Luni, 4 iulie 2016, în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare a avut loc lansarea cărţii Vieţi Frânte, cel de al doilea volum publicat de Mihai Eisikovits, colegul nostru baabelian. A fost un eveniment deosebit, pe care l-am aşteptat cu mare emoţie, pentru că îmi doream foarte mult ca lansarea să fie încununarea cuvenită a procesului de creaţie la care – într-o oarecare măsură – am fost părtaşă şi eu. Prima surpriză plăcută a fost aspectul cărţii, tipărită la editura Gutinul din Baia MareRead more…
Anul acesta se împlinesc 230 de ani de la dispariţia fizică a lui Moses Mendelssohn (1729-1786), însă numele şi opera lui trăiesc şi astăzi, fiind considerat primul evreu modern notabil. În România numele lui începe să fie cunoscut în secolul al XIX-lea. În anul 1880 Lazăr Şăineanu publică o primă broşură pe care o intitulează „Moisi Mendelsohn viaţa şi activitatea sa. Studiu biografic”. Deşi ca întindere studiul se reduce la o broşură, din punctul de vedere al conţinutului se bazează pe o profundă cunoaştere a operei lui Moses Mendelssohn şi a bibliografiei de referinţă despre el.Read more…
Am venit în Israel în 20 septembrie, o zi după Yom Kippur 1972. La București ploua și era frig, ceea ce pentru noi era un avantaj – puteam să purtăm mai multe haine pe noi. Cantitatea de bagaje de mână era limitată și cine știe când vom primi restul lucrurilor. Am ajuns seara. Când s-a deschis ușa avionului a fost ca și cum am fi intrat într-o baie de aburi, căldura și umezeala erau copleșitoare. La aeroport ne aștepta tata (mama murise cu șase luni înainte) și sora lui Rubin, Anuța. Ce bucurie să fim din nou împreună! La început am stat la centrul de absorbție din Michmoret. Aveam acolo casă, masă și cursuri de limba ebraică.Read more…
La noi în casă cartofii franţuzeşti (niciodată nu am ştiut de ce s-o fi numind aşa în româneşte o mâncare simplă căreia ardelenii maghiari îi spun : rakott krumpli, ceea ce s-ar traduce prin cartofi clădiţi straturi) sunt la mare preţ. E o reţetă simplă şi foarte gustoasă pe care o poţi varia după gust.Această mâncare simplă, care nu are cum să nu-ţi reuşească, nu prea are haz fără smântână, or în anii „epocii de aur” smântâna lipsea cu desăvârşire.Salvarea a venit de la o prietenă revenită din Franţa…Read more…
Există două tipuri de veşminte: cele pe care le purtăm noi înşine şi cele pe care le vedem „trăind” pe ceialţi. În ceea ce mă priveşte, cele din a doua categorie sunt, fără îndoială, cele care îmi suscită interesul, îmi marchează ziua, mă ajută să îmi construiesc propria mitologie stilistică. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul vostru, deşi poate nu le daţi aceeaşi importanţă sau nu le observați la fel. Însă multe dintre hainele purtate de ceilalţi v-au definit gusturile, v-au hrănit imaginarul, v-au ajutat să cartografiaţi propria estetică…Read more…
Mama avea memoria zilelor de naştere. Ţinea minte aniversările tuturor rudelor, prietenilor, colegilor de catedră şi felicita întotdeauna sărbătoriţii. În şirul acestor date sărbătoreşti era una specială: 3 noiembrie. În fiecare an, în 3 noiembrie, Mama îmi spunea: Astăzi e ziua prietenei mele din copilărie, Erika Deutsch…Acum cinci ani Mama a trecut la cele veşnice, însă eu, legatara amintirilor Mamei, în fiecare an, la 3 noiembrie, îmi aduc aminte de Erika, aşa cum a rămăs ea în memoria Mamei: o fetiţă de şcoală primară din Gheorgheni.Read more…
După ce o bună perioadă de timp sfera modei a încercat să se detaşeze de subiect, iată că acum se trezește fascinată de conceptul de „realitate”, în particular de cel al „femeii reale”. Este o nouă obsesie, ce dă naștere unor demersuri care îi lasă pe mulţi perplecşi…Read more…
