Ruleta americană

Orice jucător de noroc începător știe că la ruletă există o regulă de bază: nu-ți pune toate jetoanele pe o singur pătrățel. În limbaj matematic asta se numește gestionarea riscurilor. Domnul Netanyahu nu este nicidecum un cartofor începător și totuși a ignorat această regulă, mizându-și toate resursele pe un singur pătrățel. El a hotărât să renunțe la ruleta europeană, mai ales după ce Europa nu i-a fost prea prietenoasă, arătându-i calea spre Haga și a decis să joace doar la ruleta americană cu pătrățele albastre și roșii. Netanyahu și-a pus toți banii pe pătrățelele roșii. Și-a pus toți banii e un fel de a spune, banii nu erau ai lui, ci ai noștri. O vreme i-a mers. În 28 februarie pătrățelul roșu / portocaliu din vârful ruletei i-a adus potul cel mare – războiul cu Iranul. În sfârșit, el, Netanyahu se va putea redefini ca salvatorul națiunii și va putea șterge din memoria colectivă ororile acelui 7 octombrie. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la cazinou. Sigur că piloții israelieni au făcut o treabă extraordinară. Au nimerit cu precizie țintele. Au decolat și au revenit cu o precizie matematică. Dar regimul iranian nu a căzut, așa cum speram. Și atunci pătrățelele roșii din jurul președintelui au început să-și schimbe culoarea. Întâi a fost Tucker Carlson, un influent om de media și suporter MAGA. Apoi a fost însuși vicepreședintele Vance. Și la un moment dat, chiar în pătrățelul portocaliu din vârful ruletei a spus că își dorește un acord cu Iranul.Read more…

In Memoriam Shlomo David

Shlomo David s-a născut la Dorohoi, pe 29 aprilie 1930 (anul acesta ar fi împlinit 86 de ani). A crescut și și-a făcut educația într-o casă cu tradiții evreiești și cu idei sioniste, el însuși fiind activ în organizațiile de tineret care visau la Eretz Israel, atunci Palestina. A cunoscut în copilărie prigoana antisemită, în Dorohoiul unde avusese loc în 1940 primul pogrom din România și de unde s-au făcut deportări masive în Transnistria. Read more…

Ce înseamnă să fii ….israelian?!

Mulţi ani nu mi-am pus această întrebare. Eu am devenit israelian în momentul când am ajuns în Israel şi voi rămâne israelian până în ultima zi a vieţii mele. Nu m-am întrebat de ce, pentru că răspunsul era prezent cu mult înainte de a ajunge în Ţara Sfântă: fiecare om trebuie să-şi găsească locul în ţara lui. Iar definiţia “ţării lui”, mi-era de la bun început clară: ţara ta e cea în care faci parte din majoritate, şi nimic mai mult!Read more…

Rendez-vous în trei: Israel, Grecia, Cipru

Știrea publicată pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe al Israelului ,în data de 3 Martie 2016, impune atenției publice un nou eveniment în lanțul celor deja începute de construire a ”trilateralei” Grecia – Cipru – Israel. Cândva (nu foarte demult:) Grecia nu era socotită o țară foarte prietenă cu Israel, mai ales pentru că Israel întreținea relații speciale economice și militare cu Turcia, iar faptul că între Turcia și Grecia domnește o ”inamiciție” seculară nu este un secret pentru nimeni. Așa că într-un fel era de așteptat ca întorsătura bruscă luată de relațiile turco-israeliene să ducă la o ”încălzire” a celor greco-israeliene.Read more…

Priorități și manipulări în România anului 2016.

În perioada interbelică a existat un grup de intelectuali români scriitori, filosofi, istorici, oameni de știință care (mai ales în tinerețe) au fost simpatizanți ai Mișcării Legionare , unii chiar combatanți activi prin vorbă și scris (chiar și demnitari). Lista lor este arhicunoscută : Nae Ionescu, Mircea Eliade,Emil Cioran, Constantin Noica, Nichifor Crainic și încă aproximativ zece persoane. S-a dorit să se inducă în conștiința publică că acest grup, prin numele sonore din fruntea lui, a dat tonul în cultura românească interbelică, mai ales în al treilea deceniu (primele surprize au apărut după publicarea “Jurnalului” lui M. Sebastian).Read more…

Unu, cine ştie? Cântec de Pesah.

M-am gândit adeseori la festivitatea ceremoniei de Seder Pesah. O sărbătoare de familie care aniversează ieșirea poporului lui Israel din Egipt, din robie în libertate, prima revoluție din istoria omenirii. Tradiție bine stabilită, incluzând lectura Hagadei și un ritual menit să amintească faptele: castronul de Seder, participarea copiilor (vestitele întrebări puse de cel mai tânăr dintre comeseni, Ma niștana), soția considerată ”regina Sederului”, ideea că fiecare este dator să știe că el însuși a ieșit din Egipt, obligația de a prelungi ceremonia până la miezul nopții. Dar cum pot să fie menținuți copiii treji?Read more…