ISSN 2734-4967, ISSN-L 2734-4967
Mălaiul copt în casa bunicii mele adoptive, Erzsi, era unul dintre deliciile copilăriei mele de la mijlocul anilor cincizeci, când nu te puteai desfăta cu prea multe delicatese, iar pentru prăjiturile şi torturile ocaziilor speciale, se aduna din timp făina, zahărul şi untul luate pe cartelă. În schimb făină de mălai se găsea din belşugRead more…
Mâncarea din „boboci de varză creaţă” era una din preferatele mele, dar nu puteam s-o savurez decât toamna târziu, când pe tarabele hoştezencelor din Piaţa Clujului, apăreau tulpinile groase, împodobite cu ghirlande de „boboci de varză” . „Bobocii de varză” erau aşezaţi în vecinătatea bostanilor şi a roşiilor întârziate care rataseră coacerea, a verzei de toamnă cu foi groase, legumelor zdravene puse în panere, a cununilor meşteşugit împletite de ceapă roşie şi usturi, precum şi a unei rubedenii – varza creaţăRead more…
În zile de sărbătoare, mama bucura cu bucate speciale. Nouă ni se părea că mâncărurile gătite de mama sunt foarte dificil de preparat, însă pentru ea – care avea o experiență bogată – nu era un efort deosebit, nu necesita nici foarte mult timp, important era să vadă că nouă ne place.. Puiul umplut era unul dintre felurile de ”sărbătoare”
Ingrediente – Un pui mare, o chiflă, o lingură de ulei, un ou, ½ ceapă, sare, piper, un ficățel de pui.Read more…
”Talentele” mele de bucătăreasă s-au afirmat oarecum târziu – la vreo doi ani după ce m-am căsătorit (deci la 26 de ani). Când soțul meu m-a cerut, l-am informat imediat că nu știu să gătesc decât cafea, omletă și papricaș de vițel, acest ultim fel l-am învățat de la bunica mea. La declarația mea, soțul meu a spus cu mândrie:”eu nu mă însor cu o bucătăreasă”. S-a stabilit că vom angaja o femeie permanentă și gospodăria va fi supravegheată de soacra mea. Numai că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. În trei luni am dat faliment. Din salariul meu de începătoare – lucram doar de doi ani – dădeam o mare parte pe lecții de engleză și franceză și o parte mamei, pe care am adus-o la București, spunând că noi, fratele meu și cu mine, o vom întreține. Până a primit buletinul de București – și aceasta a durat vreo trei ani – nu a putut să se angajeze. Așa că din salariul soțului meu trebuia să acoperim toate cheltuielile casei, femeia și soacra mea, care nici ea nu avea niciun venit. La un moment dat ea s-a plictisit de grijile gospodăriei și ne-a spus: ”mergeți la cantină, iar duminică la mama ta”. Ne-am conformat, în fond eram obișnuiți cu cantina, eu găsisem una foarte bună, a soțului meu era mai proastă, iar duminicile luam tramvaiul și mergeam la mama. Dar de la o vreme, mai ales iarna, nu ne-a mai venit să plecăm de acasă și atunci m-am apucat de gătit…Read more…
Mama mea, Irina Szmuk, a fost o gospodină remarcabilă și toată lumea era încântată de ceea ce pregătea. Mergându-i vestea, la un moment dat a primit o invitație de la Editura Tehnică, să scrie o carte de bucate cu rețetele ei. Cartea, scrisă în limba maghiară, a devenit pentru gospodinele din Ardeal un fel de biblie culinară, pentru multe generații. A fost reeditată de trei ori, ultima ediţie intitulată ”1006 rețete pentru oameni bolnavi și sănătoși” având un tiraj de 50.000 de exemplare. Iată două reţete cuprinse în carte :
Tăiem felii din pulpa de porc, o dăm cu sare și o înăbușim sub capac cu ceapă și ardei. Adăugăm smântână, lăsăm să se înmoaie apoi punem lămâie sau oțet. O servim cu garnitură de cușcuș sau cu cartofi.Read more…
