Ce ar fi fost dacă…? (1)

Oct 1, 2025By

Cred că poporul evreu este singurul din istorie care a dăinuit timp de peste 18 secole (de la înăbușirea Revoltei lui Bar Kochba în 136 e.n. până la întemeierea Statului Israel în 1948) fără o țară proprie, reușind totuși să-și păstreze identitatea și continuitatea.  Peste tot evreii au fost o minoritate uneori tolerată, alteori expulzată și aproape întotdeauna expusă discriminării și antisemitismului.  Asta nu înseamnă că în timpul acestor 18 secole nu au fost unele încercări de a crea dacă nu un stat independent, cel puțin o entitate autonomă, unde evreii să se guverneze singuri și să trăiască după propriile lor legi și obiceiuri.  Cine știe, poate dacă una din aceste încercări ar fi reușit cu adevărat, astăzi lumea ar fi arătat altfel… Una din primele a început prin 1630 în Surinam, în America de Sud: un grup de evrei portughezi fugiți de Inchiziție s-au stabilit pe un pământ virgin și au încercat să se gospodărească singuri.  Mai târziu teritoriul a fost ocupat de englezi, apoi de olandezi, dar evreii au primit drepturi depline, civile și religioase, și au prosperat, mai ales din cultivarea trestiei de zahăr.  Pe plantații lucrau sclavi negri care au adoptat și ei multe obiceiuri evreiești.  Capitala coloniei era Jodensavanne (Savana Evreiască), zisă și „Ierusalimul de pe malul râului”.  a apogeu, evreii au ajuns la 50% din populația albă a coloniei, dar treptat procentul lor a scăzut și ei au redevenit o minoritate, iar colonia a fost guvernată după legile olandeze.  Un stat independent nu a fost, dar poate un „proto-stat” care a dăinuit cam un secol.Read more…

Oct 1, 2025 4 comments

Sabina Spielrein și „metoda periculoasă”

Oct 23, 2025By

Sabina Nikolayevna Spielrein (1885 – 1942) s-a născut la Rostov pe Don, în Rusia, într-o familie evreiască înstărită (2). Încă din școală era foarte talentată în materiile științifice, dar și la muzică și limbi străine, vorbea rusa, germana și franceza; în casa lor se vorbea și engleza. Sabina a primit și lecții de canto și de pian. Deși cei cinci copii au primit o educație aleasă, în casa lor  atmosfera era tensionată, părinții se certau și copiii erau bătuți. Încă din copilărie Sabina a suferit de obsesii. Unii istorici cred că a fost abuzată sexual în familie. Cu timpul, tulburările ei emoționale s-au intensificat. Când sora ei iubită a murit de febră tifoidă, ea a suferit un șoc sufletesc manifestat prin accese isterice, ticuri și explozii necontrolate de plâns și de râs. În loc să studieze să medicina, cum și-ar fi dorit, în 1904 a fost internată la faimosul spital psihiatric Burghölzli din Elveția, fiind tratată de Dr. Carl Jung, unul dintre primii care aplicau cu succes tehnicile psihanalitice ale lui Freud. El a încurajat-o să-și exprime liber emoțiile reprimate până atunci și să le retrăiască cu ajutorul hipnozei sau al sugestiei. (3) Așa a ieșit la iveală că tatăl ei o bătea și aceste bătăi îi provocau fantezii masochiste. După vindecare, a fost admisă la facultatea de medicină. Din pacientă, Sabina a devenit asistenta lui Jung, ajutându-l în experimentele sale, de exemplu testul de asociere liberă, din care Jung deducea gândurile inconștiente, starea emoțională, personalitatea și starea cognitivă a persoanei, reflectate mai ales în momentele de ezitare.Read more…

Oct 23, 2025 59 comments

Terra cognita (incomplet, după cum se va vedea)

