De ce scriem?

Feb 5, 2026By

Ca răspuns la această întrebare banală pot fi înșirate foarte multe motive. Unii scriu fiind obligați de funcție, scribii din trecut sau secretarii, directorii, profesorii, ziariștii, poeții și scriitorii profesioniști de astăzi. Majoritatea oamenilor care scriu o fac la locul de muncă, scrisul fiind un instrument care face ca munca lor să fie mai eficientă. Cu ajutorul paginilor umplute de ei, alții pot să vândă sau să cumpere mai mult, să producă piese de calitate superioară, să scurteze timpul dedicat însușirii unei meserii, să evite repetarea greșelilor umane. Este necesar ca cineva să știe să scrie și altcineva să citească, să înțeleagă și să valorifice informația pe care a primit-o în materialul scris de o persoană necunoscută lui: scriitorul. Să scrii înseamnă muncă, energie investită pentru a obține produsul dorit. Acesta produs poate fi o scrisoare, un articol, o poezie, un reportaj, un raport, un tabel, chiar și o carte. Există scriitori care nu sunt obligați să scrie, dar ei cred că au ceva de spus, de transmis societății contemporane lor sau poate generațiilor viitoare. Interacțiunea verbală nu îi satisface, la câți ascultători poate spera cineva într-o sală sau folosind radioul sau alte mijloace de comunicare în masă? În plus, verba volant, scripta manent. Read more…

Feb 5, 2026 9 comments

Cine a inventat automobilul?

Feb 19, 2026By

De obicei invenția automobilului este atribuită celor doi ingineri germani, Karl Friedrich Benz și Gottlieb Daimler care, fără să se cunoască între ei, și-au înregistrat în aceeași zi brevetul pentru un vehicul pus în mișcare de un motor cu benzină.  Era în 1886.  (În imaginea de mai sus se vede primul model brevetat de Benz.) Dar au fost acestea într-adevăr primele automobile?  Da și nu.  Fără îndoială că au fost primele automobile brevetate și al lui Benz a fost primul produs în mai multe exemplare și comercializat.  Dar ideea de a monta un motor pe un cărucior era mult mai veche.  În 1769 inginerul militar francez Nicolas-Joseph Cugnot a construit un cărucior pus în mișcare de un motor cu abur, pentru a remorca tunuri pe câmpul de luptă.  Vehiculul însă nu a intrat în uz curent, fiind foarte nepractic. Chiar dacă motorul cu abur este prea greoi pentru vehicule mici, fiind mai potrivit pentru locomotive, au mai fost încercări de a construi automobile bazate pe motoare cu abur, până când, prin 1930, motorul cu abur a fost înlocuit de motorul Diesel.  În anii 1880 au apărut și primele mașini electrice, dar bateriile erau atât de primitive, încât nici aceasta nu a fost o opțiune viabilă. Read more…

Feb 19, 2026 7 comments

O poveste cu gust românesc în inima orașului Chicago

Mar 5, 2026By

Cântecul idiș Rumenye, Rumenye, compus de Aaron Lebedeff, o legendă a teatrului idiș în anii 1920, este o enumerare plină de dor, dar și de umor a plăcerilor vieții din România. Cântecul descrie această țară ca pe un pământ al abundenței, menționând în special delicatese locale care au devenit emblematice, precum mămăliga, brânza, cașcavalul și pastrama. Nu e uitat nici vinul bun, de Odobești sau Cotnari, și atmosfera de petrecere. Pentru evreii din Europa de Est, așezați mai ales la New York, dar și în alte orașe americane, acest cântec era o formă de nostalgie idealizată care reprezenta într-un fel ”lumea de ieri”. Cum viața multor evrei din Europa de Est fusese marcată de sărăcie și persecuție, Rumenye, Rumenye amintește doar vinul, mâncarea bună și căldura comunității. Trebuie să recunoaștem că mâncarea este cel mai bun mod de a păstra memoria unei persoane sau chiar a unei întregi comunități. Aveam să găsesc gustul de altădată nu la New York, ci în inima orașului Chicago, atunci când un prieten al soțului meu, un om foarte religios, dar și un mare gurmand, aflat mereu în căutarea gustului, precum un cavaler rătăcitor în căutarea pietrei filosofale, ne-a trimis o fotografie cu cumpărăturile lui de la Romanian Kosher Sausage Co.Read more…