Cel de al 22-lea Congres Mondial a avut loc – între 9-24 Decembrie !946 – la Basel. Era primul congres de după Holocaust, după un ”hiatus” de 7 ani câți au trecut de la precedentul Congres, al 20-lea, care s-a ținut la Zürich. Cel de al 21-lea nu a avut loc. Pregătirea Congresului 22 a fost dominată de emoția și doliul încă proaspăt, pentru cele 6 milioane de victime ale Holocaustului, dar și de răspunderea pentru soarta supraviețuitorilor tratați cu neînțelegere și indiferență de statele europene în care se aflau risipiți și discriminați în diferite împrejurări.Read more…
De felul meu – moştenindu-i pe Tata şi pe Bunicul din partea lui ( pe care nu l-am cunoscut, pentru că a pierit la Auschwitz) – sunt destul de sceptică, prudentă şi temătoare – dar mă străduiesc, şi acum, în prag de An Nou 2017, să descopăr indiciile de bun augur, în potrivirea zilelor din calendar. Unul mi s-a arătat chiar în ultima săptămână a anului curent, prin coincidenţa primei zile de Hanuca cu Ajunul Crăciunului, ceea ce – după tălmăcirea mea – este o înteţire a luminii şi bucurieiRead more…
La sfârșitul anului trecut am participat la lansarea unui nou volum, semnat de György Gaal: “A Házsongárdtól a Kismezőig” [De la Cimitirul Central “Hajongard” la Cimitirul ”Kismező“]. Menţionăm pentru necunăscători că Hajongard este Cimitirul Central – cu o parte veche și una nouă – , iar Kismező este cimitirul de pe strada Crișan .O parte consistentă a noului volum tratează exhaustiv istoria celor patru cimitire evreiești din Cluj. Se completează astfel o pagină nescrisă a istoriei evreimii clujene.Read more…
Nu am găsit un cuvânt cheie mai potrivit decât neîncrederea cu diez – #neîncredere, pentru a reflecta realitatea românească a ultimei săptămâni. Mulţimea de oameni care a ieşit în stradă, umplând pieţele şi dând glas – într-un mod super-inventiv – nemulţumirii, a fost acţionată de un motor comun: neîncrederea. Mai exact neîncrederea modificată cu un diez, producătoare a declicului care a pus în mişcare o mulţime de oameni.Read more…
Anul acesta, primul meu mărțișor a venit din partea nepoțelului meu, cu câteva zile înainte de 1 martie! El a venit într-o seară, cu o figură serioasă și un plic lipit cu grijă, ca să nu văd ce este înăuntru. Mi-a spus ca nu cumva să mă uit înainte de ziua de început de primăvară, fiindcă stric toată surpriza! Să nu vă mire că am făcut așa cum mi-a spus, pentru că suntem în fiecare zi modelele de conduită ale copiilor și nepoților și dacă promitem ceva trebuie să respectăm. Acum, în dimineața de 1 martie, am deschis pliculețul și m-am bucurat pentru că ghinda din lână avea culoarea preferată în perioada asta de nepoțelul meu, deci, fusese ales chiar de el!Read more…
Despre „incidentul” din Jedwabne nu s-a mai vorbit după război, evenimentul reprezentând un amănunt relativ neînsemnat în raport cu. .. uriaşele suferinţe la care poporul polonez a fost supus în aceea perioadă”; doar trei din cele cinci sau şase milioane de victime ale ororilor erau evrei…Timp de şase decenii, măcelul de la Jedwabne a fost învăluit în ceaţa uitării, asemenea celor întâmplate la Kielce, unde 42 de evrei reveniţi din lagăr au fost ucişi de către localnici în 1946. Când Anna Bikont, în ciuda avertismentelor, a decis să scrie o carte despre cele întâmplate, ea s-a adâncit într-o muncă de cercetare asiduă, migăloasă.Read more…
