţi au spus-o înaintea mea și o vor spune și după mine, anti-israelism înseamnă în mod automat și antisemitism. Există multe argumente care să întărească această supoziție, cel mai simplu și mai obiectiv fiind că în Israel trăiesc mai mulți evrei decât în orice altă țară din lume și aici evreii alcătuiesc majoritatea populației. Dar există și unele excepții, de exemplu evreii care nu sunt de acord cu politica guvernului Israelian. Ei nu sunt neapărat și auto-antisemiți. Numitorul comun al celor doi muzicieni la care mă refer este anti-israelismul – doar că unul recunoaște existența Israelului ca stat și celălalt nu. Dar între ei există și o deosebire mult mai semnificativă: unul scrie și cântă muzică frumoasă, care pe vecie va rămâne populară, pe când celălalt… Unul dintre “eroii” acestei povestiri, cel care scria textele cântecelor formației Pink Floyd susține că textul este mai important decât muzica. Atunci de ce nu s-a axat pe poezii, sau pe Rap, un stil care încă se mai cheamă muzică? Este Roger Waters, celebru nu numai ca unul din membrii întemeietori al formației Pink Flyod, ci mai ales prin antisemitismul și anti-israelismul lui virulent, de-a lungul deceniilor.Read more…

Dialog pe marginea „rusofobiei”. Eva Galambos către Ivan Sipos

Dragă Ivan,

Ar trebui să scriu o întreagă carte de istorie, ca să răspund la argumentele pe care mi le-ai prezentat. Cunosc foarte bine istoria acestor regiuni, poate cea a României mai bine ca tine, dar știi cum e: toate depind de punctul de vedere, de unghiul din care se văd problemele. De aceea nu vreau să mă leg de fiecare dintre ele, ci doar la câteva.Read more…

Din nou despre Muzeul Evreimii Clujene

Toată aprecierea pentru autorul unui articol în care ni se vorbea despre „Un viitor muzeu al evreimii clujene”. Nu-mi este foarte clar de ce semnatarul nu m-a contactat pentru o mai temeinică documentare și înlăturarea unor aspecte eronate, motiv pentru care mi-am permis să intervin acum, pentru o mai corectă informare a cititorilor și aducerea unor precizări legate de acest proiect. Voi începe simplu, folosind și două citate din articol, care de altfel m-au făcut să intervin. Să începem cu primul: „… s-au vehiculat, oarecum neorganizat, numeroase păreri, idei, schițe de proiect, chiar și unele ambiții personale. Dar totul a rămas la nivelul discuțiilor și nu s-a născut un proiect implementabil, ale cărui lucrări pregătitoare s-ar fi desfăşurat în paralel cu reabilitarea sinagogii.”Read more…

Petarde de iarnă (1)

Trăim într-o lume isterică prin excelență. Fularul buclucaș purtat de premierul Orbán la ultimul meci amical de fotbal al naționalei ungare cu Grecia a iscat un scandal diplomatic de proporții la București, Bratislava și Kiev. Fularul avea imprimată o hartă a Ungariei Mari care a stârnit un mini tsunami în cancelariile guvernelor român, slovac și ucrainean. Fără a-l scoate neapărat basma curată – scuzați, fular curat – pe premierul ungar, opinez că a fost pur și simplu o întâmplare nefericită, când probabil vreun suporter extremist sau măcar radical i-o fi dat în dar lui Orbán un fular. Mi se pare exclus faptul că Orbán ar purta însemne vestimentare sau de altă natură specifice subculturii extremei drepte, iredentiste și revanșarde din Ungaria. Se cuvine menționat faptul, tot divers, dar cu încărcătură simbolică, că după această gafă media-diplomatică, abilul Orbán a dres busuiocul la reuniunea de vârf a V4 de la Košice, unde s-a fotografiat în fața mass mediei împreună cu premierul slovac Eduard Heger, amândoi înfășurați într-un fular pe care era înscris Slovacia, împreună cu drapelul slovac.  Un exemplu tipic al unei furtuni într-un pahar cu apă al diversiunii planetare, când agenda politică internațională ar trebui să aibă priorități precum pacea dintre Rusia și Ucraina, stabilitatea energetică a Europei, atenuarea inflației și nu probleme contrafăcute precum LBTQ, libertatea cuvântului în Qatar, sau culpa generală a fostelor puteri coloniale.Read more…

