Ce i-a făcut pe cei care nu au găsit calea de întoarcere spre ţara natală să rămână în Israel şi să-şi continue existenţa intelectuală într-o atmosferă lingvistică departe de a fi cea de “interior” , aşa cum o numeşte NormanRead more…
Andrei Fischof: VIORILE
Cât timp fusese pe front şi-a adus aminte de asta doar o singura dată, într-o pădure din munţii Tatra, era şi-atunci o iarnă cumplită, privise cerul, totdeauna i-a plăcut să privească cerul, iar pădurea aceea de brazi se clătina toată,Read more…
Andrei Fischof: SIGILIUL
Minute lungi trecuseră de când desfăcuse cu grijă plomba cu ştampila aplicată pe ceara roşie ce părea o pată de sânge pe uşa lui Virgil, dar broasca refuza cu îndărătnicie îndârjirea şperaclului alunecându-i mereu printre degete, în vreme ce cuRead more…
István Rostás-Péter: REFLECŢII de NOIEMBRIE
În prag de noiembrie s-ar cuveni să scriu despre trecerea către nefiinţă, melancolie, frustrări şi alte astfel de stări sumbre. Încălcarea acestei convenienţe care devine obişnuinţă poate fi pusă pe seama decorului tihnit, scăldat de soarele nesfârşit de blând, alRead more…
Doina Gecse-Borgovan: FREZII în DECEMBRIE
În copilăria mea, tot oraşul era împânzit de florării Codlea. Singurele flori care nu dispăreau niciodată de la vânzare erau garoafele. Însoţite de frunze mari şi verzi de ferigă. Ambalajele erau şi ele la fel: hârtie cerată pe care scria Codlea cu caractere (pe care acum ştiu să le numesc) italice. Garoafe pentru orice ocazie: zile de naştere, nuntă, botez şi înmormântare. Singura diferenţă era dată de numărul firelor din buchet: impar pentru ocazii vesele, par pentru ocazii triste. O dată în decembrie, am mers la ziua unei prietene a mamei. Am cumpărat de la Codlea şapte fire de garoafe roşii, pe care am ţinut morţiş să le duc eu. N-am ţinut buchetul destul de strâns şi, fără să ştiu şi fără să vreau, am presărat drumul până la destinaţie cu cinci fire de garoafă. Când am ajuns a descoperit mama că din buchet au mai rămas două flori. Dezastru!! Cum să te duci la onomastică cu flori ca la mort…Read more…
Eva Galambos: CELE DOUĂ ERORI MAJORE ale HANNEI ARENDT
Reflexii asupra personalităţii şi operei Hannei Arendt, cu precădere asupra erorilor majore ale acesteia. Articolul, scris în urma vizionării filmului despre Hanna Arendt, face recurs şi la opiniile exprimate de filosoful maghiar Agnes Heller, în legătură cu acelaşi subiect.
Paul Schveiger: REFLEXII la MOARTEA lui MANDELA
De curând s-a stins din viaţă, în Africa de Sud, Nelson Rohlihlala Mandela (Madiba) Dalibunga, pe numele sau complet – englezesc și Xhosa, un descendent al Familiei regale Thembu. El a fost plâns de mulțimile care l-au considerat părintele națiunii,Read more…
Andrea Ghiţă: FAIMOSUL COLIND „ANTISEMIT”- REPARAŢII şi ÎNVĂŢĂMINTE
La şase săptămâni după „vinerea neagră” a difuzării faimoasei colinde cu text antievreiesc, am primit primul semn încurajator. Un apel telefonic de la fostul director al ansamblului Dor Transilvan şi al CJPCTCluj (demisionat după nefericitul eveniment), Tiberiu Groza. Mi-a spusRead more…
Mirel Horodi: ŞCOALA SOCIOLOGICĂ de la BUCUREŞTI
Recent am primit de la prof. Sanda Golopentia, de la Brown University, din Providence, Rhode Island, U.S.A., articolul „Școala sociologică de la București între apogeu și suprimare”. Este vorba despre activitatea desfășurată de profesorul Dimitrie Gusti (1880-1955), care pornind deRead more…
POEZIA PREFERATĂ A TATEI şi A GENERAŢIEI SALE
