Siria – un nou Afganistan?

Dec 12, 2024By

În urmă cu câteva zile am asistat la scene emoționante de bucurie, de lacrimi – tot de bucurie – manifestate de locuitorii Damascului, pentru că au reușit să doboare dictatura cumplită a familiei Assad, după ce, spuneau ei, timp de 50 de ani au trăit umiliți și asupriți. Oamenii au simțit că viața lor se va schimba, că vor veni zile frumoase pentru ei și copiii lor. Dar oare aceasta să fie perspectivele? Adevărul este că nu putem ști, nu putem deocamdată descifra viitorul într-o țară haotică și sărăcită.
De fapt nu există o națiune siriană, ea este formată dintr-un conglomerat de etnii și religii. Ca să poată fi condusă, ar trebui să se ajungă la o largă înțelegere, dar cine cu cine? Dacă ne uităm bine, pe teritoriul sirian se luptă mai multe grupări rebele, sprijinite de cinci sau șase state. Da, cu excepția alawiților care sprijineau regimul dominant, toți ceilalți au un scop comun: răsturnarea lui Assad. Dar după aceea?
Să precizăm mai întâi că, deși de-a lungul anilor 13 milioane de sirieni au părăsit țara, eu cel puțin nu am auzit de existența vreunei organizații, mișcări sau grupări de rezistență care să-și fi elaborat un program democratic post-Assad, care să fi luat legătura cu grupări minoritare, etnice și religioase, și să se fi gândit la un front comun.Read more…

Dec 12, 2024 5 comments

Comisia

Dec 12, 2024By

Ar trebui să aflăm cum de ne-am trezit într-o dimineață cu o invazie, de ce armata noastră nu fost capabilă să o prevină, să o oprească. Care instituții nu și-au îndeplinit datoriile? Cine sunt cei responsabili, cine sunt cei care ar trebui să dea socoteală? Majoritatea familiilor au aflat cum le-au fost uciși, răniți sau răpiți cei dragi, dar nu și de ce. Unii susțin că armata noastră este greoaie și îmbătrânită și doresc înlocuirea urgentă a întregii conduceri militare, sau cel puțin a celor care au fost direct sau indirect implicați în eșecul militar de la 7 octombrie. Un general menţiona într-un raport secret, conținutul căruia a devenit public nu demult, că în ultimul sfert de secol marele stat major, sub conducerea tuturor șefilor din această perioadă, în loc să pregătească armata la amenințările identificate asupra țării, a „potrivit” amenințările la câtă și mai ales ce fel de armată aveau la dispoziție. Alții susțin că avem cea mai bună și puternică armată din lume sau cel puțin în Orientul Apropiat, comandanții actuali sunt ceea ce țara a produs mai bun, nu există alții cu cunoștințele și experiența lor, sunt indispensabili și de ne înlocuit. Evenimentul din 7 octombrie 2024 a fost doar un accident, dar cine nu greșește o dată la un juma’ de secol ? Doar cine nu muncește nu greșește niciodată. Și în orice caz, nu schimbăm comandanții în timp de război, ce vor crede dușmanii? Pentru a primi răspunsuri cât de cât obiective la întrebările de mai sus și la încă multe altele legate de eveniment există „comisia de anchetă de stat ”Read more…

Dec 12, 2024 15 comments

O catedrală gotică „adevărată”