Mar 5, 2026 4 comments

Când socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg

Mar 19, 2026By

Cam așa ar trebui privită la ora actuală situația războiului din Iran. Președintele Trump, camarila lui, poate și Israelul nu au ținut cont de avertismentele unor Cassandre care au precizat de la începutul războiului că Iranul nu este Venezuela, nu va fi un război care se termină în câteva zile, că va fi o rezistență încăpățânată paralel cu o sete de răzbunare, mai ales pentru asasinarea liderilor religioși supremi care țineau în mână frâiele puterii. Statele Unite au făcut, a nu știu câta oară, aceeași greșeală ca în Irak sau Afganistan. În primul rând nu au ținut cont de psihologia popoarelor musulmane, de ideologia care nu acceptă compromisuri, acestea fiind considerate o slăbiciune de caracter. A fost și marea greșeală a lui Barak Obama care a vrut să întindă o mână de înțelegere și împăcare țărilor arabe, iar acestea le-au considerat semn de slăbiciune. În Irak, președintele George Bush sr. a crezut că după căderea lui Saddam, gata, poate introduce democrația, iar modelul irakian va fi preluat de toate celelalte țări din zonă. Nu a știut sau nu a ținut cont de toate conflictele sociale, politice și mai ales religioase, ținute în frâu de dictatura lui Saddam și care au ieșit la suprafață după prăbușirea regimului, iar viziunea grupurilor de opoziție pentru viitorul țării era diferită față de cea americană. De Afganistan ce să vorbim, un eșec total (deși Washintonul a declarat că nu intenționa să schimbe regimul politic), o retragere rușinoasă care a lăsat în urmă mii de victime, în primul rând femeile, categorii de populație care sperau într-o schimbare. Iranul este un caz asemănător. Read more…

Mar 19, 2026 10 comments

Fiica lui Stalin

Apr 16, 2026By

În joacă, micuța Svetlana i-a dat o poruncă tatălui ei, Stalin, iar el a acceptat-o. Ea a fost poate singura care îndrăznea să-i dea porunci. S-a scris mult despre Stalin, dar mai puțin despre familia lui. Stalin, născut și crescut în Georgia, a fost însurat de două ori. Cu prima lui soție, Kato Svanidze, a avut un fiu, Iakov Djugaşvili. Kato a murit de tifos la 22 de ani. Stalin a lăsat copilul în grija bunicilor materni și a plecat în Rusia să-și continue activitatea politică subversivă. Acolo a luat-o de soție pe Nadejda Alliluieva cu care a avut doi copii, Vasili și Svetlana, dar nici cu ea nu a trăit multă vreme. Convinsă că soțul o înșală, Nadejda s-a sinucis la 31 de ani. Stalin a fost un tată execrabil, doar față de Svetlana avea oarecare sentimente paterne. Ea a fost și singura care a ajuns la o vârstă înaintată (1926 – 2011). Iakov Djugaşvili (1907 – 1943), fiul lui Stalin din prima căsătorie, a fost luat prizonier de război. Nemții au propus un schimb de prizonieri, dar Stalin a refuzat să elibereze un mareșal german în schimbul fiului său, un simplu locotenent. Iakov a murit în lagărul Sachsenhausen.Read more…