Nov 13, 2025By

La întrebarea: „Cunoști acest petec de țară?” răspunsul meu este: „Îl cunosc, dar nu aprofundat”, cu toate că în ultimii 23 ani l-am vizitat de zeci de ori, cunosc acolo o mulțime de lume, am fost în colțuri îndepărtate, locuite și nelocuite și – on top of everything – vorbesc perfect limba locului. Am și scris nu o dată despre acele locuri. Da, este Republica Moldova, doar că eu mă încăpățânez s-o numesc Basarabia. Dar s-o luăm de la început. La Galați nu am fost niciodată. Știam că e pe Dunăre, că are (adică avea!) un imens combinat siderurgic și… cam atât. Dar spre sfârșitul anilor 1990 (de unde puteam eu să știu?!) la Galați a luat ființă o facultate de medicină ca parte integrantă a Universității ”Dunărea de Jos”. Corpul profesoral pare să fie nu numai pus la punct din punct de vedere al învățământului modern, dar în urmă cu an a inițiat un congres de anestezie și terapie intensivă, iar anul acesta, la cea de a doua ediție, am participat ca lector. Deci, am plecat cu avionul la București, apoi cu mașina la Galați și am petrecut patru zile pline pe malul Dunării. Dar asta a fost doar primul popas, pentru că ”spionii” au dat de veste celor de dincolo de Prut, iar ei au decis să profite de ocazie (pe mine nu prea m-au întrebat!) și, a doua zi după terminarea congresului, la ora 11.30, o mașină cu șofer m-a luat de la hotel direct la Chișinău, 235 kilometri. Read more…

Nov 13, 2025 10 comments

Evrei, ca potentaţi ai regimului comunist din România (2)

Nov 27, 2025By

În ciuda atacurilor la persoană, continui seria de articole legate de rolul evreilor în perioada regimului comunist din România, atât ca potentați dar și ca victime sau marginalizați. Din următoarele considerente: – am căderea morală să scriu despre această perioadă sensibilă și grea pentru că n-am fost implicat deloc, n-am fost nici victimă, nici potentat, doar nițel marginalizat.- provin dintr-o familie evreiască cu identitate clară, ambii părinți evrei, neimplicați în comunism, tata chiar marginalizat și mereu sub supravegherea Securității, unde era convocat anual pentru verificări ca element ostil. N-am descoperit sinagoga și comunitatea evreiască la senectute, le-am frecventat ambele în mod deschis și demn. Mi-am asumat originea chiar în circumstanțe ostile dar și benefice, în mod univoc și mândru. Părinții mei după pensie au lucrat mulți ani la Comunitatea din Cluj. Am trăit 5 ani în Israel, unde am avut funcții de răspundere la Regia de Electricitate și am servit ca rezervist în Tzahal timp de 5 ani. Deci desfid acuzația de antisemitism, respectiv intenția de a discredita evreimea.Read more…

Nov 27, 2025 31 comments

„Eu sunt Silviu!”

Dec 21, 2025By

Este evident că în ultimele zile, mai mult decât în alte dăţi, atât eu, cât şi ceilalţi membri ai comunităţilor evreieşti, ne identificăm cu Silviu Vexler. Cu toţii suntem Silviu. Valul de antisemitism, izbucnit din străfundurile viscerale, este îndreptat către noi toţi. Invectivele şi ameninţările de pe reţelele sociale, asaltul asupra sediului FCER şi profanarea Memorialului Holocaustului arată limpede dimensiunile acestei răbufniri. Mi-aş fi dorit ca în afara unor articole pertinente apărute în presă şi comunicatul Institutului Elie Wiesel să fi existat şi o sancţionare publică, o solidarizare din partea celor din afara comunităţii, să se fi auzit şi vocea unor reprezentanţi ai partidelor politice, organizaţiilor minorităţilor, societăţii civile. I am Spartacus, I am a Berliner, I am a Man, Je suis Charlie… Eu sunt Silviu! Febra sărbătorilor a cuprins întreaga ţară, răsună colindele, spiritul bun al Crăciunului se pogoară peste oameni, feeria luminilor se înstăpâneşte peste spaţiile publice şi în casele cu brazi împodobiţi şi totuşi – spre uimirea mea – nu se risipeşte zgura urii din ungherele cele mai întunecate ale minţilor încinse şi nici indiferenţa majorităţii covârşitoare.Read more…

