3 noiembrie – Ziua lui Erika

Mama avea memoria zilelor de naştere. Ţinea minte aniversările tuturor rudelor, prietenilor, colegilor de catedră şi felicita întotdeauna sărbătoriţii. În şirul acestor date sărbătoreşti era una specială: 3 noiembrie. În fiecare an, în 3 noiembrie, Mama îmi spunea: Astăzi e ziua prietenei mele din copilărie, Erika Deutsch…Acum cinci ani Mama a trecut la cele veşnice, însă eu, legatara amintirilor Mamei, în fiecare an, la 3 noiembrie, îmi aduc aminte de Erika, aşa cum a rămăs ea în memoria Mamei: o fetiţă de şcoală primară din Gheorgheni.Read more…

Ecou la Lista medicilor evrei din Cluj

În ediţia din 6 octombrie am publicat Lista incompletă a medicilor evrei din Cluj, făcând apel cititorilor să o completeze şi, dacă ştiu, să povestească întâmplări despre medicii evrei din Cluj. Am primit câteva ecouri pe adresa revistei şi alte câteva rectificări pe adresa personală. Împreună cu Johanan Vass am decis să înfiinţăm o rubrică specială pe această temă, unde să publicăm informaţiile cele mai relevante. Iată un ecou, primit de la dl. Oscar Herzlinger, care vine în completarea uneia dintre comunicările de la simpozion, scrisă de Daniel Lőwy Read more…

Lista medicilor evrei din Cluj

Pentru mine, cel mai impresionant moment al simpozionului desfăşurat la Cluj, în 27 septembrie, a fost cel în care – alături de prietenul meu din copilărie, doctorul Johanan (János) Vass – am prezentat publicului “Lista incompletă a medicilor evrei clujeni”, cuprinzând nume de medici din perioada interbelică până în anii 1970. Publicăm această, rugând cititorii Revistei Baabel s-o completeze cu alte nume de medici care au funcţionat la Cluj, respectiv cu informaţii despre care figurează deja pe listă. Am dori să finalizăm acţiunea până în luna iunie 2017, pentru a putea include Lista în volumul V din seria File din Istoria evreimii clujene, care va cuprinde lucrările prezentate la simpozionul din acest an.Read more…

Septembrie, Cluj, simpozion despre medicii evrei

Emoţiile mele nu sunt generate de instalarea anotimpului nostalgiilor, ci de apropierea Simpozionului File din Istoria Evreimii Clujene, aflat la cea de a cincea ediţie, care de astă dată are drept temă centrală: medicii evrei clujeni, mai exact „Personalităţi evreieşti din domeniul medicinii clujene”. Este un subiect generos întrucât, în ultimul veac şi jumătate, în Oraşul de pe Someş, au fost foarte mulţi medici evrei, aceasta fiind – probabil – profesia liberală cea mai îmbrăţişată de tinerii evrei, după emancipare. În Cluj au funcţionat câteva sute de medici evrei…Read more…

Cartofi franţuzeşti şi … “ca în Franţa”

La noi în casă cartofii franţuzeşti (niciodată nu am ştiut de ce s-o fi numind aşa în româneşte o mâncare simplă căreia ardelenii maghiari îi spun : rakott krumpli, ceea ce s-ar traduce prin cartofi clădiţi straturi) sunt la mare preţ. E o reţetă simplă şi foarte gustoasă pe care o poţi varia după gust.Această mâncare simplă, care nu are cum să nu-ţi reuşească, nu prea are haz fără smântână, or în anii „epocii de aur” smântâna lipsea cu desăvârşire.Salvarea a venit de la o prietenă revenită din Franţa…Read more…

Zvi HaCohen, rectorul Universităţii Ben Gurion din Negev, – Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai

Vineri, 2 septembrie 2016, Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai a găzduit ceremonia de conferire a titlului de Profesor Honoris Causa, lui Zvi HaCohen, reputat savant israelian, rector al Universităţii Ben Gurion din Negev. În cuvântul de deschidere profesorul Ioan Chirilă, preşedintele Senatului UBB, a subliniat dubla semnificaţie a evenimentului: onorarea unui fiu al Clujului şi colaborarea cu o universitate de vârf pe plan mondial. Profesorul Zvi HaCohen a trecut în revistă domeniile de top ale Universităţii Ben Gurion din Negev…Read more…

Tinereţe fără bătrâneţe?!