Dec 12, 2024By

Stilul gotic a fost în uz cam între 1200 și 1600. Dintre construcțiile obișnuite, case de locuit etc., s-au păstrat foarte puține, cele mai multe au fost demolate sau „modernizate”; s-au păstrat mai ales locașuri de cult. Dar în timpul Revoluției Franceze, furia poporului s-a întors, printre altele, împotriva corupției clerului: preoți au fost măcelăriți, biserici au fost vandalizate și chiar distruse. Iar după revoluție, biserica catolică a rămas cu mai puțini adepți și cu mai puține fonduri. Astfel unele locașuri de cult, chiar dacă scăpaseră de furia revoluționară, nu mai erau folosite. La începutul secolului al XIX-lea, Sainte-Chapelle, de exemplu, servea ca arhivă a Palatului de Justiție de alături. Fără a mai fi întreținute, clădirile cădeau încet-încet în ruină. A dispărut chiar interesul pentru arta gotică. La modă erau imitațiile unor temple grecești, ca de exemplu La Madeleine. Arta gotică era văzută ca învechită, „demodată”. Dar iată că după Revoluția din 1830, noul monarh, Louis Philippe, a înțeles că această situație ar duce la o pierdere ireparabilă pentru patrimoniul țării și a instituit pentru prima dată o comisie a monumentelor istorice. Postul de inspector general îl ocupa scriitorul Prosper Mérimée, creatorul personajului Carmen (care a stat la baza operei cu același nume). Comisia putea genera interes public, putea obține fonduri, dar nu prea exista nimeni care să aibă cunoștințele necesare pentru a face restaurarea. Și aici a apărut ca prin miracol Eugène Viollet-le-Duc. Era omul potrivit la locul și la timpul potrivit.Read more…

Dec 12, 2024 9 comments

Cum poate fi oprită ascensiunea lui Arturo Ui?

Dec 12, 2024By

Cu trei zile înaintea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, din cauza unor nereguli grave, Curtea Constituțională a decis anularea rezultatelor turului întâi și reluarea de la zero a întregului proces electoral. Se pune deocamdată capăt confruntării dintre candidata căii europene, Elena Lasconi (USR), și suveranistul antieuropean și presupus pro rus, cu simpatii vădit neo legionare, Călin Georgescu. A fost mijlocul prin care autoritățile române au stopat, cel puțin deocamdată, ascensiunea autohtonului Arturo Ui, inițial eroul piesei cu același nume a lui Bertolt Brecht, scrisă în perioada ascensiunii nazismului și în care scriitorul antifascist german găsește similitudini dramatice între metodele folosite de o bandă de gangsteri din Chicago și conducerea Germaniei naziste în frunte cu Adolf Hitler. Nu sunt prea originală cu acest titlu, l-am regăsit la un editorial publicat în România literară din 2022, semnat de regretatul istoric și critic literar Nicolae Manolescu care, surprinzător sau nu, s-a referit în context la așa-zisul necunoscut până acum… Călin Georgescu, pe-atunci vajnic reprezentant al partidului AUR. Deci personajul respectiv nu era un anonim în lumea culturală și politică, își făcuse deja apariția și susținea idei asemănătoare cu cele de astăzi. Dar aceasta este doar un by the way, un à propos pe marginea a ceea ce am dori să dezbatem. Nelămurirea mea este: oare o decizie administrativă, legală de altfel, este calea cea mai bună de a-l opri pe Arturo Ui al nostru care, ne place, nu ne place, a adunat peste două milioane de voturi?Read more…