Apr 16, 2026 15 comments

Numele lui Octavian Goga în spaţiul public – prilej de controverse şi proteste

Apr 30, 2026By

De curând în presa clujeană au apărut câteva reacţii  la demersurile Asociaţiei pentru Prevenirea şi Combaterea Antisemitismului şi Legionarismului din Arad care, bazându-se pe prevederile articolelor 12 şi 13 ale Legii nr. 241/2025 (aşa-numita Lege Vexler) a solicitat îndepărtarea bustului lui Octavian Goga din Iaşi şi schimbarea denumirilor Bibliotecii Judeţene Octavian Goga şi a străzii Radu Gyr din Cluj. La Iaşi, acţiunea asociaţiei arădene a avut câştig de cauză. La sfârşitul lunii martie bustul lui Octavian Goga a fost demontat din zona intens circulată de lângă Copou şi mutat provizoriu într-o hală, urmând să-şi găsească locul într-un muzeu. Îndepărtarea bustului a fost efectuată de către Ateneul Naţional Iaşi, o instituţie subordonată municipalităţii, cea care a şi iniţiat amplasarea bustului, în urmă cu cinci ani. Bustul lui Goga în spaţiul public ieşean a stârnit controverse chiar din momentul dezvelirii, la 1 aprilie 2021, din cauza activităţii politice a celui omagiat. Octavian Goga a fost liderul Partidului Naţional Creştin (având zvastica pe emblemă), a fost prim-ministru sub culorile acestui partid şi în cele 44 de zile (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938) de guvernare a emis Decretul nr. 169 privind revizuirea cetățeniei, în urma căruia 225.222 de evrei (36,50% din populaţia evreiască) și-au pierdut cetăţenia adică protecţia din partea statului român. Odată cu intrarea în vigoare a Legii Vexler s-au creat premisele pentru îndepărtarea lui, o acţiune care a dat naştere la un val de proteste. Cei care se împotrivesc subliniază importanţa “poetului pătimirii noastre” pentru literatura română şi consideră că această acţiune este nici mai mult, nici mai puţin decât un “atentat la identitatea naţională”. Această idee este exprimată încă din titlu într-o declaraţie dată publicităţii de un grup de personalităţi culturale clujene care a reacţionat faţă de cererea aceleiaşi Asociaţii pentru Prevenirea şi Combaterea Antisemitismului şi Legionarismului din Arad privind schimbarea denumirii Bibliotecii Judeţene “Octavian Goga” Cluj şi a străzii Radu GyrRead more…

Apr 30, 2026 17 comments

Sunt un „birobidjaner” . Interviu cu profesorul Ber Kotlerman (II)

May 28, 2026By

Prima parte a interviului cu profesorul universitar Ber Kotlerman, şeful Centrului de Studii Rina Cotta de la Universitatea Bar Ilan a fost publicat în numărul trecut. Captivanta discuţie despre condiţia de „birobidjaner” a ocupat practic tot timpul pe care (din motive obiective) profesorul Kotlerman l-a putut acorda interviului şi nu apucasem să aflu nimic despre viaţa culturală şi politică din Birobidjan şi nici despre legătura interlocutorului meu cu limba idiş care avea să-i marcheze cariera. Profesorul Kotlerman mi-a propus să preiau interviul pe care l-a acordat jurnalistului Pavel Lvovski, de la revista Еврейский журнал (Magazin evreiesc). Am ales câteva fragmente relevante din acest interviu amplu, tradus din limba rusă de dr. Judit Bartalis-Bán, cadru didactic la Universitatea Babeş-Bolyai. Dacă cineva din Birobidjan era dornic de cultură… …Trebuia să aștepte sosirea Teatrului Muzical Evreiesc de Cameră. La început era de la sine înțeles că TMEC va funcționa în Birobidjan: au construit o clădire impozantă pentru filarmonică, chiar și o casă pentru actori. Dar teatrul a rămas la Moscova. Regiunea Autonomă Evreiască e mică, pe un teritoriu mai mare ca cel al Israelului trăiesc sub de 200.000 de oameni, acum și mai puțini. La mijlocul anilor 60 în Birobidjan s-a înființat Teatrul Popular Evreiesc. O parte din actori, inclusiv directorul artistic, Moishe Bengelsdorf, activaseră înainte la Teatrul Evreiesc de Stat din Birobidjan care a fost desființat în 1949 – oficial din motive financiare, dar acesta a fost un pretext: în acele locuri funcționau mai multe teatre naționale (iacut, tuvan, altaic) și ele nu au fost închise.Read more…

