Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022. Peter este „medicul-condeier” prin excelență. Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit… Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. Versiunea română o publicăm în foileton în Revista Baabel cu aprobarea editurii.Read more…
De câțiva ani buni primesc în mod regulat semne de viață de la Dr. N.C., un vechi prieten și coleg de pe vremea studenției, stabilit de zeci de ani în străinătate și cu care m-am văzut doar o singură dată în ultimii 70 ani. Ne scriem de-ajuns de des și de fiecare dată descopăr cât de apropiate sunt opiniile noastre în diverse subiecte care, până la urmă, afectează într-o măsură mai mare sau mai mică pe fiecare din noi. Menționez că prietenul meu este fiul unuia din cei mai reușiți umaniști de care am auzit și pe care i-am cunoscut. Și, cum se spune, așchia nu sare departe de trunchi. Unul dintre materialele recente primite de la amicul meu se intitulează Europeni cretini! Mi-am luat libertatea să-l reproduc aici, doar parțial, și apoi să fac anumite comentarii. Nu pun mâna-n foc că lucrurile stau exact așa cum sunt descrise mai jos, nu am timpul, energia și răbdarea să verific toate amănuntele. Dar, după părerea mea, chiar dacă luăm povestea doar ca pe un inventar, ea merită digerată și discutată…Read more…
Cu șase ani înainte de accidentul de la Cernobîl a avut loc cel de la Three Mile Island, în SUA. Blocarea unui robinet de evacuare a dus la formarea unei bule de hidrogen în reactorul numărul doi. Atunci s-a eliberat în atmosferă o cantitate imensă de gaze radioactive. Administrația Carter a mușamalizat amploarea dezastrului și nu s-au studiat consecințele pe termen lung ale radiațiilor asupra oamenilor și a mediului. Trebuie menționat că președintele Jimmy Carter fusese inginer nuclear în marina USA. Oare acest accident a fost studiat în URSS? Nu cred. În aceste zile, când se comemorează 40 ani de la catastrofa de la Cernobîl, vreau să vă povestesc unele amintiri personale. Eram un tânăr absolvent de facultate care visa să fie parte integrantă a noului program nuclear al României, concretizat în Centrala Nucleară de la Cernavodă. De cum am luat repartiția, Tovarășul Director ne-a explicat: – Aveți nevoie în primul rând de cunoștințe și pricepere și doar apoi de puțină îndrumare. Nu avem pentru voi locuințe, nici paturi la cămin. Trebuie să vă prezentați la serviciu dimineața la ora 7. Mi-am început activitatea de inginer navetist. După o scurtă discuție, șeful proiectărilor m-a anunțat că am fost respins de la grupa nucleară. Mă cam așteptam eu la așa ceva, doar aveam rude în străinătate (adică în Israel).Read more…
Încă din copilărie îmi place să călătoresc cu trenul. Ca să evit ambuteiajele, folosesc acest mijloc de transport atunci când mă duc la Tel Aviv sau în nordul țării. Aveam drum la Haifa și, cu un ziar și o sacoșă, m-am urcat în tren. N-am avut spor la citit, am preferat să mă uit pe geam. La Tel Aviv, pe locul din fața mea s-a așezat un om cam de vârsta mea, cu o șapcă cu cozoroc. Și-a pus valijoara alături, s-a asigurat că nu deranjează pe după care a răsuflat ușurat. După un timp m-a întrebat ceva pe rusește, dar cu rusa mea precară nu am reușit să înțeleg. – Ne gavariu po ruski (nu vorbesc rusește), i-am spus. – Eu vorbesc germană și română, mi-a spus omul cu șapca cu cozoroc. – Perfect, eu sunt din Cluj, putem vorbi românește. De unde știi limba? – M-am născut la Chișinău și am învățat românește de la prietenii de joacă. Prin anii șaizeci părinții mei s-au mutat la Kiev. – Ce faci în Israel? – l-am întrebat.Read more…