Tristeți invernale 2

1. Agresiunile flagrante, violențele extreme și dreptatea ultimă este apanajul exclusiv al marilor puteri. Restul statelor au dreptul să mormăie pe la colțuri, să latre în pustie ori să-și plângă de milă. Națiunile mici au doar șansa vasalității înțelepte, a supraviețuirii sub cizma hegemonilor, cel mult a unei prosperități limitate în caz de supunere perfectă. 2. Există momente astrale ale istoriei, când forța brută a maselor dezlănțuite nimicește puterea oricărui aparat represiv, fie el supradotat și foarte instruit. Represiunea, oricât de bine organizată și pregătită din timp, va fi umilită și călcată în picioare de către o mulțime aparent haotică în câteva ore. Nu există forță umană sau tehnologică care să se opună cu succes majorității unui popor revoltat cu adevărat. 3. Creșterea taxelor și impozitelor impuse cetățenilor reprezintă măsura exactă a incompetenței, incapacității și proastei administrări a statului. Inflația constituie în mare măsură cuantumul pierderilor înregistrate de cetățeni și de avuția națională datorat proastei guvernări.Read more…

Din cauza evreilor

La sfârşitul lunii septembrie estul şi sudul României se aflau sub cod roşu de intemperii, din cauza apropierii ciclonului Ashley. Cu vreo săptămână în urmă aceleaşi zone ale ţării fuseseră lovite de ciclonul Boris care a făcut ravagii, iar populaţia alertată cu întârziere suferise pagube majore. De data aceasta Ministerul Mediului şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă le-au transmis autorităţilor locale ordine ferme care au dus la evacuarea locuitorilor din zonele periclitate (cu tot disconfortul provocat de o asemenea acţiune). În final, temutul ciclon Ashley s-a „fâsâit” într-o ploaie torenţială. A doua zi, 1 octombrie, emisiunea România în Direct, de la postul de radio Europa fm dezbătea utilitatea măsurilor luate de autorităţile locale. Părerile ascultătorilor erau împărţite. La un moment dat, unul dintre aceştia a afirmat că ciclonul Ashley a fost o alertă falsă, menită să distragă atenţia populaţiei. „De la ce?” – a întrebat moderatorul, iar ascultătorul a explicat cu multă convingere că în aceeaşi perioadă mii de evrei au aterizat la aeroporturile de la Iaşi şi Bacău şi apoi s-au risipit prin ţară.Read more…

Dialog pe marginea „rusofobiei”. Ivan Sipos către Eva Galambos

Stimată Eva Galambos,
Am recitit intervenţia mea şi nu am reușit să găsesc nicăieri că aceasta se referă la Rusofobia occidentală, cum susţineţi Dvoastră. Cred că faceţi eroarea de a-mi transfera gândurile Dvoastră…“Simpatia” occidentului la adresa Federaţiei Ruse este încă o dovadă a Rusofobiei acesteia. În perioada de după 1990-91 GDP-ul Federaţiei Ruse a scăzut cu 40%. Pentru a înţelege această cifră este interesant a menţiona că în perioada Marelui Război de Aparare a Patriei GDP-ul URSS s-a micşorat cu 25% În această perioadă 25 de milioane de etnici ruşi s-au gasit, peste noapte, în “străinatate”…

Read more…

Protocoalele înțelepților din Sion

Protocoalele înțelepților din Sion este o cărticică de vreo 100 de pagini care conține esența ideilor antisemite adunate de-a lungul anilor. Este cel mai răspândit document antisemit din istorie, cu un impact devastator asupra sorții evreilor în sec. XX. Această falsificare a apărut pentru prima oară în Rusia, în 1903, cu sprijinul bisericii și al autorităților țariste. Mai târziu a devenit una din cărțile de bază folosite de naziști pentru justificarea ororilor comise de ei. Chiar în zilele noastre cartea este folosită în același scop de diverse organizații antisemite. În unele țări arabe, ea este împărțită gratuit celor interesați. Nimeni nu știe – sau nu-i pasă – că este vorba despre cel mai mare fals literar din istorie. Protocoalele sunt un plagiat al unei broșuri de satiră politică din sec. al XIX-lea. Ea a fost falsificată, toate comploturile din versiunea originală au fost atribuite evreilor, totul devenind un complot mondial pentru a domina lumea. Acest fals grosolan este opera renumitei Ohrana, poliția secretă a țarilor ruși. Ea a fost publicată în 1903, la Sankt Petersburg, în ziarul Znamia (Steagul). Cartea conține 24 de texte antisemite, sub formă de protocoale, care după părerea lor ar fi fost scrise la o întrunire secretă a conducerii poporului evreu, în cadrul primului congres sionist din 1897. Broșura originală, semnată de Maurice Joly și îndreptată împotriva lui Napoleon III, a apărut în 1864 la Bruxelles sub titlul Dialogue aux enfers entre Montesquieu et MachiavelRead more…

Petarde de iarnă (2)