Dec 12, 2024 8 comments

Kicsi Erzsi nu împlinise 14 ani când s-a tocmit slujnică la Cluj

Dec 12, 2024By

După ce am intrat în al şaselea an de viaţă, am bolit mai mult ca înainte. Am avut pojar, mai multe episoade de amigdalită şi, în final, tuse convulsivă. Nu mai putea fi vorba să merg la grădiniţă şi mama a decis să locuiesc pentru un răstimp la bunicii mei adoptaţi: Erzsi şi Nándor Friedmann care stăteau într-o căsuţă cu grădină din cartierul Donáth. Bunicul era suferind de inimă şi nici bunica, cea care trebuia să aibă grijă de el şi să facă toate treburile casei, nu era prea sănătoasă. S-a decis ca servitoarea mamei să se mute la bunici, împreună cu mine, numai că ea şi-a găsit un loc mult mai convenabil şi ne-a părăsit. „Trebuie să tocmim o slujnică nouă. Mâine e 15 ale lunii şi mă voi duce la piaţa servitoarelor ” – a conchis Bunica Erzsi şi, la insistenţele mele, s-a învoit să mă ia şi pe mine. „Piaţa servitoarelor” din Cluj se afla în spatele Poştei Mari, în colţul din proximitatea Canalului Morii a aşa-numitului Óvár (cetatea veche). Anterior aici fusese piaţa de păsări, dar la începutul anilor 1950 ea a fost mutată şi în apropiere s-a amenajat un părculeţ care în 1952, cu prilejul centenarului Caragiale, a primit numele dramaturgului. De două ori pe lună, în zilele de 1 şi 15, aici se adunau fetele sosite din satele de pe o rază de câteva zeci de kilometri în căutare de lucru la stăpânii de la oraş.Read more…

Dec 12, 2024 17 comments

A repara sau a nu repara

Dec 12, 2024By

N-am idee cum a apărut în caietul meu de note zilnice acest citat anonim: Să nu te ocupi decât de ce-ți stă în putere să repari și de nimic altceva! Nu știu de unde l-am luat și la ce mă gândeam atunci când am hotărât să mi-l notez. Deunăzi l-am găsit și prima întrebare care mi-a venit în minte a fost dacă nu e cazul să-l șterg și să uit de el. Adică cum? Tot ce trebuie să facă omul în viață este să se ocupe de reparații, să readucă la normal ceva ce fusese stricat / distrus de alții sau, poate, chiar de el însuși? Cu alte cuvinte, omenirea se împarte în două grupuri mari (și probabil inegale): cei ce strică și cei ce repară? La prima vedere ideea mi s-a părut foarte problematică. Cine hotărăște dacă rezultatul unei acțiuni umane primește o notă negativă și situația trebuie corectată cât mai repede? Ceea ce pentru unii este negativ, altora li se pare pozitiv, poate chiar remarcabil. Cum trebuie văzut Robin Hood dacă lua de la bogați și împărțea la săraci? Cum trebuie interpretat acest tip de acțiune? Ca ceva ce merită încurajare și sprijin sau, din contră, un act negativ, de pură hoție, profund needucativ, care impune o rezolvare (reparare) cât se poate de rapidă?Read more…

Dec 12, 2024 8 comments

Aforisme periferice 1.

Dec 12, 2024By

1. Principiul vaselor comunicante se aplică și la migrațiile popoarelor. Cei care pleacă sunt înlocuiți de cei care vin, tot mai mulți și mai disperați. 2. Două lucruri funcționează ireproșabil în lumea contemporană pe întreg mapamondul: spălatul banilor la vârf și spălatul creierelor jos, la bază. 3. Autocrat – un birocrat care acumulează atât de multă putere, încât circulă de unul singur pe autostrada politicii. 4. Logica feminină și cea masculină se completează sublim. În esență ele nu se intersectează aproape niciodată, doar ocazional și pasional în pat. 5. Sinecură – cură prelungită de excludere totală a muncii individuale, cu remunerare substanțială pentru lipsa muncii, asumată în mod curajos și dezinteresat.Read more…

