Rădăcinile imnului Hatikva: poetul Naftali Herz Imber și Casa Oliphant din Haifa

Jan 22, 2026By

Casa Oliphant, unde a trăit și poetul Naftali Herz Imber, autorul versurilor imnului Hatikva, se află pe bulevardul Ben Gurion nr. 16, în Colonia Germană din Haifa. Casa Oliphant este un exemplu reprezentativ al arhitecturii templerilor: o clădire cu acoperiș de țiglă în două ape și un fronton caracteristic. Deasupra intrării este gravat, în limba germană, un verset din Psalmi: „Fericiți cei ce păzesc judecata, cei ce fac dreptate în orice vreme.” Clădirea a fost construită în anul 1870 de un tâmplar înstărit, membru al comunității templere, care a locuit în ea până în 1881. Un an mai târziu, casa a fost cumpărată de L. Oliphant. Laurence Oliphant a fost scriitor, membru al Parlamentului britanic, diplomat, jurnalist, mistic și un fervent susținător al sionismului. Începând din 1882, el a locuit în această casă împreună cu soția sa, Alice, și cu secretarul său, Naftali Herz Imber. Familia Oliphant își petrecea lunile de vară la Daliyat el-Carmel, într-o vilă construită de Laurence Oliphant în anul 1884. Astăzi, clădirea adăpostește Beit Yad LeBanim, Casa Memorială a comunității druze… Naftali Herz Imber s-a născut în anul 1856, într-un târg din regiunea Galiția (Polonia), într-o familie modestă. Încă din copilărie s-a remarcat prin talentul său excepțional și la vârsta de 18 ani publica deja poezii în presa idiș și germană. În timpul peregrinărilor sale prin Europa și Balcani, l-a întâlnit pe Laurence Oliphant la Constantinopol în 1881. Acesta i-a propus să-i devină secretar și să plece împreună în Țara Israelului.Read more…

Jan 22, 2026 9 comments

Un demers israelian ciudat în cadrul politicii de combatere a antisemitismului

Feb 5, 2026By

Nu mai este cazul să atragem atenția asupra ceea ce se întâmplă în lume, mai ales după 7 octombrie 2023, deoarece constatăm concret: antisemitismul a reizbucnit cu o intensitate nemaivăzută, la vechile narative adăugându-se acum sprijinul acordat mișcărilor palestiniene, indiferent dacă ele sunt teroriste sau nu. Ar trebui să salutăm toate inițiativele, formele, intențiile venite din diferite direcții și medii care își propun combaterea antisemitismului. Dar oare această aserțiune este adevărată? Nu cred și această neîncredere izvorăște din parcurgerea unor liste cu numele unor persoane pe care cu greu le-aș considera iubitoare de evrei. M-a uluit sau, ca să folosesc o expresie la care am făcut apel când am scris ultimul articol în Baabel, am rămas perplexă, acum trei ani, când am aflat că guvernul israelian l-a însărcinat pe ambasadorul de atunci din România să încerce o apropiere de George Simion, șeful partidului AUR, care s-a situat în categoria celor care negau Holocaustul.Read more…

Feb 5, 2026 5 comments

Periplul american II. Washington D.C.

Feb 19, 2026By

În dimineaţa zilei de 13 decembrie am avut două zboruri cu o escală de numai 45 de minute la Chicago, așa că am solicitat din nou asistenţă. Am aterizat Washington D.C. după-amiază. Conferinţa urma să înceapă a doua zi. Am luat un taxi spre hotelul Marriott Marquis, unde urma să aibă loc conferinţa și unde am locuit. Pe drum m-am uitat tot timpul pe geam, ca să pot distinge ceva din spiritul orașului aflat sub vraja Crăciunului: lumini, culori, și zgârie nori, la al căror vârf nu puteam ajunge cu privirea prin geamul taxiului; o varietate urbană greu de distins în întunericul serii. Hotelul era uriaş și gălăgios, la intrare aşteptau nenumărate persoane, căutători de taxiuri, valeți ai hotelului dornici de un mic câştig sau, pur și simplu, gură-cască. De îndată ce am ieşit din taxi, bagajele mi-au fost puse pe un cărucior şi am fost condusă spre recepție. Intrarea în hotel părea uriaşă, chiar neobişnuită pentru un lobby de hotel. După ce mi-a fost repartizată camera, m-am grăbit către biroul conferinţei, unde se ofereau materialele pentru zilele următoare. Din păcate, în timp ce așteptam la recepție, mi-a căzut haina și a dispărut. Am observat abia cu două zile mai târziu, la plecare. A fost probabil furată. Deci se poate întâmpla și la un hotel super-luxos din Washington! Primele momente petrecute în lobby m-au zăpăcit cu decoraţiile care îți luau ochii și cu mulţimea de oameni eleganţi, mergând probabil la o serbare de Crăciun. Canadiana împrumutată de la o prietenă nu a mai fost găsită, deși camerele de supraveghere arătau că intrasem cu ea în hotel.Read more…