Pe viitor, termenul de armă cibernetică va fi din ce în ce mai menționat în legătură cu actele beligerante între puteri politice antagoniste. Toate aceste pericole sunt generate și exploatate de lumea interlopă cibernetică sau organizații sponsorizate de state. Este cunoscută implicarea serviciilor secrete rusești în alegerile americane și mai recent în cele din Franța prin atacuri la sistemele Partidului Democrat american cât și la partidul La Marche francez. Într-un recent articol în revista Economist, se spune că indiferent de ce eforturi se fac în tehnologie, vulnerabilitățile sistemelor și aplicațiilor software nu vor putea fi înlăturate. Complexitatea acestora face imposibilă prevenirea lor. Numai sistemele folosite de Google au două miliarde de linii de cod. Este nevoie de un efort comun internațional de legislație și cooperare tehnologică ca să se minimizeze pe cât posibil efectele acestor atacuri atât asupra țărilor cât și a utilizatorilor individuali. De aceea eu cred că trăim Primul și Eternul Război Cibernetic Mondial care nu se va termina în viitorul apropiat.Read more…
„De ce?” urmează întrebarea lui Bulă, într-un banc vechi şi, probabil, binecunoscut cititorilor. „Pentru că e ungur!” vine răspunsul care ar trebui să stârnească ilaritate. Analizând această succesiune de replici, îmi dau seama că în vremurile sumbre, în care homosexualitatea era pedepsită prin lege, exista, totuşi o oarecare deschidere spre această orientare sexuală veche de când lumea – şi având cam aceeaşi pondere, de când lumea…
Iată că în deceniul doi al Mileniului Trei, după ce – potrivit statisticilor internaţionale – lumea civilizată (şi nu numai) acceptă din ce în ce mai mult existenţa cuplurilor de acelaşi sex, tendinţă care, tot potrivit statisticilor, nu a dus la o creştere a ponderii acestora, o mişcare din România, întitulată Coaliţia pentru familie, e gata să-şi atingă ţelul. Obiectivul ei nu este de a încuraja măsurile de consolidare a familiei şi de protecţie materială şi spirituală a membrilor acesteia, ci de redefinire a ei în Constituţia României.Read more…
În articolul de faţă ne propunem o scurtă prezentare a studiului intitulat Kettős kisebbségben” [În dublă minoritate], publicat în revista Korunk în anul 1991. (nr.8). Semnificativ pentru importanţa pe care a acordat-o acestui text este următoarea consemnare în jurnalul său: ”Ieri am terminat scrierea mea despre relaţiile evreo-maghiare. Am fost dator mie însumi cu o analiză a celor două componente ale identităţii mele , a relaţiilor dintre ele”, (1991, iunie 10). În general trebuie spus că deşi adeziunea lui la limba maghiară, la cultura şi spiritualitatea maghiară a fost totală şi fără rezerve, totuşi , l-a preocupat evreitatea lui , originea lui evreiască. Read more…
Atunci când romanii au distrus și au pustiit Templul din care a rămas doar Zidul de Vest, nu era nici un alt sălaș în care Unicul să fie slăvit. Abia peste trei secole s-a construit prima biserică a creștinilor, Biserica Sfântului Mormânt și doar după alte trei secole prima moschee, cea a lui Omar. Chiar dacă succesiunea în timp nu conferă neapărat priorități valorice, ar trebui acceptată ca un indiciu al intensității legăturilor spirituale. Pentru evrei, a fost locul în care s-au păstrat de a lungul unui mileniu Tablele Legii, chintesența credinței lor. Potrivit narativului iudaic Prezența Divină a însoțit tabernacolul – Chivotul Legii – în tot timpul peregrinărilor poporului și a continuat să vegheze prin zidurile Templului din Ierusalim. Pentru creștini, Templul a avut semnificații doar pentru câteva întâmplări din viața lui Isus petrecute acolo (confirmarea și, disputa cu zarafii). Locurile