Dec 21, 2025 57 comments

La răscruce de ani

Jan 8, 2026By

Mi-am petrecut vacanţa de Crăciun la Berlin. Un zbor relativ scurt, de patru ore și jumătate, și iată-mă ajuns pe Aeroportul Berlin Brandenburg. Adresa hotelului era ușor de ținut minte: Budapest Strasse. Am luat un taxi. Prietenii din țară mi-au atras atenția asupra pericolului utilizării serviciilor Uber, populare în toate țările europene. Despre ce pericol e vorba? Majoritatea șoferilor acestui serviciu sunt imigranți din țările arabe și, în constelația politică actuală, e mai bine să te ferești de ei. Ca atare, am ales varianta taxiului. Pe șoferul care m-a dus la hotel îl chema… Muhamad. Drumul a decurs în liniște până la începutul străzii unde se afla hotelul. — Ești obosit, domnule? mi s-a adresat șoferul. — Și pe mine mă obosește zborul cu avionul, a spus Muhamad. Recent mi-am vizitat rudele din Palestina; după călătorie am dormit o zi întreagă. — Unde stau părinții tăi? — La Haifa, mi-a răspuns șoferul. Am tăcut o bucată de vreme, după care i-am spus: — Și eu sunt din Israel, ca și părinții tăi, care stau în Israel, la Haifa, nu în Palestina.Read more…

Jan 8, 2026 6 comments

Șantajul Groenlanda

Jan 22, 2026By

Zilele trecute am văzut la Teatrul Național din București piesa întitulată Perplex, a dramaturgului german (foarte la modă în Occident, se pare) Marius von Mayenburg. Este teatru absurd, atât de absurd, încât în timpul celor două ore ale spectacolului, cele patru personaje rămân de nenumărate ori perplecși, din cauza enormității unor declarații, evenimente, întâmplări pe care nu știu cum să le interpreteze, sau de unde să le ia. La sfârșit, publicul se liniștește, după ce înțelege că este doar… o piesă de teatru.Cu excepția ultimei afirmații, este starea de spirit care mă cuprinde când aud despre discuțiile în jurul Groenlandei. Din păcate, nu este o piesă de teatru, ci o realitate, dar la fel de absurdă, dacă ne gândim la statutul de colonie americană pe care are de gând să i-l confere Trump. Să fie clar, repet, deși lumea cunoaște aceste date: Groenlanda este un teritoriu autonom cu guvern și parlament proprii, afiliată Danemarcei, țară NATO. Deși Groenlanda nu este membră, prin apartenența Danemarcei la Alianța Atlantică, prevederile Chartei NATO, inclusiv articolul 5, i se aplică și ei,. Deci dacă cumva Groenlanda ar fi atacată, toate statele membre și aici se includ și Statele Unite, trebuie să-i sară în apărare. Deci, nu este nevoie ca SUA să se erijeze singură în ”protectoarea” insulei, ca să o salveze de o imaginară agresiune a Rusiei sau Chinei. Nu că teoretic nu ar fi posibilă, astăzi totul e posibil, dar deocamdată toate analizele, cu excepția discursului trumpist, arată că o agresiune chineză sau rusă în Groenlanda nu este iminentă.Read more…

Jan 22, 2026 17 comments

Moartea deținutului X

Feb 11, 2026By

În noaptea de 16 mai 2021, deținutul X s-a sinucis în celula sa din închisoarea militară Neve Țedek, în timp ce își aștepta procesul. Așa suna comunicatul laconic al armatei israeliene, difuzat în cerc restrâns la câteva zile după tragicul eveniment. Am fost mirat de acest comunicat. Era destul de neobișnuit ca cineva să fie numit „deținutul X” într-un comunicat oficial – de parcă ar fi făcut parte din enunțul unei probleme de algebră. Mă gândeam că în spatele acelui X se ascundea o taină. Am început să caut material. Am intrat și într-un grup pe Facebook care se ocupa de subiect. Așa am aflat că deținutul X avea nume și chip, dar ele nu puteau fi publicate nici atunci, nici cu câțiva ani mai târziu. Abia ieri, la cererea jurnalistului Omri Assenheim de la canalul de televiziune 11, interdicția a fost ridicată. Deținutul X se numea Tomer Eiges și era din Haifa. Fusese un elev cu o minte strălucită, un geniu al computerelor. La 16 ani a fost admis la Universitatea din Haifa, la știința calculatoarelor și într-un an a terminat ceea ce alții fac în trei. La 17 ani a fost angajat de o firmă de hi-tech. „La interviu i-am dat o problemă la care și ingineri cu experiență transpiră și a rezolvat-o cât ai bate din palme. Ca să mă conving, i-am dat încă una. A rezolvat-o și pe aceea. Am înțeles că am în fața mea un diamant”, spune patronul firmei care l-a angajat. Diamantul nu a lucrat acolo multă vreme, căci se apropia de vârsta încorporării. Fără dificultate a fost admis la celebra unitate 8200 (care analizează date și informații secrete), unde se concentrează tinerele genii ale Israelului, viitorii fondatori de start-up.Read more…