Am decis ca în prezentul articol să nu scriu despre dramaticele evenimente recente, aștept să se decanteze puțin esența lor și să se împrăștie fumigenele propagandistice. Mai ales cele guvernamentale, de pretutindeni. Am scos din „sertar” două texte pe care le-am scris anul trecut, două articole de atitudine, personale, care sunt de fapt previziuni și mici sinteze obținute după ani de urmărire atentă a mass mediei internaționale. Sper ca aceste previziuni pentru viitor, destul de sumbre în esența lor, să apară într-un viitor volum cuprinzând articolele pe care le-am scris în Baabel. Europa a ratat deja “viitorul luminos”. Din punct de vedere demografic, populația este într-un declin numeric catastrofal de vreo trei decenii și doar influxul migrator din Africa și Asia o menține pe linia de plutire. Depopularea accentuată în zonele rurale și izolate și lipsa acută a forței de muncă sunt compensate prin imigrația forțată a unor populații total străine de civilizația bătrânului continent, majoritatea de religie islamică, inadaptabilă la valorile europene, iudeo-creștine și tradiționale. Ele nu pot fi integrate, de aceea putem asista în scurtă vreme la situații de război civil, de revolte ale suburbiilor, de atrocități etnice și religioase în masă. Adio stabilitate și pace internă, Europa va semăna treptat cu Orientul Mijlociu.Read more…

Tristeți invernale 3

La cumpăna dintre ani permiteți-mi câteva observații simple, nu chiar retorice, poate de judecată elementară, o încercare de a sensibiliza sufletele mai împietrite. a. În Gaza asaltată și rasă parțial de trupele israeliene se termină mereu hrana, combustibilul, medicamentele. În mod paradoxal încă nu s-a terminat stocul de rachete cu care Hamas-ul mai atacă încă centrul Israelului, ba chiar regiunea Ierusalimului. b. Dacă Hamas ar dispune de forța militară a Israelului și ar asalta centrul Statului Evreu, nu avem nevoie de multă imaginație pentru a ne închipui ce mega-pogrom unic în istorie ar înscrie în cartea sa de onoare…c. Toți idioții progresiști, utili și inutili, din metropolele occidentale și campusurile universitare americane se alătură cu „entuziasm revoluționar” manifestanților palestinieni și arabi, scandând From the river to the sea, Palestine will be free! Ei nu știu că această „sublimă metaforă geografică” echivalează în termeni reali cu lichidarea fizică a prezenței evreiești între râul Iordan și Marea Mediterană, practic cu suprimarea prin forță a existenței Statului Israel.  Read more…

Poporul ales?

De ce ne-a pedepsit “Creatorul” și ne-a ales tocmai pe noi, poporul evreu? Pe parcursul istoriei “poporul ales” a avut doar de suferit: exilări, pogromuri, prigoane pe toate meridianele lumii și totuși majoritatea oamenilor continuă să creadă în acest creator. Știu ce mi se va răspunde: Fără această credință, noi evreii ne-am fi asimilat în națiunile din jur, practic am fi încetat să fim un popor. Nu mă îndoiesc că au dreptate, doar port o discuție cu “Creatorul”. Pentru mulți, Dumnezeu a murit la Auschwitz. Șase milioane de evrei au dispărut în fumul crematoriilor. Am rămas fără bunici, veri, mătuși și unchi uciși de naziști. Niciodată nu m-am plâns de situația mea materială, nici eu, nici părinții mei. “Doamne”, nu ți-am cerut să mă faci un Rotschild, ți-am cerut doar un singur lucru: să fim apăraţi de dușmani. Europa anilor treizeci a refuzat evreilor dreptul la existență, naziștii i-au deportat și i-au ucis în lagărele de concentrare sub privirile indiferente al Europei. După război a apărut dictonul Never again, în care mulți au crezut, dar în zilele noastre el și-a pierdut semnificația. În multe țări din Europa civilizată evreilor li s-a recomandat să plece în Palestina, iar când a luat naștere Israelul, “țara ta”, el a fost atacat din toate părțile de armatele țărilor arabe învecinate. Unde ai fost, “Doamne”, în acela momente?Read more…

Tăcerea mieilor sau Cazul Halimi

Sara Halimi a fost asasinată în ziua de 4 aprilie a acestui an, de un tânăr musulman, care recitând versete din Coran, a aruncat-o de la trei etaje înălţime, în timp ce biata femeie mai trăia. Era evreică, a semenea lui Ilan Halimi , mort în urma torturilor oribile pe care le-a suferit din partea răpitorilor săi, timp de trei luni.