sfinte pentru creștini au fost în egală măsură ieslea din Bethlehem, locul copilăriei la Nazaret, râul botezului, Iordan, grădina Getshemani de pe Muntele Măslinilor și Golgota unde a fost ridicat Biserica Sfântului Mormânt, de către Împărăteasa (Sfânta) Elena a Bizanțului, care însă nu are nici-o legătură cu Zidul Plângerii. Cu totul altfel stau lucrurile cu cele două moschei clădite de primii califi omeiazi cu scopul, nedisimulat, de a demonstra adevărul obsesiei musulmane repetată în Coran, că Mahomed ar fi fost adevăratul urmaș al lui Abraham (Ibrahim) primul om care a propovăduit existența unui singur și unic Dumnezeu.Read more…
Aici, la Gettysburg, în urmă cu aproape un secol şi jumătate, mai precis în iulie 1863, a avut loc bătălia hotărâtoare între cele două tabere participante la războiul civil american: Nordul Statelor Unite sau Uniunea, pe de o parte, şi Statele Confederate ale Americii, mai pe scurt Confederaţia sau Sudul, pe de altă parte. Localitatea Gettysburg prezintă interes pentru numeroasele relicve ale războiului civil, inclusiv un mare cimitir unde se odihnesc victimele ostilităţilor. Pe aleea principală vedem tunurile părţilor combatante şi statuile ecvestre ale comandanţilor care s-au înfruntat aci: ambiţiosul general Robert Edward Lee, comandantul trupelor Confederate, şi generalul George Gordon Meade, comandantul trupelor Uniunii.Read more…
Bluzele boho – inspirate de ii din diverse geografii – sunt un alt articol vestimentar pe care femeile se grăbesc sa îl pună pe lista neagră. Dilemele sunt multiple („Se poarta și cu altceva, în afara de jeanși? Par că am sâni enormi în bluza asta! Le mai asortez cercei sau brătări? Pot purta așa ceva la birou?”), iar opțiunile din magazine se multiplica în egala măsură. Daca în urma cu 2 ani modelele rămâneau similare originalelor (pânză topită albă sau in alb, broderie monocromă), acum aceleași bluze sunt croite din pânze mai pline sau din denim, broderiile au devenit complexe și multicolore, li s-au adăugat pampoane, ciucuri și sfori împletite, iar bluzele se lungesc și se transformă în kaftane sau rochii.Read more…
Nu e ușor să evoci lucruri petrecute cu patruzeci de ani în urmă. Toate amintirile pălesc cu timpul, dar cele neplăcute se destramă mai repede ca celelalte, ceea ce inevitabil face ca vremurile demult apuse să ne apară mai fericite decât erau în realitate, mai ales că pe atunci eram tineri. Deci trebuie să am grijă să nu idealizez „vremurile fericite de odinioară”. Îmi închipui că cititorul cunoaște destul de bine situația precară din Clujul anilor 1970. Dar din perspectiva mea de atunci, ca student occidental, cetățean relativ nou al RFG, greutățile nu-mi apăreau atât de mari ca cele pe care localnicii le-au suferit pe propria lor piele, ca să nu mai vobim de cele pe care le-au avut de suferit în deceniul următor. Cum se face că am fost nevoit să studiez la Cluj, cu toate că absolvisem liceul la Frankfurt cu un bacalaureat strălucit? Explicația e simplă. La vârsta de 13 ani am plecat din Oradea împreună cu părinții și ne-am stabilit la Frankfurt. M-am adaptat cu ușurință la condițiile locale și la viața școlară. Am învățat temeinic limba germană și după câțiva ani am reușit să obțin o notă mai mult decât acceptabilă la bacalaureat. Și totuși nu a fost suficientă pentru o universitate germanăRead more…
Site-ul baabel.ro foloseste cookies pentru a oferi un maxim de performanta experientei tale aici. Cookie-urile sunt pentru autentificare, statistici trafic Pentru a continua te rugam sa dai click pe ACCEPT, in caz negativ pe REFUZ