Feb 11, 2026 42 comments

Periplul american (III). New York pentru a treia oară

Mar 5, 2026By

După vizita la Omaha şi conferinţa de la Washington, am ajuns la New York în ziua de 16 Decembrie la orele serii. La gara Penn, aflată în mijlocul Manhattan-ului, refăcută faţă de cea pe care mi-o aminteam, mă aştepta prietenul meu V. L. Sala principală, ce poartă numele lui Daniel Moynihan [1] este o expansiune a gării originale Penn, şi oferă posibilităţi de călătorie către noi direcţii. Ajunsă aici, am simţit că revin într-o lume pe care o cunoşteam, dar de această dată, principalul meu obiectiv este să reîntâlnesc prieteni din tinereţe. În timpul celor cinci zile la New York, am reuşit – singură sau cu prietenii – să ajung şi la unele obiective turistice. Pentru prima seară, îmi cumpărasem un bilet la Carnegie Hall. Concertul era susţinut de quintetul „Vengerov si prietenii”. Iniţial aş fi preferat să-l pot vedea pe Maxim Vengerov ca violonist solist, dar a trebuit să mă mulţumesc cu participarea sa într-un grup concertant alături de alţi muzicieni. Următoarele zile erau programate pentru întâlnirea cu prietenii mei „vechi” şi foarte buni DDB, pentru a vizita împreună, două locuri necunoscute de mine. Este vorba de inedita „grădină botanică” situată în partea sudică a oraşului, numită „High Line” şi Muzeul de artă americană Whitney care o mărgineşte la capătul dinspre sud-vest. Ultima zi a şederii a fost o întâlnire aproape inedită, o lungă discuţie şi depănare de vieţi şi amintiri cu B.L, valoroasa solistă a corului de copii de la Bucureşti în anii `70, cu o voce profundă, amintind-o pe cea a lui Edith Piaf.Read more…

Mar 5, 2026 33 comments

Pandemia, războaiele și noi

Mar 19, 2026By

Noaptea trecută, după prima alarmă nu am mai reușit să adorm. Eram în camera blindată, cea care salvează zilnic viețile a zeci, chiar sute de israelieni. Și atunci mi-am amintit de sechestrarea noastră din timpul pandemiei și am comparat-o cu cea de acum, în război. Zilele trecute, o rachetă iraniană a făcut ravagii pe strada principală a comunei arăbești Zarzir din Galileea, dar grație adăposturilor publice, camerelor blindate și disciplinei cetățenilor, nu au fost victime. doar câțiva răniți ușor. Asta se întâmplă zi cu zi, noapte cu noapte. Noi, cei din centrul țării, avem cel puțin norocul că primim un mesaj de avertizare cu câteva minute înainte de urletul sirenei care ne anunță că trebuie să ne grăbim spre adăpost. Din păcate, cei din nordul țării au numai un minut ca să intre în adăpost, iar cei care stau aproape de granița cu Libanul, nici măcar atât. Dacă ești la un mall, la un magazin mai mare, la un spital sau la o policlinică, ai șanse să găsești un adăpost. Dacă ești pe stradă și este un adăpost public în apropiere, ai noroc. Dacă nu, cauți un bloc cu poarta deschisă și te adăpostești acolo. În cel mai rău caz te întinzi pe burtă și îți acoperi capul cu mâinile… Dacă alarma te prinde în mașină, tragi la o parte, oprești, te întinzi pe burtă pe marginea șoselei, cu mâinile pe cap, ca să te aperi de schije. (Cred că acest gest e mai eficace în fața Domnului dacă porți o chipa improvizată.). Așadar noaptea trecută eram treaz după alarme și am început să filosofez. Read more…