Adeseori, înainte de a mă apuca de scris un articol pentru Baabel (şi nu numai) mă cuprinde îndoiala privitor la ce scriu, de ce scriu, pentru cine scriu? Dacă are rost să mai scriu? Oare scriu pentru mine sau pentru alţii? Scriu din nevoia imperioasă de a mă exprima şi de a fi citită sau din dorinţa de a împărtăşi experienţa şi trăirile mele pentru a îndrepta, a ajuta, a sprijini, a avertiza? Sau toate aceste obiective sunt amestecate şi oricât mă străduiesc nu le voi putea separa? Pentru a-mi limpezi gândurile am făcut o incursiune în trecut, în etapele prin care au trecut scrisul meu şi eu: „cea care scrie.” Dacă stau să mă gândesc, scriu de foarte multă vreme, chiar dinainte de a şti să citesc. Totul a început în iulie 1958, la Sovata, unde îmi petreceam vacanţa cu părinţii, şi tata mi-a dăruit un caiet cu pătrăţele, cartonat, de culoare albastru închis, pe care-l adusese de la Moscova (unde-şi făcea aspirantura la Universitatea Tehnică Bauman) şi mi-a spus: „Acesta va fi jurnalul tău în care îţi vei scrie de acum încolo impresiile.” Eu i-am răspuns nedumerită: „Dar eu nu ştiu să scriu” însă tata a continuat fără să-mi ia în seamă argumentul: „Până când vei merge la şcoală şi vei învăţa să scrii, o să scrii în jurnal prin mijlocirea noastră. Tu ne vei dicta şi noi vom scrie în caiet.” Şi aşa s-au şi petrecut lucrurile. Mai păstrez şi azi caietul cartonat pe care scrie ОБЩАЯ ТЕТРАДЬ (caiet general) şi a fost fabricat în 1957, în anul celei de-a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, lucru menţionat şi pe coperta superioară. Foile uşor îngălbenite stau dovadă seriozităţii, conştiinciozităţii şi exactităţii cu care tata şi mama transcriau impresiile pe care le dictam aproape zilnic. De-abia în vacanţa dintre clasa întâia şi a doua am început să completez jurnalul singură, moment în care am schimbat şi limba, trecând de la maghiară (limba mea maternă) la română (limba în care învăţam la şcoală). În anii de gimnaziu simţeam nevoia imperioasă de a scrie şi scriam pentru mine, deşi uneori îmi imaginam cum ar fi fost dacă cele scrise de mine ar fi fost citite şi din acest motiv eram atentă şi la „stil”. Totuşi, nu pot spune că îmi doream un public cititor. Lucrurile s-au schimbat atunci când am scris prima poezie… Read more…
În primele articole ale acestei serii am văzut Europa medievală prin ochii unui chinez, am călătorit în Imperiul Incaș și în Insula Paștelui, iar acum mi-am propus să ajung în Antarctica și chiar mai departe… Adică cum, un lac în Antarctica!? La –80oC? Ar trebui să fie înghețat bocnă! Așa și este, acoperit de o „pojghiță” de gheață groasă de 4 km, dar dedesubt e un lac adevărat, cu apă lichidă, și încă de dimensiuni respectabile, al șaselea ca mărime din lume! Cum poate exista apă lichidă pe gerul din Antarctica? Ar fi mai multe explicații. Presiunea favorizează starea lichidă și atât de multă gheață generează o presiune enormă. Apoi stratul de gheață acționează ca o „plapumă” și izolează lacul. Poate că acesta primește căldură geotermică sau izvoare termale… Multă vreme existența lacului nici măcar nu a fost bănuită. Ea a fost postulată în 1964 de Andrei Kapița, după ce a participat la mai multe expediții în Antarctica. Rușii aveau o bază de cercetare în interiorul Antarcticii, numită Vostok (Răsărit) și pentru că lacul se află exact dedesubt, a primit același nume. (Vostok a fost și numele corabiei rusești care a descoperit Antarctica în 1820.) Read more…