Cu prilejul primei Zile a Femeii din cariera mea jurnalistică, am fost invitată la emisiunea pentru femei de la Radio Cluj, difuzată în direct. Gazda emisiunii, colega mea simpatică, volubilă şi…mămoasă, m-a prezentat ca pe o proaspătă colegă ( pe atunci radioul şi televiziunea coexistau în aceeaşi instituţie) şi a început interviul propriu-zis. Mi-a pus întrebări despre mine, despre carierea mea anterioară despre motivele care mă determinaseră să mă orientez către jurnalistică (după 15 de muncă în alte domenii), despre femeile deosebite pe care le-am cunoscut şi care mi-au influențat viaţa. Totul a mers strună şi colega mea zâmbea încurajator, dându-mi de înţeles că e mulţumită, până în momentul fatidic în care m-a întrebat: Care crezi că e calitatea cea mai importantă a unei femei? Răspunsul meu a venit instantaneu, ca şi cum gura ar fi vorbit fără mine: să fie o bună gospodină. Zâmbetul larg a dispărut brusc, de pe faţa gazdei emisiunii care m-a privit mustrător,Read more…
Iată-ne la cea de a patra aniversare a revistei noastre şi – potrivit tradiţiei – vom sărbători evenimentul cu un tort…virtual, dar care poate deveni cât se poate de real în bucătăria cititorilor revistei. M-am oprit asupra tortului Doboş pentru că încă din copilărie m-au fascinat feliile vărgate, umplute cu cremă de cacao şi glazurate cu caramel, expuse în vitrină la cofetăria „Verde” de pe strada 30 Decembrie (fosta cofetărie Fábián István din vremurile de odinioară)Read more…
Curățim peștele, îl tăiem felii, îl sărăm. Turnăm uleiul în tigaie, prăjim ceapa tăiată mărunt pănă devine aurie, adăugăm boia, așezăm în tigaie feliile de pește peste care turnăm două pahare de apă. Prăjim peștele cu grijă, încet, sub capac. Dizolvăm o lingură de făină în 200 g smăntănă, vărsăm amestecul peste pește și coacem mâncarea în cuptorul încins, fără capac, timp de zece minute. Apoi scoatem peștele din cuptor, turnăm deasupra zeama cu smântână. Servim peștele cu găluște de vreun fel și cu o salată.Read more…
Din ce în ce mai mulți dintre prietenii mei și bănuiesc și ai dumneavoastră, dragi cititori de Baabel, se declară vegetarieni sau și mai rău, vegani. Este la modă. În ce măsură ar fi o dietă sănătoasă? Părerile sunt împărțite între nutriționiști, cei de bun simț (pentru mine) au declarat că pentru organismul omului este nefiresc, nu suntem rumegătoare, stomacul nostru este structurat pentru consumul de carne și strămoșii noștri, cei de la Neanderthal sau și mai încolo, au fost vânători și consumatori de carne, ceea ce se vede și astăzi. Nu fac parte din grupul vegetarienilor, ceea ce nu înseamnă că nu -mi dau seama că a consuma cantități exagerate de carne este nesănătos, mai ales anumite categorii, cum ar fi carnea roșie, deși recunosc, îmi place carnea de vacă, nu mănânc biftec tartar, dar un mușchi de vacă la grătar, nu chiar în sânge dar mai roz, îl consum cu plăcere. Mi se întâmplă foarte rar, deoarece să găsești, chiar și la restaurant, un astfel de preparat, având calitatea dorită, este o minune. Dar, ca să împac și capra și varza, am decis ca de trei ori pe săptămână să nu consum carne, ci numai legume sau pește, iar atunci când invit vegetarieni, caut să prepar niște feluri gustoase – cu puțină fantezie se poate.Read more…