Feb 19, 2026 20 comments

Confesiunea lui Khamenei

Mar 12, 2026By

La câteva ore după ce ayatollahul Khamenei a fost lichidat, propaganda iraniană încă mai anunța că acesta va ține un mare discurs în fața națiunii. Khamenei nu a apărut atunci, din motive obiective… Însă, în mod surprinzător, el a apărut peste câteva zile la televiziunea israeliană, în cadrul programului satiric Ereț Nehederet (O țară minunată), unde și-a ținut, într-adevăr, discursul de adio. Uneori mesajele sunt cu atât mai profunde, cu cât sunt ambalate într-un înveliș parodic. Și deși umorul nu este articolul preferențial în aceste zile, acest ultim discurs al lui Khamenei este tăios ca un ger finlandez. Adresându-i-se publicului israelian din locul unde se află acum, “Khamenei” le-a spus: “– Tot respectul pentru lovitura pe care mi-ați dat-o. Vă admir tehnologia și talentul, dar vreau să vă spun ceva. Știți, odată a fost și aici ca la voi, aveam o țară dezvoltată, cu tradiție, cu infrastructură. Dar atunci am venit noi și am răsturnat totul…”Read more…

Mar 12, 2026 38 comments

Atunci și acum…

Apr 1, 2026By

M-am născut în martie 1944, în plin război în România. Când am crescut, mama ne-a povestit, mie si surorii mele, că veșnic erau alarme și atunci ne ducea în pivniță, adăpostul din acea vreme. Era frig în România în acel martie și mama nu avea lapte. Bunica, o femeie curajoasă, ieșea în timpul bombardamentelor să procure lapte de la o femeie care avea o vacă. Tata era temporar în Transnistria, ca medic. Bagajele erau pregătite în eventualitatea că vom fi deportați şi noi. Mama își cam închipuia care va fi soarta ei și a noastră în acest caz. Nu au apucat să ne deporteze. Dar oare ce au simțit părinții și bunicii noștri? Și de ce, auzind alarmele de acum, reînvie în fața mea acea pivniță și grija celor din jur? Și dacă pe atunci eu nu înțelegeam nimic, oare ce simt supraviețuitorii lagărelor naziste când aud alarma? Oare chiar există fenomenul eternal return care presupune că fiecare eveniment în viața unei persoane, fiecare bucurie, durere, gând și moment se va repeta mereu, iar și iar? Acum, la bătrânețe, nu ne mai sperie alarma, chiar dacă ne mișcăm mai greu și avem nevoie de ajutor. Copiii și nepoții noștri lucrează, uneori de acasă, uneori merg la locul de muncă. Dacă îi întrebăm ce fac, ei ne răspund: „Ce să fie? Totul e în regulă.”Read more…

Apr 1, 2026 22 comments

Yohanan Vass: “IERUSALIM – UN DIAGNOSTIC MEDICAL”

Feb 25, 2015By

Expoziţia: “Ierusalim – un diagnostic medical” este deschisă în cadrul Muzeului de Istorie al Ierusalimului din Turnul lui David. Am intrat prin Poarta Yaffo – una din principalele porţi de intrare în oraşul vechi, câţiva paşişi în dreapta este muzeul. Urci şi cobori o mulţime de scări în vechea citadelă şi găseşti expoziţia căutată care e prezentă în două galerii: prima întitulată “Miracol şi Ciumă” şi a doua “Înţelepciunea medicilor”. Există şi o parte specială care prezintă remediile tradiţionale şi mirodeniile folosite în tratamentele medicale…Read more…

Feb 25, 2015 1 comment