Dar ce-mi veni în acest miez de vară să readuc în discuţie acest subiect? Să fi fost scârţâitul oaselor sub efortul exerciţiilor fizice sau groaza de vacarmul celor patru zile de Untold care se vor năpusti peste Clujul meu iubit (în care mă regăsesc tot mai puţin) începând chiar de azi?! Adică nu mai sunt chiar atât de sprintenă nici la trup şi nici la concepţii (ca să nu spun minteJ) şi atunci gândul mă duce la tinereţea fără bătrâneţe care nu s-a dovedit nici pe departe atât de atrăgătoare precum îi suna numele. Read more…

Patru ani de Baabel

Acum patru ani (Eva Galambos şi cu mine sau… viceversa) lansam pe talazurile virtuale (cu sprijinul substanţial al informaticianului Vlad Cucereanu) o revistă întitulată Baabel, însoţită de un « manifest » în care arătam că publicaţia stă sub semnul diversităţii, că dorim ca ea să devină un loc generos şi prietenos destinat cunoaşterii Celuilalt. Recitind manifestul de atunci observ – cu satisfacţie – că multe din promisiunile noastre s-au îndeplinit, graţie încrederii de care ne-am bucurat din partea oamenilor care ni s-au alăturat, constituind comunitatea baabeliană şi creând temelia acelui spaţiu generos şi prietenos, propice creaţiei şi colaborăriiRead more…

Tort aniversar pentru oamenii din Baabel

Iată-ne la cea de a patra aniversare a revistei noastre şi – potrivit tradiţiei – vom sărbători evenimentul cu un tort…virtual, dar care poate deveni cât se poate de real în bucătăria cititorilor revistei. M-am oprit asupra tortului Doboş pentru că încă din copilărie m-au fascinat feliile vărgate, umplute cu cremă de cacao şi glazurate cu caramel, expuse în vitrină la cofetăria „Verde” de pe strada 30 Decembrie (fosta cofetărie Fábián István din vremurile de odinioară)Read more…

Cum l-am întâlnit pe Elie Wiesel

Au trecut doar câteva zile de la plecarea din această lume a lui Elie Wiesel, o personalitate planetară şi o conştiinţă vie a veacului XX, şi încerc să-i aduc omagiul meu, relatând despre prilejurile în care i-am putut fi aproape pentru răstimpuri scurte, dar relevante pentru dimensiunea lui de… sighetean, sorginte pe care şi-a revendicat-o peste tot în lume. Întâlnirile mele cu Elie Wiesel s-au datorat altor oameni care mi-au netezit calea către scriitorul, filosoful, mărturisitorul şi – mai presus de toate – luptătorul neobosit pentru neuitarea Holocaustului, pentru nerepetarea unei atari tragedii covârşitoareRead more…

Mihai Eisikovits şi-a lansat cea de a doua carte

Luni, 4 iulie 2016, în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare a avut loc lansarea cărţii Vieţi Frânte, cel de al doilea volum publicat de Mihai Eisikovits, colegul nostru baabelian. A fost un eveniment deosebit, pe care l-am aşteptat cu mare emoţie, pentru că îmi doream foarte mult ca lansarea să fie încununarea cuvenită a procesului de creaţie la care – într-o oarecare măsură – am fost părtaşă şi eu. Prima surpriză plăcută a fost aspectul cărţii, tipărită la editura Gutinul din Baia MareRead more…