În 14 iulie, Franța sărbătorește, ca în fiecare an, Ziua Națională – aniversarea căderii Bastiliei, simbol al Revoluției Franceze, care a dăruit lumii idealurile de Libertate, Egalitate și Fraternitate. În inima Parisului se înalță însă un edificiu care reflectă drumul parcurs de evreimea franceză spre împlinirea acestor idealuri: Marea Sinagogă de pe Rue de la Victoire. Parisul este unul dintre orașele emblematice ale culturii, artei și istoriei europene. De aproape două milenii, aici trăiește o comunitate evreiască. Din vremea romanilor, trecând prin Evul Mediu și până la Revoluția Franceză, evreii au cunoscut perioade de înflorire, dar și expulzări, persecuții și discriminări. Revoluția Franceză a schimbat radical statutul evreilor, iar Napoleon Bonaparte a continuat acest proces prin măsurile adoptate pentru integrarea lor deplină în societatea franceză și prin reorganizarea instituțională a vieții religioase evreiești. În deceniile următoare, pe măsură ce comunitatea s-a dezvoltat și s-a integrat tot mai profund în viața Franței, a apărut nevoia construirii unei noi sinagogi centrale – un edificiu reprezentativ, menit să exprime noul statut al evreimii franceze și locul ei în societatea modernă.Read more…
Declar din start că eu am ținut cu Marocul (pentru că m-au impresionat mult la ultimele mondiale) și cu Argentina, pentru că juca acolo genialul fotbalist Lionel Messi, în vârstă de 39 de ani, dar încă plin de voință și de dorința de a-și duce echipa națională la victorie. Marocul a fost eliminat destul de repede, așa că am rămas cu Messi și Argentina. Se prea poate ca argentinienii să fi câștigat un meci și cu ajutorul arbitrului și al sistemului VAR, dar l-au câștigat, pot spune, eroic, împotriva excelentei echipe a Egiptului, marcând trei goluri în ultimele cincisprezece minute. De aici și până la conspirația dintre Argentina președintelui pro-israelian Milei, Messi, Israel și un arbitru evreu (care, de fapt, nu era evreu), propagată de egipteni, a fost însă o cale lungă, presărată cu minciuni. Messi a fost acuzat că este evreu, deși își făcea cruce la începutul meciului, după fiecare gol și la sfârșitul jocului. A fost acuzat și de sionism, fiindcă a vizitat de două ori Israelul, când a fost printre puținii care au încercat să-i apropie pe israelieni și palestinieni printr-o partidă amicală de fotbal, organizată și subvenționată de el. A doua oară a fost filmat punând un bileţel cu o dorință între pietrele Zidului Plângerii din Ierusalim. Este acest gest un semn de sionism? Până și președintele Barack Hussein Obama, musulman după tată, a introdus un astfel de bileţel între pietrele din Zidul Plângerii.Read more…
Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022. Peter este „medicul-condeier” prin excelență. Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit… Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. 24 august Dare to dive in. Azi dimineață era înnorat, la început a și plouat puțin. Pe marginea drumului băltoace, în jurul lor praf ud și primele frunze galbene ale toamnei. Pista de biciclete era alunecoasă, cu pietre de pavaj desfăcute. După mai mult de o jumătate de an de când fac acest drum, le cunosc pe fiecare în parte și totuși, o singură mișcare greșită și… Pe râu se simte, ca întotdeauna, spațiul. Ici-colo cerul se deschide, promițător. Îndărătul norilor se ghicește soarele, îndată va străluci. M-am bucurat de câteva zile relaxate și acum merg cu bicicleta, fără stres și fără idei, în dimineața anostă. Dar astăzi drumul pare să se închidă în fața mea. Ceva nu e în ordine cu bicicleta, parcă merge mai încet ca de obicei, cu toate că abia zilele trecute am umflat roțile. Să fie ceva cu ventilul? Mergând mai încet, am început să observ bicicletele care treceau pe lângă mine. Marea lor diversitate este o constantă pe drum. Read more…