Tata îmi citea poezii în serile de iarnă, în după amiezile tihnite ale vacanţelor de vară, dar mai ales când mă ţintuia la pat febra vreunei boli a copilăriei. Pe atunci vorbeam doar ungureşte, limba maternă fiindu-mi maghiara, la fel ca cea dintâi identitate. Scotea din bibliotecă un volum cu versuri de Sándor Petöfi, János Arany sau Endre Ady şi-mi citea pe îndelete, străduindu-se să articuleze limpede şi să scoată în evidenţă înţelesul fiecărei strofe. Adesea recitea poezia şi apoi dialoga cu mine, pentru a vedea dacă pricepusem cuprinsul şi prinsesem tâlcul şi mesajul ei. Read more…
Gabriel ben Meron: VIS sau COŞMAR – depinde pe CINE ÎNTREBI
De mult reflectez să pun pe hârtie un gând… referitor la o situaţie complet ipotetică, un scenariu improbabil, ba chiar neverosimil, legat de situaţia Israelului astăzi care se află la răscruce de drumuri, iar liderii săi sunt mai confuzi caRead more…
Eva Szmuk: De la GYÖRGY KONRÁD CITIRE*
Cei care au acceptat drept propria lor morală punerea în aplicare în mod radical a discursurilor antievreiești erau de părere că nu au voie să cadă în păcatul omeniei și că nu există cruțare nici pentru sugari. Oricât ar păreaRead more…
Eva Szmuk: DE la GYÖRGY KONRÁD CITIRE… (II)
Omul care învaţă are datoria faţă de el însuşi să-şi completeze cele mai diferite feluri de gimnastică cu exerciţii de imaginaţie empatică. Consider a fi o sarcină pedagogică – pretutindeni în Europa – imaginarea până în detalii a acelui eveniment,Read more…
Andrea Ghiţă: NĂLUCA din FUNDUL CEŞTII
Ceştile de cafea din casa bunicii, rânduite pe raftul de sus al bufetului albastru din bucătărie, erau din porţelan alb cu buline roşii şi albastre. În fiecare dimineaţă bunica scotea o ceaşcă, o umplea cu erzaţ şi lapte, aşezând-o pe o farfurioară, alături de o felie de pâine cu margarină, cu gem de măceşe sau cu magiun. Nu mă dădeam în vânt după niciuna dintre variante… Preferam pâinea cu brânză Liptauer presărată cu arpagic verde tocat, dar asta era o raritate ! Cafeaua (surogat) nu-mi plăcea deloc. Trebuia să stai ore în şir la coadă, la Alimentara din colţ, ca să apuci un pachet de Enrilo sau Mica, din care apoi se fierbea lichidul acela negru cu gust acru-amărui care se dilua cu lapte.Read more…
George Farkas: ÎN VÂRTEJUL SIMŢĂMINTELOR
Ştiu, sună cam dramatic (şi recitind titlul îmi pare scris de altcineva). Şi totuşi, el ilustrează cu fidelitate starea mea de spirit din aceste zile premergătoare vizitei la Cluj. Se pare însă că nu sunt singur în această ciudată şiRead more…
Tiberiu Roth: DE ȘAPTE ORI ZECE ANI E O VIAȚĂ DE OM!
A comemora 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord a fost o idee comună foarte multora. Ea nu trebuia să fie rechiziționată de nimeni nici să fie motivul unei competiții grotești, ci dimpotrivă, un prilej caRead more…
Edith Balas: MĂ CONSIDER FOARTE NOROCOASĂ!
Sunt Edith Balas profesoară de Istoria artelor la Carnegie Mellon University din Pittsburgh Statele Unite, unde trăiesc de aproape cinzeci de ani. Aici sunt reprezentantă a supravieţuitorilor evrei din iubitul nostru oras Cluj. Găsesc o onoare formidabilă că sunt invitată laRead more…
Andrea Ghiţă: NU ESTE de NASUL MINORITARULUI…
Mi se întâmplă adeseori ca pornind de la un subiect oarecare, interlocutorul – aflat deasupra vreunei bănuieli de xenofobie sau… xenofilie – să aducă în discuţie condiţia mea de minoritar, pentru a-şi exprima admiraţia, reticenţa sau a-şi susţine teza, chiarRead more…
Eva Galambos: CINE VA ÎNVINGE în RĂZBOIUL MEDIATIC ISRAEL – HAMAS ?
Dacă am fi cinici și nu am avea în vedere pe de o parte, morții din Gaza, începutul ofensivei terestre israeliene, soldată de acum cu victime din ambele tabere, pe de altă parte, încercarea unor grupări teroriste ale Hamas deRead more…
Gabriel ben Meron: MEDICINĂ ŞI FILOZOFIE
Întrebarea pe care şi-o poate pune oricine e următoarea: de când filozofii, fie ei antici, ne indică nouă medicilor conduita şi felul de a gândi?! În aparenţă, cele două moduri de a înţelege lumea sunt complet diferite, şi ele seRead more…