Revista Femeia, varianta în limba maghiară, a sesizat bogăția de cunoștințe ale Mamei mele și i-a încredințat o rubrică permanentă de sfaturi gospodărești, rețete. Zeci de ani a tot asigurat pagina respectivă, foarte apreciată. A mai scos o a treia ediție a cărții ei de bucate care a atins 40.000 de exemplare. Peste niște ani, când situația economică era mult îmbunătățită a putut să completeze cartea cu o serie de rețete mai pretențioase.Read more…
De mulţi, foarte mulţi ani, practic de când m-am măritat, petrecem Crăciunul şi Paştele la familia soţului meu, la Turda. În ultimii ani, de când soacra mea a atins o vârstă venerabilă, suntem invitaţii familiei Nicioară, cumnaţii mei. Casa lor ne aşteaptă întotdeauna împodobită cu obiecte, confecţionate de mâinile îndemânatice ale cumnatei mele Reli, şi cu bucate din cele mai deosebite şi gustoase, ornate cu multă fantezie. Şi pentru că o dificultate în plus pentru gospodina casei o reprezintă cumnata vegetariană (subsemnata😊) întotdeauna pregăteşte ceva nou, special şi foarte gustos. Anul acesta mi-a preparat un chec de ciuperci, a cărui reţetă o împărtăşesc şi cititorilor Revistei Baabel:Read more…
Aproape totul pe lume este bipolar. Globul pământesc are doi poli, la fel bateriile electrice, chiar şi magnetul de pe ușa frigiderului are un pol nord şi unul sud. Antagonismul fenomenelor contrarii nu se limitează numai la procesele fizice. Lumea însuflețită este și ea plină de perechi contrastante – este destul să ne gândim la stângaci şi dreptaci, sau la cele două sexe biologice: unul masculin şi celălalt inteligent… Chiar în sufletul omului coexistă stări total contradictorii, dispoziția psihică schimbându-se uneori brusc de la bucurie extremă la tristețe cumplită. Da, există astfel de tipologii psihice, numite chiar bipolare. Mai puțin dramatice, dar totuşi determinante în viața noastră sunt diferențele de gust. În acest context aș vrea să mă refer la dualismul politic și culinar care a apărut în cadrul vechii monarhii dunărene și ale cărui repercusiuni se fac simțite până și în propria mea familie. Nu e vorba de preferințele pentru cafea sau ceai, nici măcar de alegerea între mâncarea vegană și cea gustoasă. Nu, este vorba despre cele două variante de tăiței cu varză.Read more…
La noi în casă cartofii franţuzeşti (niciodată nu am ştiut de ce s-o fi numind aşa în româneşte o mâncare simplă căreia ardelenii maghiari îi spun : rakott krumpli, ceea ce s-ar traduce prin cartofi clădiţi straturi) sunt la mare preţ. E o reţetă simplă şi foarte gustoasă pe care o poţi varia după gust.Această mâncare simplă, care nu are cum să nu-ţi reuşească, nu prea are haz fără smântână, or în anii „epocii de aur” smântâna lipsea cu desăvârşire.Salvarea a venit de la o prietenă revenită din Franţa…Read more…
Punem fructele la fiert în apă rece cu puțină sare și zahăr după gust. După ce s-au fiert, adăugăm la supa răcită o spumă făcută dintr-o lingură de făină și 1 decilitru de lapte. Supele de fructe pot fi asezonate după gust cu scorțișoară sau coajă de lămâie. La supa de agrișe adăugăm puțin pătrunjel mărunțit . Supa servită vara la rece are un efect răcoritor. Iarna astfel de supe se pot prepara din compoturi.Read more…