În Ungaria se perpetuează tradiția cabaretului politic, el a existat chiar înaintea primului război mondial, în timpul regimului Horthy, Rákosi, Kádár și continuă acum. Ungurii își amintesc de actorul Géza Hoffi de pe vremea regimului Kádár care, pe scena teatruluiRead more…
Într-una din zilele acestui Pesah m-am gândit să recitesc versetele din Noul Testament în care sunt povestite evenimentele produse de venirea lui Iisus Hristos la Ierusalim pentru sărbătorirea Pesahului, evenimente care au generat o nouă religie și un nou Paște.Read more…
Ce lucru mare, Facebook-ul. Toată lumea are cont şi caută să aibă câţi mai mulţi prieteni ! Un cuplu între două vârste îşi vizita pe net diverse rude. La un moment dat, soţul dădu de un filmuleţ cu o nepoatăRead more…
Cheia menţinerii unei diete sănătoase nu se referă neapărat la schimbarea radicală a felului cum ne hrănim şi trăim, ci mai degrabă la transformarea prin mijloace proprii a dietei existente într-una sănătoasă. Sugestii în legătură cu modul de a neRead more…
2.2. Ceea ce ne dorim nu sunt cele trei mese principale de peste zi ci mâncatul la cam fiecare două ore ca să nu ne simţim nici prea înfometaţi, dar nici plini. Porţia de mâncare ar trebui să fie maiRead more…
În 1968 am depus o cerere către Tov. comandant al miliţiei judeţului Iaşi pentru aprobarea unui paşaport ca să plec în Suedia, să mă văd cu fratele meu de care mă despărţise războiul şi nu ne mai întâlnisem de 27Read more…
Nu înţeleg de ce ar trebui să ne opunem ca enoriaşii unui cult care funcţionează legal în România să-şi construiască un locaş de cult şi o şcoală în care să-şi studieze religia.
De ce ar trebui să reglementăm noi dimensiunea şi locul acestora?! Cred că inflamarea spiritelor, iniţierea sondajelor de opinie din presă (al căror rezultat nu reflectă decât componenţa confesională, majoritar creştină a celor chestionaţi sau…manipulaţi) sau a unui eventual referendum legat de o moschee ce ar urma să fie construită la Bucureşti nu-şi au rostul şi sunt păgubitoare, alimentând xenofobiaRead more…
Sebastian şi nazismul O soluţie pentru clarificarea dezbaterii este să refacem, cu adevărat, drumul spre textele publicate de gazetarul evreu în Cuvîntul. Ele pot fi grupate pe mari arii politico-jurnalistice, iar tematica lor poate fi reconstituită prin explorarea întregului puzzle. Marta PetreuRead more…
”Gazeta de Maramureş” a făcut o descoperire extraordinară. La doar 200 km de Sighet, dincolo de graniță există 1.600 de oameni care vorbesc o limbă asemănătoare limbii române din Evul Mediu. Li se spune “volohi”. Prin anii ’90, au aflatRead more…
La începutul lunii septembrie, la Páty de lângă Budapesta, la s-au desfășurat manifestările dedicate memoriei rabinului Mátyás Eisler, născut în această localitate, la 8 septembrie 1865,. Micul cimitir evreiesc a devenit „Parcul Memorial Mátyás Eisler”, amplasându-se aici şi o placăRead more…
Probabil că întrebări de acest fel își puneau unii dintre pasagerii avionului TAROM care zbura în ziua de 18 octombrie spre aeroportul Ben-Gurion. Toate țările din lume au o capitală și toate capitalele din lume au un aeroport (unele chiarRead more…
Site-ul baabel.ro foloseste cookies pentru a oferi un maxim de performanta experientei tale aici. Cookie-urile sunt pentru autentificare, statistici trafic Pentru a continua te rugam sa dai click pe ACCEPT, in caz negativ pe REFUZ