Împăcarea dinainte de asfinţitul soarelui

Deunăzi o cunoştinţă iute la mânie, care adesea sfârşeşte prin a-şi ofensa adversarii, spunea că oricât de tare te-ai fi certat cu cineva trebuie să te împaci până la apusul soarelui. Şi mi-a dat imediat şi explicaţia: dacă ar fi să pleci peste noapte dintre cei vii, ai părăsi această lume cu sufletul neîmpăcat. Dar dacă cearta ajunge la paroxism în momentul precedent apusului de soare, cum ai mai putea să te împaci în timp util? – m-am întrebat eu nedezminţind fiziciana care am fost şi care studiase fenomenele de tranziţie.Read more…

In memoriam Mihai Dragolea. Amintiri despre un coleg matinal

Mihai Dragolea îmi părea un adolescent la prezentul continuu, un visător cu sufletul însetat de iubire. Erudit şi profund, dar vulnerabil, incapabil de apărare în faţa agresivităţii incompetenţilor infatuaţi. Nu era în stare să lupte cu inamicii altfel decât transformându-i în personaje groteşti şi ţintuindu-i în coloana unei tablete sau între copertele unei cărţi… Şi a fost învins. Lovitura de graţie i-a fost aplicată în vara lui 2013, de «marea sortare» din instituţie (care nu avea în nici un caz obiectivul să păstreze valorile autentice)… Umbra dezamăgirii l-a cotropit pe Mihai. S-a retras la Petroşani, oraşul său natal, şi curând şi-a început drumul către staţia terminus.Read more…

Bine că l-au reales, maică ! Ce dacă a furat ?!

Potrivit constituţiei o persoană – învinuită, eventual reţinută, dar încă necondamnată definitiv – nu poate fi frustrată de dreptul de a alege şi a fi ales. Dar majoritatea covârşitoare a candidaţilor sunt propuşi şi susţinuţi de formaţiuni politice care ar putea să impună criterii de integritate. Din păcate partidele perseverează în a rula aceleaşi persoane controversate şi se pare că procedura e aducătoare de profit electoral. Care poate fi explicaţia ? Read more…

Amintiri despre Imre Székely – tatăl meu

Era un profesor desăvârşit care îşi promova subalternii şi îşi lansa studenţii în viaţa ştiinţifică, pentru că nu era măcinat de invidie şi nu se temea de concurenţă. Niciodată nu se lăuda cu meritele proprii. Se prezenta doar cu numele si prenumele – Székely Imre – fără a-şi etala titlurile de profesor universitar, doctor docent şi şef de catedră. Dedicaţia uneia dintre cărtile sale („Raţionamente în mecanisme”, Cluj, 1998) este relevantă pentru firea tatii: „Această carte este dedicată tuturor celor care ştiu să se bucure de bucuria altora”. Read more…

Noi, cei de pe Planeta L.E.R.

Aceste rânduri nu sunt decât reluarea firească a unui articol, întitulat Planeta LER, pe care l-am publicat în revista electronică www.acum.tv (pe atunci Baabel nu se născuse încă) la câteva zile după întâlnirea de 40 de ani de la absolvirea liceului. În pragul celei de a 45-a întâlniri nu am nimic de adăugat. Slavă Domnului Planeta LER a rămas neschimbată şi merită vizitată măcar preţ de o lectură.Read more…

Unde sunt serenadele din Clujul de altădată?

Oricât de frumoase şi ispititoare ar fi nopţile de mai, împrospătate de răpăiala ploilor de primăvară, nici pe departe nu mai sunt ce au fost atunci când în liniştea nopţii răsunau serenadele! În Clujul acela, impregnat de învăţătură, populat de profesori, elevi şi studenţi, luna mai era o continuă sărbătoare a absolvenţilor şi, conform unui vechi şi îndrăgit obicei, în acest răstimp elevii şi studenţii din ultimul an se perindau în pâlcuri pe sub geamurile profesorilor, cântându-le la ore târzii din noapte. Potrivit ritualului profesorul căruia îi era adresată serenada aprindea lumina şi ieşea la fereastră pentru a saluta şi a le mulţumi celor care l-au onorat cu GaudeamusRead more…