Tăcerea oficială a fost întreruptă cu doar câteva zile în urmă, cu ocazia comemorării celor întâmplate la Vélodrome d’Hiver, locul de unde, evreii parizieni, au fost transportaţi la Auschwitz, în iulie 1942. La această tristă festivitate, la care a fost prezent şi primul ministru israelian Benjamin Netanyahu, Emmanuel Macron a spus: „În ciuda negărilor (suspectului) ,sistemul nostru judiciar trebuie să clarifice împrejurările morţii Sarei Halimi”. Macron s-a referit şi la îndelungata tăcere care i-a premers acestei declaraţii: „Am tăcut pentru că am refuzat să vedem”.Read more…

Benny Hill și politica israeliană

Israelul își schimbă guvernul. Doar că de data asta e mai mult decât o simplă schimbare de persoane. Este o schimbare la față. Va fi un guvern cu mulți religioși, dar fără niciun Dumnezeu, a cărui intenție declarată este să transforme Israelul dintr-un stat evreiesc și democratic într-unul evreiesc și teocratic. Celor care mă întreabă cum a fost posibilă această transformare le dau exemplu un filmuleț cu Benny Hill, celebrul comic englez din anii 80. Benny Hill conducea o mașină pe un drum pustiu de coastă, când dintr-o dată îi iese în față o autostopistă tare sexy. Fascinat de perspectiva unei distracții în doi, el oprește motorul, la care autostopista face un semn cu mâna și din spatele arbuștilor unde erau pitiți până atunci, năvălesc către mașină niște indivizi dubioși cărora nimeni nu le-ar fi oprit în mod normal. În scena finală a filmului, mașina se îndepărtează, în vreme ce Benny Hill rămâne cu buzele umflate și cu pantalonii în vine pe marginea șoselei, privind abătut cum autostopista cea sexy se pierde în zare împreună cu dubioșii în propriul său automobil. Era în epoca de dinaintea lui #meetoo și a corectitudinii politice, când asemenea finaluri erau încă posibile. Exact la fel ca în acel clip, în spatele autostopistei sexy cu engleza ei perfectă, talentul oratoric și studiile la MIT se ascundeau habotnicul, homofobul, rasistul și delicventul eliberat pe cauțiune, pregătiți să sară în automobil și să preia cârma.Read more…

Obsesie sau coincidență?

Așa cum omul nu caută necazuri cu lumânarea (ele vin singure!), jur că nici eu nu am devenit un vânător de exemple crase de dezinformare care în marea lor parte frizează absurdul. Dar, grație unui cunoscut, din cei care primesc regulat elucubrațiile mele în scris, am urmărit timp de 74 (!) minute, cu răbdare (și fără calmante) o ”conferință” a unui domn, profesor la Facultatea de Științe Sociale a Universității Lucian Blaga din Sibiu, prezentată pe canalul TV Global News. Conferențiarul Corvin Lupu – se pare o figură cunoscută în anumite cercuri ale presei, pentru că în timpul celor 74 minute domnia sa face trimiteri la mai multe conferințe prezentate de el în trecutul apropiat. ”Chestiunea evreiască din România și Proiectul Israel în România” m-a atras și am decis că nimic nu mă va împiedica să ascult o prelegere cu un subiect atât de apropiat de propria mea existență și istorie, și chiar de preocupările mele în acești ani de pensie. Și acum explicația titlului acestui articol: nu este o obsesie, pentru că eu nu caut pete în soare. Și da, este o coincidență, pentru că prezentarea domnului de care aminteam pare a veni ca o continuare firească a articolului publicat de mine în revista ediţia precedentă a revistei Baabel Read more…

Alegeri între bine și rău (sau „răul mai mic”)

Vreau să declar din start că nu sunt politolog, doar un cetățean îngrijorat al lumii. Fiecare dintre noi are dreptul la părerile și la convingerile lui. O alegere politică însă are repercusiuni asupra noastră, a tuturor. Puterea economică cea mai însemnată sunt Statele Unite ale Americii (SUA), totodată și singura mare putere armată din lumea democratică. Este un loc comun. Răul cel mai mic este un fel de-a numi o alegere pentru care nu ne asumăm pe deplin răspunderea. În cazul SUA și al candidaților pentru președinție care ne stau la dispoziție, mi se pare că cel ce amenință cu o baie de sânge în caz că pierde alegerile NU este o alternativă pentru cei care vor să păstreze cea mai mare democrație ca atare. NU este o alegere pentru răul mai mic. Un posibil președinte care anunță fără să clipească că va fi dictator încă din prima zi de guvernare? – care nu își ascunde câtuși de puțin admirația pentru autocrația lui Kim Jong Un în Coreea de Nord, a lui Orbán în Ungaria și a lui Putin în Rusia;Read more…