Dec 12, 2024 3 comments

Senzualitatea nasului

Dec 12, 2024By

Două lucruri m-au provocat să scriu despre senzualitatea nasului. Primul a fost că (spre rușinea mea de medic) am auzit pentru prima oară de la mezinul nostru despre feromoni și al doilea, articolul doamnei Medrea, întitulat “Toamna, distilări” care descrie în mod fermecător mirosurile toamnei.
Când spunem că ne-a plăcut supa, friptura sau prăjitura, spunem că ea are un gust bun, dar, de fapt, gustul este dat nu numai de receptorii din gură (cald, rece, sărat, acru, dulce, amar, iute), ci, mai ales, de informațiile transmise spre creier de receptorii mirosului, aflați în mucoasa nazală. Nu e suficient ca o ciorbă să fie caldă, sărată și acrișoară; la gustul ciorbei contribuie și mirosul diverselor ingrediente precum zarzavaturile, carnea, condimentele etc. Fără ele, ciorba ni s-ar părea fadă. La fel, nu e suficient ca prăjiturile sau înghețata să fie numai dulci. Deci calitățile alimentului, deși le atribuim gustului, în realitate sunt determinate de o combinație între gust, miros și chiar termocepție. De fapt, senzația de gust este și mai complexă. Se adaugă textura alimentului (tare, moale, cremos, crocant etc.) și chiar impresiile vizuale: o prezentare atrăgătoare contribuie și ea la „gustul” mâncării. Subiectul principal al acestui articol este mirosul. Read more…

Dec 12, 2024 24 comments

Melpomene și surorile ei

Dec 12, 2024By

Sunt încântată și, în egală măsură, amuzată de o simpatică istorioară care i s-a întâmplat unui bun prieten și am așezat-o imediat în categoria ”subiecte de scris sunt peste tot în jur, uită-te doar cu atenție”.
Știam de mai multă vreme că prietenul meu își făcuse o firmă axată în special pe proiecte culturale sau aflate în apropierea domeniului cultural, sub toate aspectele lui. Nu știam cum se numește firma lui până când el mi-a povestit, ca pe o situație hazlie, cum numele firmei l-a ajutat să încheie un parteneriat important. Ne mai amintim oare de numele celor nouă muze din mitologia greacă? Eu le cunosc încă din copilărie, din Legendele Olimpului ale lui Alexandru Mitru, carte pe care o adoram. Muzele, fiice ale lui Zeus, sunt patroane ale artelor și ale unor științe. O fi fost tatăl lor ”șeful cel mare” din Olimp, dar să n-o uităm nici pe mama lor, Mnemosyne, zeița memoriei, cea care și-a înzestrat fiicele cu puterea cunoașterii tuturor lucrurilor. Legendele atât de îndrăgite ne spun că fără muze oamenii nu ar fi găsit inspirație pentru diferitele forme de artă cărora ei se dedică;Read more…

Dec 12, 2024 11 comments

Pe trecerea de pietoni

Dec 12, 2024By

Nu pot să spun că îmi face plăcere să mă opresc cu mașina la semafoare sau la treceri de pietoni. Când sânt grăbit mă enervează, dar dacă nu sunt presat de timp, de multe ori studiez spectacolul furnizat de trecători și vehicule. Cel mai mult mă tem de cei care circulă pe trotinete. Îi consider pericolul cel mai mare al circulației publice, adevărați “donatori potențiali de organe” și dacă nu ești atent, te implică într-un accident. Ei merg cu trotinetele pe oriunde: pe șosele, pe trotuare, pe treceri de pietoni. Nici cu motocicliști nu sunt liniștit. Se strecoară printre vehicule, și pentru ei semnele de circulație sunt… facultative.
Cu trecătorii e altceva, îi studiez cu interes. Să încep cu cei de care îmi plac: cei care trec grăbiți, care îmi mulțumesc că am oprit pentru ca ei să treacă în siguranță. Ei îmi dau senzația că am făcut o faptă bună în acea zi. Read more…