Mar 19, 2026 57 comments

JOI. UN AN. APRILIE (I)

Apr 1, 2026By

Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022.  Peter este „medicul-condeier” prin excelență.  Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit…  Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse https://parasitenpresse.wordpress.com. 
6. Aprilie. Gründonnerstag (Joia Mare). Concediu.  Fără coridoare lungi de clinică spre diagnoza funcțională a semnalelor electrice ale inimii și creierului, fără drum lung cu bicicleta sau cu tramvaiul, fără râu, fără pod, fără poștă.  Luăm un zbor spre Italia într-o zi care pentru lumea creștină e legată de Cina cea de Taină, Euharistie, vin și pâine, sângele și trupul lui Iisus, dar și de Iuda, trădătorul, sau cel care a ajutat la împlinirea voinței lui Dumnezeu.Read more…

Apr 1, 2026 3 comments

Ursulețul Winnie și împăcarea anglo-americană

Apr 30, 2026By

Regele Charles al IV-lea al Marii Britanii și regina Camilla au fost invitați în această săptămână într-o vizită de stat la Washington. Cercurile politice din ambele țări au acordat o importanță deosebită acestui demers, ținând cont de tensiunile serioase anglo-americane, în condițiile în care, de peste un secol Marea Britanie este considerată aliata preferată a Statelor Unite. Manifestarea cea mai pregnantă a acestei prietenii a fost sprijinul acordat de Statele Unite Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de Pearl Harbour, deci în perioada în care America urma o poziție izolaționistă, de neamestec în războiul european. Dar președintele Roosevelt nu a vrut să lase Marea Britanie, singura țară care nu cedase presiunilor și forței Germanei naziste, pradă lui Hitler. Relațiile apropiate s-au păstrat și după război, SUA au susținut până și Brexitul, ieșirea Marii Britanii din UE, prin acorduri comerciale preferențiale. Lucrurile au mers bine până de curând când, prin măsurile economice, politice și militare inițiate de președintele Trump, s-a ivit o prăpastie între cei doi parteneri istorici, mai ales când premierul laburist Keir Starmer a refuzat să-l sprijine pe Trump în aventura iraniană, în soluționarea prin forța armelor a problemei strâmtorii Ormuz. De aceea, vizita regelui Charles, al cărui titlu este echivalent cu șeful statului, și a reginei Camilla a fost considerată ca o provocare diplomatică serioasă care, speră cercurile politice, va atenua tensiunile. Marea Britanie a folosit însă și mijloace diplomatice mai puțin obișnuite pentru detensionarea situației, și anume un cadou special pregătit de regina Camilla pentru America. Este o jucărie de pluș…Read more…

Apr 30, 2026 6 comments

Revoluția Verde

May 14, 2026By

Revoluția Verde a mai fost numită și „a Treia Revoluție Agricolă”.  Dar care au fost celelalte două? Prima a fost însuși începutul agriculturii, cu peste 10.000 de ani în urmă, în Neolitic.  Interesant că de atunci și până prin 1600 s-a schimbat foarte puțin.  E adevărat, cu timpul au apărut tehnici noi.  Deja în Antichitate se știa că un ogor nu poate fi cultivat la nesfârșit, pentru că fertilitatea lui scade.  Biblia spune: Timp de șase ani să semeni pământul și să-i strângi rodul.  Dar în al șaptelea, să-i dai răgaz și să-l lași să se odihnească… (Exod 23: 10, 11)  Păziți poruncile Mele și împliniți-le [și atunci]țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura…  (Lev. 25: 18, 19).  Și cu toate acestea, productivitatea a rămas foarte mică.  În Franța, în 1750, surplusul produs de trei țărani ajungea pentru a hrăni un singur orășean. În alte țări europene situația era poate mai bună, dar nu cu mult. A Doua Revoluție Agricolă a avut loc cam între 1600-1850.  În această perioadă, mai ales în Anglia, productivitatea a crescut rapid.  Cauzele au fost multiple: – Introducerea culturilor aduse din America, mai ales porumbul și cartoful.  Acestea dau recolte mai mari cu mai puțină muncă.  De exemplu, grâul trebuie treierat, măcinat, prepararea pâinii este complicată, dar un cartof fiert este gata într-o jumătate de oră.Read more…