May 28, 2026 6 comments

Confesiuni legate de un subiect delicat – antisemitismul

Jun 11, 2026By

Ceea ce scriu pornește dintr-o adâncă și foarte îndelungată amărăciune și frustrare, cu nuanțe chiar depresive. Hotărârea de a vorbi sincer despre un subiect atât de delicat a venit după un lung proces de conștiință, după o confruntare complicată cu mine însămi, amestec de luciditate și emoție, pornind de la ideea că poziția existențială pe care o ocup îmi acordă poate o platformă mai apropiată de obiectivitate. Antisemitismul crește înfricoșător, direct proporțional cu strădania noastră pătimașă și zgomotoasă de a-l combate. Este ca un cerc vicios. Poate că modul în care ne „luptăm” cu el se întoarce împotriva noastră ca un bumerang. Am o strângere în stomac de fiecare dată când citesc sau aud acest cuvânt și am încercat să înțeleg de ce. Acest val mă poate atinge direct, mă sperie și mă îngrijorează. Cuvântul în sine îmi creează un sentiment de separație, de respingere când, de fapt, în opinia mea, suferința, persecuția, genocidul sunt otrava întregii umanități, nu cred că trebuie să creăm noi un monopol al durerii. A privi într-o singură direcție poate deveni periculos. Din păcate, în percepția multor conaționali ai mei, lumea se împarte în două categorii distincte: iubitorii de evrei și antisemiții.Read more…

Jun 11, 2026 28 comments

1000 de zile

Jul 3, 2026By

S.au împlinit 1000 de zile de la cea mai mare tragedie a poporului evreu, petrecută după Holocaust. Tragedie? Doar pentru unii. Pentru alții a fost ceva între înscenare si trădare. „Trădare, trădare, dar s-o știm și noi” spuneau personajele lui Caragiale. Dar spre deosebire de predecesorii lor, Farfurizii și Brânzoveneștii timpurilor noastre știu sigur despre ce trădare a fost vorba și cine a fost trădătorul. Sigur că prin refuzul său de a înființa o comisie de anchetă independentă, Netanyahu nu face altceva decât să dea apă la moară acelor teorii ale conspirației. De aceste teorii profită în special două categorii: antisemiții declarați (deghizați în antisioniști) și bibiștii declarați (deghizați în patrioți).Read more…

Jul 3, 2026 60 comments

Clara Haskil – o pianistă genială

Jul 23, 2026By

România a dat de-a lungul timpului numeroși interpreți de operă și instrumentiști de mare clasă. Enescu a fost atât un compozitor de geniu, cât și violonist, pianist și profesor de pian și vioară. El a fost profesorul de vioară și prietenul lui Yehudi Menuhin. Alături de Enescu, pe scenele internaționale s-au remarcat și alți doi mari instrumentiști originari din România: bine-cunoscutul Dinu Lipatti și Clara Haskil, cea din urmă fiind astăzi mult mai puțin cunoscută publicului larg. Clara s-a născut în 1895, la București, într-o familie evreiască. Tatăl ei era originar din Basarabia, iar mama provenea dintr-o familie sefardă. Clara avea două surori: cea mai mică era violonistă, iar cea mai mare pianistă. Amândouă o considerau un geniu. Clara a început să cânte la pian la vârsta de trei ani, dar a învățat să cânte și la vioară. (1) La numai șase ani, după un an în care a studiat la Conservatorul din București, și-a continuat studiile la Viena, iar apoi la Conservatorul din Paris, pe care l-a absolvit cu premiul întâi, la vârsta de 15 ani.Read more…

Jul 23, 2026 19 comments

Preambul la alegerile din Israel

Aug 6, 2026By

În urmă cu câteva săptămâni, Knessetul și-a votat autodizolvarea, dând cale liberă organizării alegerilor legislative, din 27 septembrie, scrutin mult așteptat de israelieni. Cu toate că de vreo doi ani, în contextul masacrelor Hamas, al războiului din Gaza, al celui cu Iranul și al numeroaselor probleme de politică internă, mulți israelieni au manifestat pentru organizarea alegerilor anticipate, Knessetul a reușit să supraviețuiască și, pentru prima dată din 1988 încoace, și-a dus la bun sfârșit mandatul. Scrutinul va aduce din nou în dezbatere probleme pentru care israelienii așteaptă răspunsuri. Cele mai multe se referă la capacitatea statului de a salvgarda în continuare securitatea țării, cine răspunde pentru tragedia din 7 octombrie 2024, dacă au fost stabilite slăbiciunile tactice, strategice, informaționale care au dus la cea mai mare tragedie a evreilor după Holocaust, dacă s-au luat măsuri pentru eliminarea erorilor, dacă populația mai poate avea încredere în conducerea politică actuală sau trebuie să aducă la putere una nouă care să ofere opțiuni mai credibile decât cele actuale. În acest mare capitol legat de securitate se înscriu prin consecințele lor atât războiul din Gaza (și aici problema în dezbatere este dacă actuala situație de pe teren asigură anihilarea Hamas și a altor grupări teroriste) cât și războaiele cu Iranul și Libanul. În subsidiar este vorba și de capacitatea țării de a suporta războaie pe mai multe fronturi și prețul acestora, măsura în care afectează dezvoltarea economică a țării, în condițiile în care costul războaielor se ridică la multe miliarde de dolari și subminează bugetul țării.Read more…