Dec 12, 2024 5 comments

Glasul sângelui

Dec 12, 2024By

La Brno, în Republica Cehă, unde e stabilit de ani buni, fiul nostru cel mare are prin curte vreo patru pisici. Una din ele e privilegiata familiei. Vine și pleacă oricând vrea. Face exact ce facem noi la hotel, unde ne reîntoarcem de câte ori simțim nevoia. În rest, hălăduim ca să vedem cât mai multe obiective turistice.
Privilegiata duce o viață după pofta inimii. În casă are doar câteva restricții pe care le respectă cu rigurozitate. Privilegiul și l-a tras de la faptul că a fost foarte bolnavă, a avut un virus care a putut fi răpus numai după un tratament îndelungat. La una din consultații l-a zgâriat chiar pe binefăcătorul ei. Vina o purta numai fiul meu. Și i-am spus-o în față. Nu a pregătit-o psihologic, explicându-i detaliat pentru ce e supusă unor constrângeri într-o incintă medicală! Ca să nu fie agresivă și să nu mai pună ghearele în acțiune, a fost sedată. Acum, după repetate tratamente și după îndelungate monitorizări, e bine. A ajuns în situația să le privească pe suratele ei cu condescendență, acceptând să-și petreacă timpul și cu ele, în loc să huzurească prin casă. Are nevoie să se simtă liberă, fie și cu un confort diminuat.Read more…

Dec 12, 2024 11 comments

Întâlnire memorabilă în Pokhara, Nepal

Dec 12, 2024By

Am lăsat la urmă relatarea unui eveniment ieșit din comun care ne-a marcat pe toți cei din grupul de simpatizanți ai filosofiei budiste, aflați în această călătorie de cunoaștere și deschidere spre această cultură spirituală aparte care în ultimul timp trezește din ce în ce mai mult interes și curiozitate și în lumea occidentală. Organizatorul devotat și talentat Oriel Ben Zvi (https://www.myindia.co.il/) a reușit să convingă prin relații locale un reprezentat de rang superior, un practicant tibetan (un rinpoche, care în tibetană înseamnă „calitate valoroasă”) să vină în Pokhara și să ne acorde un fel de colocviu urmat de întrebări și răspunsuri. Cu toții am așteptat cu emoție această întâlnire căreia, în contextul tragediei pe care o trăim noi israelienii, îi acordam așteptări foarte mari, de parcă înțelepciunea și profunzimea pe care le speram ar fi rezolvat nedumeririle, conflictele și spaimele noastre individuale. Am fost rugați să respectăm tradiția și să-l așteptăm într-un fel ritualic, potrivit rangului, dar mai ales purității și sfințeniei despre care se spune că le transmite. Read more…

Dec 12, 2024 13 comments

S-ar putea să fi fost şi eu o balenă?

Dec 6, 2024By

În cartea de bucate a domnului Xescu ai găsit cele mai gustoase ingrediente: Iubire, Adevăr, Stabilitate, Pace, Dumnezeu, Isus. Îți place cum sună; îți place și oala de inox în care el le amestecă la foc mic, fără patos şi fără exacerbări. Îți place că presară deasupra un sos de neamestecuri în treburi interne, pur românesc. Îți place bucătarul ăsta, pentru că nu seamănă deloc cu cei de până acum și care ţi-au servit mereu aceeași ciorbă fără gust și, mai ales, pentru că e foarte deosebit de fostul șef de restaurant care nu ți-a servit nimic, fiind mai tot timpul plecat prin excursii, pentru a învăța bucătăria japoneză, coreeană, malgașă, sud-americană, fără să învețe de fapt nimic. Te atrage mirosul îmbietor al mâncării, dar şi faptul că omul a chemat un sobor de preoți să o sfințească. Eşti un om credincios, cu frică de Dumnezeu, și te bucuri că înainte de a te așeza la masă ești invitat să spui o rugăciune de mulțumire către Cel de Sus.
Îți place atât de mult încât l-ai ales MasterChef. Apoi te apuci să guști și îți dai seama că nu pușcă. Nu are niciun gust, fiindcă ingredientele nu se potrivesc. Iubirea nu se potrivește cu Zelea Codreanu,,,Read more…