Prima ediţie a emisiunii de televiziune Shalom a fost difuzată în 1999, în prag de Hanuka. În cei 21 de ani care au trecut am filmat aproape an de an de Sărbătoarea Luminilor şi păstrez amintiri de neuitat de la inaugurarea sinagogii Bal Şem Tov din Piatra Neamţ (2009), de la Concertul de Hanuka din sinagoga de la Bistriţa, precum şi de la câteva serbări minunate din templul neolog de la Cluj, înţesat de lume. Dar cum întotdeauna amintirile cele mai interesante sunt cele care s-au petrecut în afara filmărilor, am să relatez o întâmplare din „culisele” filmărilor pentru Hanuka din anii 2001 (sau să fi fost în 2002?). Grupajul de Hanuka realizat atunci a fost rodul unei frumoase colaborări cu tânăra familie S. care ne-a primit în casa ei pentru a filma atât pregătirile de Hanuka (confecţionarea Hanukiei şi prepararea specialităţii culinare) cât şi una din serile sărbătorii (cu aprinderea lumânărilor şi tradiţionalul joc cu titirezul). Băiatul lor de vârsta claselor primare s-a dovedit un excelent actor, tatăl – un amfitrion ştiutor în ale iudaismului, iar mama şi-a pus în valoare atât simţul artistic – la confecţionarea hanukiei – cât şi cel de gospodină. Întâmplarea (rămasă printre episoadele anecdotice ale emisiunii Shalom) s-a petrecut la filmarea reţetei de latkes.Read more…
Plus o rețetă de găluști din mața Nu eram o familie religioasă, ca majoritatea neologilor din Arad, dar sărbătorile mari le marcam, fie mergând la sinagogă, de Roș Hașana și Iom Kipur, când ai mei obișnuiau să țină postul. AmRead more…
Se iau 3 vinete Solanum melongena, ținute la frig să se învineţească precum nasul unui beţiv, se spală bine, se curăţă codiţele şi se taie cu sadism în două. Cu un cuțitaș se crestează cam la 5-10 mm de coaja, după care, cu o lingură, se scobeşte miezul. Dacă mai rămân seminţe, se râcâie bine tot cu lingura. Dacă sunt tinere, se dau cu zeamă de lămâie, să nu se înnegrească de ciudă că au rămas fără codiţe, dacă sunt mai babe şi seminţoase, se dau cu sare întâi, şi se pun la scurs să iasă amăreala de fete bătrâne ce sunt.Read more…
Mama mea, Irina Szmuk, a publicat o carte de bucate care a ajuns la mai multe ediţii, datorită bogăţiei şi diversităţii reşetelor, potrivite pentru toate gusturile cititorilor. Răsfoind cartea, după decenii de la publicare, găsesc mereu câte o reţetă simplă, hrănitoare şi ineteresantă pentru oamenii secolului XXI care, din păcate, sunt prea obişnuiţi cu mâncărurile tip fastfood.Read more…
Nu-mi prea place să mănânc frunze, nici crude (eventual, salata verde dacă e tocată mărunt) şi nici fierte. Mâncarea de spanac o gătesc după o reţetă proprie, dar nu mă dau în vânt după ea, însă supele (de salată sau de spanac) îmi displac oricât de bine ar fi preparate…. Cu o singură excepţie: supa de măcriş. E drept că nu am mai mâncat de ani şi ani de zile, dar cred că amintirile copilăriei îi conferă o poziţie privilegiată. Acum măcrişul e o delicatesă care se cumpără cu preţ destul de pipărat, mai ales dacă e”bio” (ambalat în caserolă). Pe vremea copilăriei mele tot măcrişul era „bio” şi se cumpăra de la hoştezencele din piaţa Clujului, care-l etalau în coşuri mari, împletite, şi-l dădeau la preţ derizoriu. Măcriş se găsea din belşug şi în grădinile vecinilor de pe strada bunicii (aflată la periferie), ba chiar şi în curtea din spatele casei noastre, de pe strada Alecsandri (din centrul oraşului). Nu ştiu al cui era terenul respectiv şi nici dacă persoana cu pricina semănase măcriş sau acesta creştea sălbatic, dar îmi amintesc perfect că ne duceam la furat măcriş cu copiii din curte. După lăsarea întunericului săream ulucii gardului (dar poate că era o spărtură prin care ne furişam) şi adunam cu sârg frunzele care aveau un gust sărat-acrişor, foarte plăcut (potenţat, bănuiesc, şi de adrenalina suplimentară generată de circumstanţele acţiunii). Evident, captura era consumată pe loc însă măcrişul a intrat în „graţiile” mele culinare şi sub formă de supă.Read more…