Aug 6, 2026 7 comments

Clujul meu în pastel

Aug 20, 2026By

Totul a început dintr-o întâmplare. Într-o zi de decembrie am cumpărat o cutie de pasteluri pentru nepoata mea Henrietta, pasionată de desen și pictură. Din nefericire, cutia mi-a scăpat din mână și cretele s-au risipit pe podeaua magazinului. Una dintre crete nu am mai găsit-o nicicum, degeaba am căutat-o peste tot. Am cumpărat altă cutie, cea incompletă am păstrat-o pentru mine. Deschideam deseori cutia, aducându-mi aminte de anii de liceu, când desenam cu mare plăcere portrete, peisaje, fiind deseori lăudată de domnul profesor István Gergely, plastician renumit al Clujului, profesorul meu de desen. În clasa a XI-a am primit drept premiu albumul-jurnal al renumitului grafician clujean Béla Gy. Szabó: “Iarnă mexicană”, pe care l-am răsfoit de nenumărate ori, captivată de pastelurile artistului care, în călătoria sa în Mexic, a luat cu el cutia de pasteluri, imortalizând peisaje, oameni, copaci, flori, redând cu mijloace foarte simple farmecul locurilor, al vieții de acolo. Într-o după-masă m-am trezit cu o foaie de desen în față, schițând contururile unei case dragi mie de pe strada Brătianu, de care mă legau amintiri frumoase din frageda copilărie.Read more…

Aug 20, 2026 9 comments

De voie, de nevoie, dar cine te întreabă?!

Sep 17, 2026By

În aparenţă, subiectul de mai jos este de interes strict religios. Promit că nu mă voi aventura cu glume ieftine legate de obiceiul devenit pentru mulți literă de lege. Practica circumciziei la bărbat e curentă la evrei şi musulmani și, deşi există diferenţe între prescripţiile celor două religii, în ambele cazuri este o obligaţie religioasă provenită din Vechiul Testament, respectiv din Coran. Şi cu toate acestea practica ei are aspecte medicale şi etice de primă importanţă. Importanţa majoră a circumciziei în zilele noastre, nu numai în ţările musulmane și în lumea iudaică, stă la baza deciziei mele de a readuce în discuție acest subiect. Spuneam că circumcizia e considerată primul act chirurgical din istorie, deşi ne putem referi și la excizia coastei lui Adam pentru a o crea pe Eva și la sursele istorice medicale care amintesc trepanaţia craniană din antichitate, efectuată pentru a alunga duhurile necurate. Şi totuși, circumcizia la bărbat are o vechime considerabilă.Read more…

Sep 17, 2026 8 comments

JOI. UN AN. OCTOMBRIE (I)

Oct 8, 2026By

Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022.  Peter este „medicul-condeier” prin excelență.  Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit…  Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. https://parasitenpresse.wordpress.com. 5 Octombrie  Furie. Uneori îți vine să-ți iei lumea-n cap, parcă nu mai ești tu însuți, te învârți toată ziua mânios și nici măcar nu știi de ce.  A început încă de dimineață, când am găsit motoreta vecinilor aruncată în grădina noastră.  Oglinda retrovizoare rămăsese agățată de o creangă.  Am încercat s-o dau jos și m-am ales cu un spin în deget.  Cu greu l-am scos și m-am gândit că în aceste condiții, cel mai bun lucru ar fi să mă opresc pe drum și să-mi iau o cafea de la rulota roșie.  Până să-mi iau cafeaua, am lăsat un moment bicicleta la poarta institutului de vizavi și tocmai atunci una din femeile de serviciu s-a apucat să claxoneze ca o nebună, pentru că, vezi Doamne, trebuia să aștepte zece secunde!  Apoi, când am plecat din nou, era cât pe ce să mă calce o mașină care ieșise pe neașteptate din parcarea de alături și cafeaua a aterizat în geanta deschisă a bicicletei, unde îmi pusesem portmoneul. Read more…

Oct 8, 2026 1 comment