Dec 6, 2024 31 comments

Simon. Poveste adevărată de pe vremea Holocaustului

Dec 5, 2024By

Se întorsese deja de o lună din lagărul de muncă. La adresa unde locuise în urmă cu un an împreună cu soția și cele două fetițe, a găsit instalate, claie peste grămadă, vreo trei familii. După război era haos în Cluj. Nordul Ardealului a revenit României, administrația maghiară părăsea instituțiile, cea română se reorganiza anevoie, se produceau mari schimbări sociale și comuniștii erau foarte aproape de a prelua puterea. Populația era zdruncinată de lipsuri și se confrunta, printre altele, cu o mare criză de locuințe. Casele erau bombardate și mulți oameni întorși de pe front sau din refugiu nu mai găseau nimic, bunurile lor erau pierdute ori distruse. Comunitatea evreiască din Cluj, deși încă aproape inexistentă, a reușit să-i ofere lui Simon o cămăruță unde să-și culce capul. În aceeași clădire erau cazați încă vreo zece supraviețuitori ai lagărelor, tineri rămași fără familii și fără adăpost. Chiar și cantina evreiască funcționa într-un fel, depășind lipsurile care copleșeau o țară întreagă. Simon nu vorbea cu nimeni. Saluta în grabă și se închidea în cămăruța lui. La cantină se așeza cât mai departe de restul lumii, dând clar de înțeles că preferă singurătatea, iar oamenii îi respectau dorința și nu îl deranjau. Era un bărbat frumos, bine legat, trecut de prima tinerețe. Să tot fi avut între treizeci și cinci și patruzeci de ani. Viața grea din lagărul de muncă forțată unde își petrecuse ultimele luni nu a reușit să-l deterioreze prea tare. E adevărat că slăbise mult, dar acum, cu fiecare zi care trecea, punea ceva carne pe el și redobândea robustețea de care se bucurase odinioară. Poate tocmai faptul că simțea cum revine la viață îi sporea amărăciunea. Read more…

Dec 5, 2024 9 comments

Rezultatele alegerilor parlamentare – bucurie sau dezamăgire?

Dec 3, 2024By

O parte considerabilă a alegătorilor români a răsuflat ușurată la aflarea rezultatelor alegerilor parlamentare, concretizat în 60, la 40 de procente, în favoarea democrației. Totuși, nu am ajuns rușinea Europei, cu un parlament compus majoritar din suveraniști, naționaliști sau simpatizanți legionari. A învins bunul simț și, teoretic, se poate contura un guvern democratic care să continue drumul european al României. Dar suntem încă departe de a avea o tendință consolidată a acestei orientări. Cui datorăm acest succes? Da, probabil a jucat un rol dezvăluirea modalității în care Călin Georgescu a câștigat detașat în primul tur al prezidențialelor – oamenilor nu le place să li se arate că au fost fraieriți și la a doua gândire au renunțat la acest vot antisistem care ar fi fost orice, numai antisistem nu, ci mai degrabă victoria unui alt sistem care, din fericire, multora nu le place. Un rol esențial l-a jucat și noua conducere a Partidului Național Liberal care nu numai că a înlăturat-o pe cea veche, compromisă ca prestigiu, ci a înlocuit-o cu oameni noi, care și-au dovedit capacitatea administrativă și de gândire în perspectivă în locurile unde munceau. Read more…

Dec 3, 2024 17 comments

Experienţa mea la primul tur al prezidenţialelor sau naivitatea unui influencer de bună credinţă