May 14, 2026 9 comments

Hedy Lamarr – Actriță și inventatoare evreică de o frumusețe deosebită

Jun 4, 2026By

Născută la Viena ca Hedwig Eva Maria Kiesler (1914-2000), ea a fost singurul copil al unei familii evreiești înstărite. Din copilărie o atrăgea teatrul și filmele, dar și științele exacte și tehnica. Aceste calități o vor ajuta mai târziu ca actriță și inventatoare. Cânta la pian și vorbea patru limbi. A învățat într-un liceu celebru din Viena. La 12 ani a câștigat un concurs de frumusețe. Deja la 16 ani a apărut în trei filme produse la Viena și Berlin. Avea numai 18 ani când s-a căsătorit cu bogătașul austriac Friedrich Mandl, de 33 de ani, care mai târziu a vândut arme Germaniei hitleriste și Italiei lui Mussolini. Mandl a obligat-o să devină catolică și de atunci ea se  considera creștină. Mandl era gelos și o teroriza, nu îi permitea să iasă din casă și nu-i dădea nici bani. La 18 ani a jucat rolul principal în filmul Ekstase, turnat în Cehoslovacia. Era un film erotic foarte îndrăzneț pentru vremea lui, Vaticanul îl considera chiar pornografic. Regizorul a șantajat-o și a obligat-o să apară nudă în câteva scene. Filmul a fost prezentat numai într-o versiune cenzurată sau chiar interzis în diferite țări europene și în mai multe state din SUA. Curând și-a părăsit soțul, a fugit la Paris, apoi la Londra. Acolo l-a întâlnit pe Louis B Mayer, proprietarul studiourilor MGM. Acesta i-a oferit de lucru ca actriță și a invitat-o la Hollywood. Ea a acceptat și a adoptat pseudonimul Hedy Lamarr. Primul succes la Hollywood a fost în 1938, cu filmul romantic Algiers. Au urmat și alte filme cu succes. Hedy era apreciată nu numai pentru frumusețe, ci și pentru inteligență.Read more…

Jun 4, 2026 17 comments

Origini

Jun 25, 2026By

Străbunicul meu din partea tatălui, Moșe Zwecker, era cunoscut ca Moișe Arelitzer, după târgul Arelitz din Galiția de unde era originar. În imaginația mea acel târg a fost dintotdeauna un loc mitic.  Timp de ani de zile acest lucru mi s-a părut absolut normal, dar de la o vreme a început să mă roadă curiozitatea. Întâi de toate ce e Galiția?  Aveam o vagă idee despre o fostă provincie a Imperiului Austriac, dar unde era?  În zilele noastre ea nu mai apare pe nicio hartă, dar cine caută găsește!  Este un teritoriu din vestul Ucrainei și sud-estul Poloniei. Privit pe o hartă modernă, el pare aruncat cam la întâmplare, dar nu este deloc așa, de vină este numai geografia simplistă pe care am învățat-o la școală.  Pentru noi, Carpații Orientali (numărul 3 pe harta următoare, cu maro) se întindeau din Maramureș și până la Valea Prahovei, dar în realitate ei ajung mult mai departe, prin Ucraina și sudul Poloniei, iar arcul Carpaților Orientali împreună cu dealurile și câmpia din afara lui formează Moldova, apoi Bucovina și în continuare Galiția. Și întemeierea Galiției este paralelă cu a Moldovei: Cnezatul de Halîci (Halych) a fost „descălecat” pe la 1100 de un prinț din familia lui Rurik, întemeietorul Rusiei Kievene.  (În litere chirilice se scrie Galîci, cu G, dar ucrainenii îl pronunță H.)  Iar după un secol, acesta s-a unit cu Volînia (ținutul vecin dinspre nord), formând un stat puternic: principatul, apoi regatul Galiția-Volînia care a dăinuit până pe la 1400, fiind apoi cucerit de Polonia. Read more…

Jun 25, 2026 12 comments