Nov 28, 2024By

Cu toții am auzit despre rețelele sociale, în special TikTok, despre influenceri, boți și despre surpriza uriașă din primul tur de scrutin, când un necunoscut pentru majoritatea a obținut peste 2 milioane de voturi – Călin Georgescu. Mulți se întreabă cum a fost posibil și mai ales care a fost ideea?. S-a făcut chiar și un profil al votantului Georgescu, dar el a cuprins din nou lucrurile standard, fără a se ține cont de rețelele de socializare. Astfel s-a auzit doar de TikTok. Adevărul este că, folosind rețelele de socializare, s-a reușit furtuna perfectă în care au căzut în plasă inclusiv influencerii care nu l-au susținut pe Georgescu și chiar cei pe care nu îi interesează politica.
Voi încerca să explic la modul cel mai simplu ce sunt « boţii ». Noi, influencerii, folosim de ani de zile platforma FameUp care este, de fapt, o agenție de marketing… Prin aplicația FameUp am primit un o cerere de promovare de la o entitate denumită Fundament. De obicei promovările sunt cerute de către agențiile de marketing, ONG-uri și foarte rar de către firmele beneficiare în mod direct. Ni se cerea crearea unui clip în care să ne exprimăm public care ar fi pentru noi și comunitatea noastră modelul perfect pentru candidatul la președinția României. Ideea era să facem trimitere și către patriotism, echilibru etc. De asemenea, în brief se cerea folosirea a două hashtag-uri: #prezidențiale2024 și #echilibrusiverticalitate. Read more…

Nov 28, 2024 20 comments

Somnul rațiunii

Nov 28, 2024By

De două zile citesc și văd atâtea, încât aseară am spus că nu voi mai vorbi despre cel clasat pe primul loc la primul tur al alegerilor prezidențiale. Nu despre el voi vorbi, pentru că el este un om, atât, un om singur, fără echipă, fără program de guvernare, cu idei mesianice, mistice și cu tot ce și-a mai adăugat ca să placă poporului, ca să pară cum ar vrea să el fie, pentru că asta este mediul virtual, pari ceva ce poate ți-ai dori. El și poporul. Atât, restul nu va mai exista, așa cum nici legionarilor nu le păsa de partide, presă, opinie publică. La asta să vă gândiți voi cei care ați stat pasivi și ați lăsat să fie atacată democrația, care și așa era fragilă. Acum asta e situația. Desigur, a adunat și exploatează refulările, neîmplinirile, necazurile din sufletele unor oameni, majoritatea tineri, dar nu a fost doar acea rețea de socializare care l-a propulsat și l-a promovat cu mecanisme și algoritmi încă necunoscuți celor care ar fi trebuit să știe și să informeze populația. Uite că nu știau și nu par să știe nici acum, măcar atâta cât să ajute pe celălalt candidat rămas în cursă – asta în condițiile în care pe la noi este de-a dreptul un handicap să fii femeie. Măcar dacă era și ea independentă (cum mi-a spus un șofer de taxi), dar nu este, iar poporul nu vede bine niște sloganuri pe care ”binevoitori” le-au răstălmăcit şi care, în fond, țin de intimitatea și libertatea fiecărui om.Read more…

Nov 28, 2024 20 comments

De ce a murit Irod cel Mare?

Nov 28, 2024By

Răspunsul cel mai scurt ar fi „pentru că nu l-a mai răbdat pământul”.  Dar nu despre asta mi-am propus să scriu, ci despre moartea tiranului și cauzele ei. Fără îndoială că regele Irod (Herod, Herodes sau Hordus) a fost una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei evreiești.  Nu din întâmplare a fost numit „cel Mare”, a avut într-adevăr realizări excepționale.  În cei peste treizeci de ani în care a domnit ca vasal al Romei, Iudeea s-a bucurat de pace și prosperitate.  La porunca lui Irod s-au făcut construcții cu adevărat mărețe.  Templul din Ierusalim a fost refăcut și ceea ce numim astăzi Zidul Plângerii a fost ridicat ca un zid de sprijin al esplanadei pe care se afla templul.  Apoi a construit și câteva cetăți, printre care Masada și Herodion. Proiectul său cel mai ambițios este Cezareea, un întreg oraș dedicat lui Cezar Augustus, complet cu amfiteatru și hipodrom, cu un apeduct de 16 km care aducea apă de izvor de pe muntele Carmel și, mai ales, cu unul dintre cele mai mari porturi ale vremii sale.  Cezareea a fost capitala provinciei în perioada romană și apoi bizantină, până la cucerirea musulmană. Dar Irod a fost detestat de supușii săi.  Era un tiran, u  n om de o cruzime rar întâlnită, un adevărat Stalin al antichității.  A omorât-o chiar pe soția sa preferată (din zece!) și trei din fiii săi sub pretextul că ar fi uneltit împotriva lui. Read more…

Nov 28, 2024 6 comments

Ce ar trebui să ne preocupe pe noi azi

Nov 28, 2024By

Dimineața citesc de toate, caut mai ales noutăți în anumite subiecte din specialitatea mea care continuă să mă intereseze, deși de câțiva ani nu mai am contact cu medicina clinică. Seara, însă, citesc cărți de tot felul. Așa se face că în deunăzi, în mintea mea s-au întâlnit diverse aspecte din realitatea de zi cu zi, pe care eu le credeam de mult apuse. Să mă explic. Ultimul volum al lui Ioan Pacepa, Dezinformarea, apărut în 2015, prezintă detalii privitoare la ”clasica” politică de origine moscovită, precizând că prăbușirea imperiului sovietic nu a schimbat cu nimic stilul și mai ales intențiile Kremlinului de a induce în eroare societăți, popoare și continente folosind minciuna, uneori totală, alteori plecând de la un fapt real, dar conducând la un fals construit în mod profesional. Cititul, pagină după pagină, îmi întărea părerea că numai cei care nu au trăit sub un regim comunist mai pot crede în poveștile, pseudoștirile și falsurile emanate de un sistem care, la fel ca lupul din poveste „și-a schimbat părul, dar năravul ba”. Noi, cei care am trăit în acele timpuri, am învățat să punem sub semnul întrebării orice poveste care pare să aibă un dedesubt construit în scopul denaturării adevărului, dar desigur mai există în lume mulți care nu au supt arta discernământului odată cu laptele mamei.Read more…

Nov 28, 2024 6 comments

Victor Neumann, Străinul din interior – note de lectură

Nov 28, 2024By

Joi, 14 noiembrie 2024, în Sala Tonitza a Muzeului de Artă din Cluj – un spaţiu cunoscut şi pentru interesantele prezentări de carte – a avut loc lansarea cărţii Străinul din interior. ”Dosarul” versus biografia personală, scrisă de istoricul Victor Neumann. La prezentarea-dezbatere iniţiată de istoricul Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă din Cluj, au fost prezenţi atât autorul cărţii, cât şi profesorii universitari Florin Lobonţ de la Universitatea de Vest din Timişoara şi Miodrag Milin de la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad. Prezentarea amplă, la care au luat cuvântul cei patru distinşi profesori universitari, nu a mai continuat cu o dezbatere, probabil din cauza publicului puţin numeros (în aceeaşi zi au avut loc simultan mai multe prezentări de carte), a temei complicate şi sensibile, precum şi – cred eu – a insuficientei cunoaşteri a cărţii care abordează această temă atât prin prisma istoricului, cât şi a experienţei personale. Cartea, prefaţată de Armin Heinen[2] şi apărută în acest an (2024) la editura timişoreană Datagroup, este menită să demonteze verdictul de colaborator al Securităţii, confirmat de hotărârea definitivă din 5 decembrie 2023, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României. În ciuda tuturor argumentelor şi probelor prezentate de apărare, acţiunea în instanţă prin care Consiliul Naţional pentru Studiere Arhivelor Securităţii solicita Curţii de Apel Bucureşti, în februarie 2021, stabilirea calităţii de colaborator al fostei Securităţi pentru Victor Neumann, a avut câştig de cauză. Străinul din interior, dincolo de a fi o pledoarie pentru dovedirea nedreptăţii care i s-a făcut şi risipirea acuzaţiilor din spaţiul public care au ştirbit respectabilitatea autorului, cuprinde o analiză complexă a celor petrecute, pe multiple planuri: biografic, istoric, sociologic şi memorialistic.Read more…

Nov 28, 2024 11 comments